Au plătit-o cu doar 155 de lei, după o lună și jumătate de muncă. „Am depus literalmente sute de CV-uri. În zadar”, spune o femeie cu dizabilități din Polonia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O femeie cu dizabilități din Polonia a fost plătită cu doar 155 de lei, după o lună și jumătate de muncă. Angajata mărturisește că a depus literalmente sute de CV-uri, dar toate eforturile au fost în zadar. Povestea femeii, publicată de Business Insider, scoate la lumină un sistem defect, în care fundații și angajatori misterioși exploatează vulnerabilitatea persoanelor cu dizabilități. În centrul acestui mecanism se află promisiuni neîmplinite și fonduri publice uriașe.
Cuprins:
- Femeie cu dizabilități a încercat timp de un an să își găsească un loc de muncă
- Femeia a fost angajată de o firmă-fantomă
- Ce sarcini primea poloneza la noul loc de muncă
- Angajatorii au plătit-o cu doar 155 de lei pentru o lună de muncă
- Angajatorii din Polonia primesc finanțări de la stat pentru plata persoanelor cu dizabilități
Femeie cu dizabilități a încercat timp de un an să își găsească un loc de muncă
Ewa, o femeie cu dizabilități din Polonia, a încercat timp de un an să își găsească un loc de muncă. După numeroase refuzuri, a fost sfătuită să se adreseze fundațiilor care sprijină integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii.
„Am completat formularele, am sunat, am așteptat. Majoritatea nici măcar nu răspundeau”, povestește ea pentru publicația citată anterior.
Într-un final, a găsit o organizație care părea să funcționeze. Aceasta i-a oferit consiliere profesională, testări de aptitudini și simulări pentru interviuri, însă a fost direcționată către o altă fundație, considerată parteneră. Acolo, promisiunile au continuat, dar realitatea a fost cu totul alta.
Femeia a fost angajată de o firmă-fantomă
Fundația finală i-a recomandat un loc de muncă în domeniul media, compatibil cu experiența sa. Firma îi oferea o colaborare pe bază de contract de prestări servicii.
„Proprietarul firmei m-a sunat, lăudându-mi CV-ul, dar când am încercat să îi vizitez biroul, mi-a spus că totul se desfășoară online. Documentele trebuiau trimise printr-un automat de livrare”, spune Ewa.
Contractul era emis de o altă companie decât cea prezentată inițial, iar investigațiile ulterioare au dezvăluit o rețea complexă de firme interconectate.
„Era ca un labirint: fiecare firmă părea parte a unui ecosistem construit pentru a evita transparența”, explică ea.
Ce sarcini primea poloneza la noul loc de muncă
Munca presupunea redactarea unor articole pentru un site de design interior. Titlurile erau generice, iar textele nu conțineau informații relevante.
„Trebuia să scriu sute de pagini lunar, dar materialele erau lipsite de sens. Părea mai degrabă un mecanism de umplere a spațiului online”, declară Ewa, pentru sursa citată mai sus.
Mai mult, procesul era marcat de cerințe contradictorii și numeroase revizuiri.
„Nu puteai termina niciodată ceva complet. Corecturile erau infinite, iar comunicarea cu superiorii era minimă”, afirmă ea.
Angajatorii au plătit-o cu doar 155 de lei pentru o lună de muncă
După ce a decis să încheie colaborarea, Ewa a cerut plata pentru munca depusă.
„La început mi s-a spus că nu merit nimic, deoarece articolele nu erau potrivite. Am insistat, citând legea, și mi-au trimis 133 de zloți (aproximativ 155 de lei). Era o insultă”, povestește ea
Experiența a lăsat-o cu întrebări dureroase: „Dacă eu, care am putut să mă apăr, am primit doar atât, ce se întâmplă cu cei care nu au puterea să protesteze?”.
Angajatorii din Polonia primesc finanțări de la stat pentru plata persoanelor cu dizabilități
În Polonia, angajatorii pot primi subvenții de la Fondul pentru Reabilitarea Persoanelor cu Dizabilități (PFRON), care oferă între câteva sute și peste 4.000 de zloți lunar, în funcție de gradul de dizabilitate.
În 2024, PFRON a cheltuit aproape 4 miliarde de zloți pentru astfel de programe. Cu toate acestea, sistemul este vulnerabil la abuzuri.
Contractele de prestări servicii, cum a fost cazul Ewei, nu beneficiază de subvenții directe, dar permit alte forme de exploatare: manipularea timpului de lucru, negarea drepturilor de concediu și întârzierea plăților.
Nici în țara noastră persoanelor cu dizabilități nu le este mai ușor să se angajeze. Spre exemplu, Omar Mustafa, un tânăr în scaun cu rotile, a dezvăluit anul trecut pentru Libertatea cât de greu îi este unei persoane cu dizabilități să lucreze în România. S-a născut prematur, cu o mână și un picior fracturate, iar la doar trei zile de viață a primit diagnosticul de boala oaselor de sticlă.
