Greva în Sănătate continuă: „E ca în Gara de Nord!” Diferența uriașă față de spitalele din Germania și Anglia

Povestea pacienților: „N-au avut șuruburi pentru implant. Aștept să se facă ieșirile ca să prind un pat”

Pe perioada grevei, legea spune că trebuie asigurată o treime din activitatea normală dintr-o secție și urgențele. În ciuda grevei, activitatea la patul bolnavului continuă într-un ritm frenetic. În loc să găsească uși închise, pacienții veniți din toate colțurile țării la Spitalul Bagdasar-Arseni au fost primiți, consultați și programați pentru intervenții chirurgicale complexe.

Mărturiile adunate din spital arată un sistem de urgență care își depășește zilnic limitele, susținut de cadre medicale care refuză să își abandoneze bolnavii, chiar și atunci când își cer drepturile în stradă.

Pentru unii pacienți, greva generală nu a însemnat o amânare, ci o șansă neașteptată de a fi primiți în spital. Dumitru Miruș a fost programat chiar în zi de grevă pentru o consultație pentru o hernie de disc extrem de dureroasă: „Ne-au primit, deși le era greu. De la hernie s-au lăsat durerile pe picioare. Am fost programat ieri, chiar în zi de grevă, dar nu ne-au refuzat”, mărturisește bărbatul.

O altă pacientă, Luciana Gheorghiță, în vârstă de 67 de ani, a ajuns la Bagdasar-Arseni după ce medicul curant a sunat-o personal chiar în prima zi de grevă pentru a o chema la internare a doua zi:  ,,Era grevă, dar ieri m-a sunat medicul personal și m-a chemat. Am o fractură de vertebră, n-au avut șuruburi pentru implanturi până acum, așa că am venit când mi s-a spus. Am ajuns la 9:30, mi-au făcut dosarul și acum aștept ora 12:00 să se facă ieșirile din spital, ca să se elibereze un pat pentru mine. E destulă activitate la spital, să vedeți ce e înăuntru, în secții, e lumea la noi ca în Gara de Nord!”, a povestit femeia, care aștepta în fața spitalului pe o bancă.

Însă în alte spitale din cele 523 notificate în grevă, consultațiile pacienților cronici și intervențiile care nu erau urgente au fost amânate.

Asistenta Beatrice Trifu, de 32 de ani în spital, încasează un salariu mai mic decât încadrarea

Beatrice Trifu lucrează ca asistentă la Spitalul Bagdasar-Arseni din anul 1994, de la vârsta de 18 ani, imediat după absolvirea Liceului Sanitar. După mai bine de trei decenii petrecute la patul bolnavilor de la Neurochirurgie, asistenta a descris cu amărăciune degradarea condițiilor de muncă și umilința fluturașului de salariu. În cazul ei, salariul de încadrare este 6.800 de lei, dar banii luați în mână sunt mai puțini,  6.200 – 6.300 de lei. I s-a retras norma de hrană de 300 de lei pentru că depășește plafonul de 6.000 de lei. Din 7-8 ture de noapte efectuate lunar (a câte 12 ore), doar 4 sunt plătite corespunzător, restul fiind efectuate practic benevol din cauza deficitului de personal.

„Mi-am făcut calculul pe un simulator: dacă se aplică noul proiect al legii salarizării, mie mi-ar scădea salariul cu 1.250 de lei. Păi ce înseamnă asta, când mie deja mi s-a luat norma de hrană? Pe sticlă se spune că nu scad salariile, dar este inacceptabil! Iar pentru sâmbete și duminici vor să ne plătească cu 5 lei pe oră. Își bat joc de noi? Păi cine mai vine să lucreze? Mă duc pe câmp, unde se plătește mult mai bine!”, a spus asistenta Trifu.

Ture de 12 ore și un singur om la 13 pacienți de neurochirurgie

Pe secția unde lucrează Beatrice Trifu sunt 26 de paturi. Pe o tură de zi sau de noapte lucrează doar două asistente, ceea ce înseamnă 13 pacienți gravi pentru un singur cadru medical.

„Marea majoritate sunt intervenții pe coloană și cerebrale. Ne vin direct de la sală, îi monitorizăm ca în reanimare sau postoperator. Am înghițit absolut orice și nu ne-am plâns de volumul de muncă, am vrut doar să fim lăsați în pace. Nu cerem două cadre medicale la un pacient, ca în străinătate. Cerem să fim un asistent la 3-4 bolnavi, ca să avem timp de ei. Începi tratamentul de la ora 17:30 ca să îl termini la 19:00 când se termină tura, iar bolnavii strigă că li s-a terminat perfuzia. Păi stai un pic, că sunt doar eu și trebuie să ajung la toți 13. Și noi suntem un caz fericit, pe secțiile mari cu 60 de paturi este o asistentă la 20 de bolnavi”.

Cum arată normalitatea în străinătate: Modelul britanic și cel austriac

Pentru a înțelege prăpastia dintre România și sistemele sanitare europene, atât medicii români din țară, cât și cei plecați în străinătate arată că problemele noastre provin dintr-un management defectuos al resursei umane și lipsa de standarde.

În spitalele din Marea Britanie, raportul dintre personal și bolnavi este stabilit prin reguli stricte și afișat la vedere, pentru a fi transparent oricui intră pe secție:

„Azi am fost pe secție să văd un pacient. Tabela este la intrarea pe secție, vizibilă oricui: 1 asistentă medicală (Registered Nurse) la 2 pacienți! Asta este proporția de pacienți versus asistente – atenție, asistente, nu infirmiere sau tehnicieni”, a povestit un medic român plecat în Marea Britanie colegei din România, prof.dr. Ruxandra Jurcuț, reputat cardiolog la CC. Iliescu.

,,Dacă cineva spune că în Anglia plouă cu personal, se înșală. Dar dacă nu există suficient personal din varii motive, se plătesc externi la un tarif aproape dublu pe oră. Preferă să facă asta ca să nu primească amenzi și penalizări pentru short staffing (lipsă de personal) și punerea la risc a pacienților. Mi se pare halucinant ce se întâmplă în România”, este mesajul transmis din Marea Britanie și postat de dr. Jurcuț.

Exemplul renumitului spital AKH din Viena arată o structură stabilă: numărul de medici este egal cu numărul de paturi, numărul de asistente este superior numărului de paturi, iar personalul administrativ depășește masiv aceste cifre pentru ca și cadrele medicale să se ocupe exclusiv de îngrijirea bolnavilor.

În schimb, prof. dr. Ruxandra Jurcuț atrage atenția că la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. Iliescu” din București, pe secția de Cardiologie, blocajele de posturi mențin o presiune uriașă pe personalul rămas: sunt blocate două posturi de infirmiere, un post de asistentă (în condițiile în care alte două asistente sunt deja în concediu de maternitate) și un post de medic.

„Trebuie să înțelegem cu toții la ce normalitate ar trebui să ne raportăm. Nu la aceea actuală în care ai 4 sau, în cazuri fericite, 5 asistente la 48 de paturi ziua și două noaptea! Nu la aceea în care, fiindcă s-a intrat demult într-un cerc vicios al scăderii personalului medical din spitalele publice, a început să scadă și rata de ocupare a paturilor”, avertizează prof. dr. Ruxandra Jurcuț.

Germania: Cum se organizează gărzile și resursa umană într-un spital de nivel 1

Tot pe tema organizării, dr. Iuliu Torje, anestezist român care lucrează într-un spital de nivel 1 din Germania (centru de peste 1.000 de paturi, centru supraregional de traumă și stop cardiac), explică modul în care nemții reușesc să eficientizeze resursa umană fără să epuizeze medicii seniori:

„Problema reală nu este durata gărzilor de 24 de ore, ci felul în care folosim resursa umană. Scriu din postura unui medic dintr-un spital cu peste 1.000 de paturi din Germania. Și totuși, într-un astfel de spital, în afara anesteziei, niciun medic senior (Oberarzt / medic primar) nu face gardă cu prezență permanentă în spital. Seniorii au gardă de acasă, la telefon, și vin la spital doar atunci când rezidentul sau specialistul nu mai face față unui caz.”, a scris pe rețeaua de socializare dr. Iuliu Torje, medic anestezist.

Medicul precizează că în Germania activitatea este clar structurată:

• Terapia Intensivă (ATI): Activitatea se desfășoară în schimburi de 8 ore, iar seniorul este de gardă la domiciliu, reducând oboseala cronică și asigurând decizii mai bune în situații critice.
• Anestezie: Se lucrează cu gărzi de 24 de ore, având seniorul prezent fizic.
• Urgențe și Secție: În traumatologie, de exemplu, există două linii de gardă active în spital (una pentru secție, una pentru urgențe/săli), pe lângă seniorul de la telefon.

„Motorul unui spital sunt rezidenții și medicii specialiști. În ei trebuie investit inteligent. Un rezident care este pus să gândească, să decidă și să facă, sub supervizare, va progresa infinit mai repede decât unul care doar asistă pasiv sau ajunge blocat ani de zile în rolul de «secretară medicală», alergând după foi, avize și hârtii. Fără o strategie coerentă de management al resursei umane, orice discuție despre gărzi rămâne superficială. Gărzile sunt doar simptomul”, concluzionează dr. Iuliu Torje.

Deblocarea posturilor în Sănătate, un simplu pas înainte

Anunțul deblocării celor peste 6.800 de posturi la nivel național este privit de asistenta Beatrice Trifu ca pe o dovadă că semnalul de alarmă al angajaților a fost în sfârșit auzit. Cu toate acestea, din cauza concediilor de odihnă din perioada verii și a lipselor acumulate în timp, secțiile funcționează în prezent la un sfert din capacitatea de personal.

„Faptul că s-au deblocat posturile este un pas înainte. Poate oamenii își dau seama că nu cerem absurdul, este nevoie de personal în continuare. Iar pacienții trebuie să înțeleagă că noi nu am cerut nimic în plus, doar dreptul de a nu fi afectați și de a ne putea crește copiii și plăti ratele”, concluzionează Beatrice Trifu.

Angajații de la Spitalul Bagdasar-Arseni aflați în grevă au mărturii cutremurătoare: „Avem colegi care ne-au murit în spital”.

Greva declanșată în spitalele din România nu este doar un conflict legat de salarii. În spatele protestelor se află negocieri tensionate privind noua lege a salarizării, disputa privind sporurile, plata gărzilor și lipsa unei forme finale asupra căreia Guvernul și sindicatele să cadă de acord.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE