Eu singură mi-am făcut rost de un tată

Mă cheamă Lavinia Brișculescu și am douăzeci și patru de ani. Sunt din București, m-am pregătit în domeniul informaticii… dar am avut succes și ca pețitoare.

Tata a murit când eu aveam șaisprezece ani, răpus de o boală necruțătoare. Mama, frumoasă și, dintr-odată, secătuită de tot ce îi dădea poftă de viață, rămăsese văduvă la vârsta de treizeci și șapte de ani.

După un an și ceva de la moartea tatei, am observat, în diferite situații, că mama se resemnează cu soarta ei de femeie singură și – mai grav – începe să se comporte ca o femeie bătrână și apatică, deși, v-o spun sincer, arăta nemaipomenit, întorceau bărbații capetele după ea pe stradă. Deja îmi spusese că nu se va recăsători niciodată, dar eu nu puteam să pricep acest abandon de sine, căci viața merită trăită în fiecare clipă.

Eu n-am frați sau surori. Locuiam doar noi două. Bunicii mei din partea mamei stăteau departe – în Ardeal – și ne vizitau rar. Bunicii paterni, din motive misterioase, sistaseră relațiile cu noi.

Tot încercam s-o trezesc pe mama la realitate… Se vedea că pierderea soțului o răvășise, nu se mai putea gândi la altcineva, se iubiseră mult și iată că îi mai lega ceva și în mod abstract, adică dincolo de vămile văzduhului.

Când am întrebat-o despre bărbații din viața ei, mi-a spus că n-a fost decât unul și că s-a dus.

— Nu vreau să mai am grijă de nici-un bărbat! a adăugat.

Eram în spatele ei când a zis asta. îi masam spinarea și vedeam numai linia părului blond, tuns drept.

— Mamă, dar ești în floarea vârstei!

— Mi-e dor de tatăl tău, a zis ea. Mi-e dor de prietenia noastră, de discuțiile noastre. La urma urmei, el putea vorbi despre o grămadă de lucruri, dar nu, nu văd ce avantaj aș avea dacă m-aș lega acum de cineva. Văduvii se recăsătoresc fiindcă asta le ușurează viața. Văduvele cel mai adesea n-o fac, deoarece le îngreunează viața.

Mama a rămas cu bărbia coborâtă, în timp ce eu îmi apăsam cu blândețe degetele pe gâtul ei – și a continuat comentariul privitor la relațiile dintre sexe cu o poveste dezlânată, despre tata, bineînțeles.

Eu nu-mi puteam imagina viața fără bărbați. Pe vremea despre care vă relatez, eram încă o elevă de liceu, mă apropiam de sfârșitul clasei a douăsprezecea – la un liceu de informatică – și mă pregăteam să urmez studii superioare tot de informatică (pe care, mai târziu, le-am și absolvit). Așadar, împlinisem recent vârsta majoratului.

Aveam un iubit, un băiat de vârsta mea, dar iubeam și un bărbat matur, un profesor de-al nostru de la liceu, numai că pe acesta îl iubeam în alt fel. II adoram… așa… ca pe un reper masculin, ca pe un model comportamental și intelectual, ca pe un tată visat și totodată ca pe un actor de film, întrucât era, la cei patruzeci și cinci de ani ai săi, un tip extraordinar de prezentabil și de șarmant; înalt, suplu, distins, elegant, cu părul grizonant și tuns scurt.

Relația mea cu profesorul respectiv era una specială, de camaraderie. Câteodată, îi făceam mici confidențe despre problemele mele, iar domnul profesor, pe nume Vlad Arion, îmi dădea sfaturi pertinente.

La optsprezece ani, mintea și sufletul zburdă neîngrădit. Iată ce idee colosală mi-a venit într-o zi: să i-l prezint pe domnul Vlad mamei, căci era burlac și nu-l văzusem niciodată cu vreo femeie. Probabil că era foarte discret.

I-am spus profului despre singurătatea mamei și l-am rugat, îndrăzneață, cu aerul că n-aș admite un refuz, să ne viziteze, așa, pentru a sta și el de vorbă un pic cu mama, ca un pedagog ce era. Spre a-l atrage în locuința noastră (ca să vedeți ce minte de copil aveam), i-am zis că în barul din casa noastră se găsesc sticle de whisky și de șampanie, ceea ce era adevărat. Mama le ținea pentru musafiri, dar musafirii… nu prea veneau.

Profesorul, îndatoritor ca întotdeauna, nu mi-a putut refuza invitația. Mamei, pe de altă parte, i-am zis că proful, întrucât sunt eleva lui preferată și intenționează să mă pregătească două săptămâni, intensiv, pentru examenul de admitere la facultate, vrea să vadă cum stau și – nu în ultimul rând – să-mi cunoască mama.

Surprinzător, mama n-a fost retractilă, cum mă așteptam. A întrebat doar când vine.

— Sâmbătă e bine?

— Cu ce să mă îmbrac?

— Mamă, te rog eu, cu ce ai mai frumos și mai sexy.

— Sexy? ți-a plecat mintea cu sorcova? Drept cine mă iei?

— Drept o femeie foarte atrăgătoare. Iar domnul Arion e necăsătorit.

A zâmbit enigmatic și n-a mai spus nimic. Eu mă simțeam în al nouălea cer, deși totul nu era deocamdată decât o fantezie de-a mea. Vlad a venit cu punctualitate, cu flori și cu niște haine pe el… oau! De la Armani în sus, însă chiar nu știu de unde se îmbrăca.

Nici mama nu era mai prejos, în rochia ei de mătase neagră, mulată pe corp. Arăta ca o lady tinerică și… punct. E mama, nu? Impresia mea a fost că s-au plăcut de la prima vedere. în plus, profesorului i-a plăcut și băutura, căci nu s-a lăsat rugat și nici nu a făcut nazuri la re-umplerea paharelor.

După o serie de amabilități comune, i-am lăsat singuri. Din ziua aceea, când au stat singuri în sufragerie trei ore, s-au compatibilizat admirabil, ajunseseră să-și dea telefoane zilnic. A urmat prima lor întâlnire… După care Vlad o scotea pe mama în oraș de cel puțin două ori pe săptămână și o aducea acasă noaptea târziu.

Nu pot să intru în detaliile poveștii lor de dragoste, pentru că nu le cunosc. Eu vă spun doar că, la zece luni de când se văzuseră prima dată. Vlad Arion a cerut-o în căsătorie pe Miruna Brișculescu.

S-a măritat mama cu entuziasmul unei domnișoare, iar Vlad mi-a devenit un bun tată (prieteni eram dinainte).

Acum nu mai locuiesc cu ei, căci am noua mea familie, m-am măritat și eu,^ dar ne vedem aproape tot timpul. îi ador, sunt un cuplu minunat, o pereche remarcabilă -și se vede de la cincizeci de metri că se iubesc.

Atât am avut de spus, așadar aceasta, dragii mei, a fost povestea lor și – prin urmare – povestea mea. Sper să aibă toată lumea norocul lor și al meu.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE