Am fost blestemat de amante să sufăr din dragoste

Nu mă aflu într-o cârciumă, față-n față cu paharul care te face să uiți de rușine, de tot, ceea ce ar ușura oarecum spovedania mea, ci sunt într-o mânăstire, unde încerc de o lună să mă reculeg, să înțeleg haosul plin de viciu care a fost viața mea și să găsesc o cale onora-bilă, decentă, pe care s-o apuc, măcar în anii ce mi-au mai rămas de trăit. Nu mă plâng de pedeapsa pe care mi-a dat-o Dumnezeu, aceea de a-mi pârjoli sufletul de pasiune pentru propria mea fiică. Nici nu cred să existe osândă mai nimerită pentru mine, dacă mă gândesc la câtă suferință am împrăștiat în jurul meu.

Am început să-mi fac de cap încă de când aveam șaisprezece ani. Destul de devreme pentru generația din care fac parte. Dar în inițierea mea sexuală, un rol important l-a avut o prietenă de familie, femeie focoasă, de douăzeci și patru de ani, al cărei soț era marinar. și cum și-ar fi putut satisface ea dorințele, dacă nu cu un puști ca mine, frumușel și speriat de ceea ce i se oferea? Atât de speriat, încât nu avea cum să mărturisească faptul că a fost corupt de o adevărată leoaică, ce-și devora prada fragedă cu nesaț.

Grație Irinei, am deprins arta seducției până în cele mai adânci taine. însă dacă multă vreme i-am mulțumit pentru că a făcut din mine un amant irezistibil, acum nu mai sunt chiar atât de entuziast. Ea m-a învățat că doar plăcerea contează, iar restul, adică dragostea sau prietenia, sunt niște prostii, iluzii ce nu merită luate în seamă.

— Viața e scurtă, obișnuia ea să-mi spună când încercam să ies din mrejele ei. De ce să ne batem capul cu noțiuni abstracte? Sexul e singura senzație palpa-bilă, el ne produce plăcere, el ne duce în extaz. Altceva nu există!

Avea un desu roșu, cu dantele pe margini, și niște papuci cu toc. Părul îi cădea în valuri pe umeri și, când își dădea capul pe spate, împrăștia valuri de parfum străin, de calitate, care-mi zgândărea simțurile. Așa mă primea în apartamentul conjugal, în patul conjugal, când bărbatu-său era plecat, lucru care se petrecea extrem de des. 0 priveam cum își dezvelea, ațâțător, pulpele și îmi ziceam că, într-adevăr, nu avea rost să pierd vremea cu filozofia dragostei, chiar dacă eram îndrăgostit lulea. Dar de-a lungul relației noastre, ce a durat doi ani, ea a reușit să-mi scoată fumurile iubirii din cap, m-a făcut să privesc legătura asta ca pe un sport, m-a învățat să nu acord importanță sentimentelor.

— Ești frumos, deștept, zicea ea trecându-mi mâna prin păr, un gest care pe mine mă irita dacă-l făcea atunci când îmi dădea sfaturi. 0 să poți cuceri multe inimi, nu te lăsa cucerit însă de niciuna, fiindcă zău că nu merită să suferi din cauza unei femei. Nu e mai bine ca ele să ofteze după tine?

Am avut, deci, un mentor valoros. Asta, în locul unei prietene de seama mea, cu care ar fi trebuit să exersez romantismul, sub forma plimbărilor mână-n mână sub clar de lună, a declarațiilor în versuri. Nu mă înțelegeți greșit, nu încerc să-mi împart vina cu nimeni, îmi aparține în totalitate. Dar sunt sigur că altfel aș fi evoluat, dacă aș fi avut parte de puțină dragoste curată. Acum regret, dar pe atunci eram foarte încântat că, în vreme ce colegii mei de liceu încercau să-și ascundă coșurile de pe frunte și pândeau fetele la ora de sport, prin gaura cheii de la vestiar, eu eram amantul versat al unei femei cu opt ani mai mare ca mine. Dar, din păcate, nu mă puteam lăuda în gura mare cu isprăvile mele, căci tot ea, Irina, m-a mai învățat să fiu și discret în relațiile mele cu femeile.

— 0 să ai de-a face cu multe dame și, dacă ai să înveți să-ți ții gura, să nu te lauzi cu legăturile tale, atunci ai să vezi că vor veni la tine, atrase ca de magnet. și nici n-o să ai parte de complicații, din partea soților geloși.

— De ce? am întrebat eu, naiv.

— De ce? Fiindcă femeile sunt parșive, le place să treacă drept mari doamne, dar în pat toate sunt niște… (și aici a folosit cuvântul ăla care începe cu c). Iar dacă dau de un bărbat discret, care în societate le respectă, dar în particular le satisface dorințele și nu trâmbițează nimic din ceea ce se petrece în pat, atunci le ai la picioarele tale. Poți să faci ce vrei din ele.

A avut mare dreptate. Mi-au căzut la picioare femei din înalta societate, pe care, când le vedeai la braț cu soții lor, ziceai că sunt cele mai devotate și iubitoare neveste din lume, femei respectabile. însă, când mă strecuram în patul lor, aș fi putut jura că erau ultimele femei de pe stradă. De ce oare nu se comportau la fel și cu soții lor, de ce trebuia să se tăvălească astfel în noroi? 0 dată am întrebat-o pe una dintre amantele mele ocazionale, nevasta unui chirurg renumit, înnebunită după mine. Mă asasina pur și simplu cu telefoanele, ajunsese chiar să mă aștepte în preajma universității, ca să pară că ne-am întâlnit din întâmplare, când ieșeam de la cursuri. Dar susținea că bărbatu-său e viața ei, că ar muri, dacă ar fi nevoită să se despartă de el.

— Dacă-l iubești, de ce nu-l răsfeți în pat așa cum mă răsfeți pe mine?

— Dragă, dar ce prostuț mai ești! Păi cum să fac eu cu bărbatul meu ceea ce fac cu tine? Imediat ar zice că sunt o femeie ușoară, cred că ar divorța pe loc! Nevasta trebuie să fie sfântă, plăcerile se obțin oriunde, dar nu în patul conjugal. Crezi că el nu face la fel? Că nu se tăvălește cu asistentele în camera de gardă, noaptea?

Regula după care m-am condus toată viața a fost destul de simplă: să nu mă implic în nicio relație. E ceea ce mi-au cerut, de altfel, cele mai multe dintre amantele mele, majoritatea femei măritate, cu poziție socială solidă. Nici acestea nu se atașau de mine, relația noastră se rezuma la partide de amor și la servicii reciproce.

Dar au fost și femei care au încălcat regula, care mi-au mărturisit că s-au îndrăgostit de mine și sunt în stare să renunțe la tot pentru a mă urma. Am încercat să mă descotorosesc cât mai repede de ele, fiindcă nu-mi plăcea să simt în nări mirosul complicațiilor. Nu voiam să am nicio obligație, iar dacă ele intraseră în joc, însemna că fuseseră de acord cu regulile. Dacă nu se țineau de ele, însemna că nu meritau să le acord atenție. Pe astea le respingeam, fugeam de ele ca dracu’ de tămâie. Nu mai veneam la întâlniri, nu le mai răspundeam la telefon, le ocoleam când le întâlneam pe stradă, întâmplător ori nu. Multe au venit la ușa mea, implorându-mă să le deschid, fie și pentru o clipă, ca să stăm de vorbă, să ne lămurim.

Ce să le spun? Că nu mai am chef de zbenguieli cu ele în așternut? Că le uitasem deja? Că agenda mea de amant profesionist era prea încărcată? Dacă mă agasau prea tare, le răspundeam și astfel, numai să scap de insistențele lor. știu că situația asta, pe care o controlam, îmi dădea un sentiment plăcut de putere. îmi plăcea să dețin controlul absolut, să dispun cum vreau de acele femei care s-ar fi târât în genunchi pentru o vorbă, o privire de-a mea. Au fost însă și unele care m-au iubit sincer, care au suferit în tăcere, când relațiile noastre s-au încheiat, dar care au preferat să dispară cu discreție din viața mea. La ele, trei la număr, m-am surprins gândindu-mă cu nostalgie, în rarele momente de singurătate. Nici eu nu-mi explicam de unde venea urma asta de sentiment, care mă îngrijora, fiind, pentru mine, o dovadă de slăbiciune.

Ei bine, două dintre ele au rămas însărcinate cu mine. Am aflat mai târziu că au născut. știu că nu le-a fost deloc ușor, mai ales că una dintre ele nu se mai culcase cu bărbatul ei de un an… îmi imaginez ce scandal a fost în casa aceea!

Dar nu mi-am bătut prea tare capul cu remușcările. La urma urmei, nu forțam pe nimeni să facă dragoste cu mine. M-am purtat oribil, fiindcă inima mea era goală. Timp de aproape treizeci de ani, nu am dăruit-o nimănui, nimeni nu a aprins în ea vreo scânteie, cât de mică.

— Lasă, că s-o găsi ac de cojocul tău, odată și odată! obișnuia să-mi spună prietenul meu cel mai bun, singurul care-mi cunoștea viața amoroasă. Când te-o lovi pacostea, n-ai să știi ce să mai faci ca să scapi, ai să vezi tu!

— Ba vezi-ți tu de treabă, sunt vaccinat, imunizat! Cine nu s-a lipit de mine până acum nu se mai lipește!

Nu bravam, eram chiar ferm convins de ceea ce ziceam. însă nu eu, ci amicul meu avea dreptate. Am înțeles acest lucru acum vreo două luni, când am văzut-o ieșind dintr-un magazin. Parcă era o zână, parcă plutea. 0 așa frumusețe nu mai văzusem până atunci. Ziceai că e ireală, că Dumnezeu pusese pe chipul ei toată grația și gingășia din lume. Nu mă descuraja faptul că nu părea să aibă mai mult de douăzeci de ani. Mi-am zis că va fi a mea, în câteva zile. Așa că am urmărit-o, discret, ca să aflu ce face, cu ce se ocupă, unde locuiește.

Lucra la un ghișeu, la bancă, și astfel mi-a fost ușor s-o abordez. Numai că a rămas insensibilă la farmecele mele, ba chiar m-a pus la punct:

— Nu-mi plac bărbații în vârstă, mi-a retezat-o, fără jenă.

— în vârstă? am întors-o eu. Poate vrei să spui bărbații grizonanți. Bărbații bine, așa, ca mine. Crezi că vârsta contează prea mult, când e vorba de atracție?

— 0 fi atracție la dumneata, că mai ai un pic și ieși la pensie, la mine, în niciun caz! Dacă-mi făceai curte acum douăzeci de ani, poate era altceva!

Degeaba îmi foloseam zâmbetul irezistibil de rezervă, arma mea supremă. Nu izbuteam s-o sensibilizez și pace. Fata asta era parcă plămădită din gheață. Alta, în locul ei, ar fi fost într-al nouălea cer, s-ar fi înghesuit să aibă o relație cu un tip bine ca mine, plin de bani, cu o mașină trăsnet, care-i putea oferi clipe de lux și desfătare. Fiindcă, odată cu trecerea anilor, îmi diversificasem activitatea: pe lângă aventurile discrete cu femeile măritate, cuceream cu mare plăcere inimi tinere, unele neprihănite, pe care le perverteam, altele, gata date pe brazdă. Cu ele mă afișam așa cum te afișezi cu un trofeu.

Fetele astea îmi puteau fi fiice, dar eu le corupeam, le transformam în sclave ale plăcerii. Cu tânăra încăpățânată de la bancă era însă altceva. Mi-am dat seama de asta în noaptea în care am visat-o. Era la vreo trei zile după ce încercasem s-o seduc, iar ea, Flavia, rezis-tase. M-a bântuit în vis, iar dimineața, m-am trezit ostenit, cu o durere groaznică de cap. Trebuia să fie a mea cu orice preț.

Așa că am început să-i fac o curte asiduă. Am devenit umbra ei, o urmăream peste tot și, dacă la început demersurile mele insistente o amuzau, după vreo săptămână, a început să-și arate iritarea.

— De ce mă urmărești și nu mă lași în pace? mi-a șuierat într-o zi, când s-a oprit în drum și a așteptat să mă apropii de ea. Ochii ei aruncau flăcări de ură. De ce te ții după mine?

— Fiindcă îmi placi tare mult, nu pot trăi fără să te văd zi de zi. și n-am altă soluție decât să te însoțesc pretutindeni. Să știi că sunt perseverent.

Era o nouă ocazie de-a o invita undeva, de a încerca să o cuceresc. Curios, n-o priveam ca pe un obiect sexual, așa cum mi se întâmplase cu celelalte femei, ci chiar simțeam nevoia să stau de vorbă cu ea, s-o cunosc, să-i aflu visele. Mă interesa ca persoană, și nu ca trup ce mi-ar fi putut oferi plăcere. Sentimentul acesta nedefinit, care se numea pesemne dragoste, mă înspăimânta prin intensitate. Până la patruzeci și cinci de ani, nu mă îndrăgostisem niciodată, dar, vorba prietenului meu, se părea că se găsise ac pentru cojocul meu. Au început să mă chinuiască insomniile, nu mai aveam poftă de mâncare, eu, un gurmand rafinat. Gândul îmi era mereu la ea și, cu cât perseveram în încercarea de-a o cuceri, cu atât mă respingea mai tare. I-am făcut jurăminte, i-am scris chiar și versuri, i-am oferit flori – pe care le-a aruncat, cu dispreț, la coș. Nimic nu a putut-o îndupleca. Nu mai era agresivă, ca la început, acum mă ignora. Se făcea că nu mă vede, deși eram mereu în preajma ei. După câteva săptămâni, n-am mai rezistat și am întrebat-o de ce se poartă așa de urât cu mine.

— Vrei să știi de ce? Mama m-a învățat să n-am încredere în bărbați!

— De ce? Ca să nu-i dai bătăi de cap? Ca să nu pleci din casa părintească și să-ți vezi de viața ta? Ca să rămâi fată bătrână?

— Ca să nu pățesc ceea ce a pățit ea! S-a trezit cu un copil în brațe, făcut cu un bărbat care n-a mai vrut să audă de ea.

— și ce-ai să faci? Ai să te ascunzi toată viața, doar fiindcă mama ta a avut o experiență nefericită? Să plătești faptul că un oarecare nenorocit n-a vrut să-și asume responsabilitatea?

— Asta chiar că nu e treaba dumitale!

— Ba da, și chiar aș vrea s-o cunosc pe mama ta, ca să știu de ce condamnă toți bărbații din cauza unuia singur.

Curiozitatea mi-a fost satisfăcută trei zile mai târziu, când pe Flavia am văzut-o la brațul unei femei cochete, cam de-o seamă cu mine. îmi părea cunoscută figura ei și, după câteva minute de gândire, mi-am adus aminte de unde o știu, căci am o memorie foarte bună. Era una dintre amantele mele, una dintre femeile cărora le făcusem un copil și pe care le alungasem, discret, din viața mea. Doamne, Dumnezeule, Flavia era, așadar, fata mea! Asta era realitatea. într-adevăr, privind-o mai bine, recunoșteam trăsături de-ale mele. Nu încăpea niciun dubiu, era sânge din sângele meu. Mă îndrăgostisem de propria mea fiică!

Am rătăcit pe străzi ca un nebun, după ce am făcut această descoperire cutremurătoare. Căci ce pedeapsă mai mare puteam primi de la Cel de Sus decât aceea de a iubi o singură dată în viață, iar pasiunea mea să fie îndreptată către rodul păcatelor mele?

Din clipa aceea, am fugit ca un laș din calea Flaviei. M-am consolat cu un singur gând: bine că nu m-a văzut maică-sa, bine că n-a făcut-o să-mi poarte ură veșnică, dându-mi identitatea în vileag!

Aici, la mânăstirea unde m-am retras, am învățat să mă rog, am învățat ce înseamnă credința. E singura mea scăpare, alta n-am. încerc să uit lumea de afară, s-o uit pe Flavia, dar nopțile sunt foarte lungi și se întâmplă deseori s-o visez. S-ar putea să nu scap niciodată de imaginea ei, de sentimentele pe care le nutresc pentru ea, dar eu sper ca, încet, încet, să mă vindec de dragostea asta bol-navă, să am curajul și puterea să mă-ntorc în lume. Fie ca scrisoarea mea să fie un prim pas spre izbăvirea mea!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE