Despre gândirea „îngust-funcționărească” a celor care iau decizii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Iată situația în care ne aflăm: un guvern interimar de aproape trei luni și care și-a propus ca obiectiv principal menținerea ratingului de țară la nivelul Botswanei, folosind ca pârghii tentativele de păcălire a statisticilor care reflectă mersul general al economiei, poate păcălim și agențiile de rating, și Comisia Europeană.
Acestea nu sunt trăsături pe care le văd doar la guvernul actual, ci am avut posibilitatea să le observ de-a lungul timpului, în special în perioadele de cădere economică. Atunci când lucrurile par să meargă bine, trăsăturile sunt mai puțin vizibile, în principal pentru că fiecare își vede de interesul lui. Dar când dezechilibrele se manifestă și degenerează în criză?
Mentalitatea „îngust-funcționărească” o vedem atunci când anumite persoane acced în funcții cu mult, mult peste nivelul lor de pregătire.
„Este genul de gândire a bișnițarilor care ajung în funcție și o pun în practică”, îmi spunea cineva foarte drag, în direct, în anul 2010, când analizam măsurile de austeritate din acea perioadă (ca acum – majorări de TVA, de accize, tăieri de salarii, tăieri de pensii, inflație, etc.).
„La nivel public, acești indivizi se manifestă verbal referindu-se la tot felul de nimicuri și la tot felul de paliative care nu respectă condiția sine qua non (fără de care nu se poate) a unei persoane ajunse într-o funcție înaltă, și anume o viziune pe o perioadă medie”.
Sigur că trebuie să gestionezi criza bugetară (în care ne-au adus aceleași partide), dar gestiunea crizei exclusiv fără o anumită anvergură pe termen mediu și lung este catastrofală. După cum se vede.
În 2026, „interesul ratingului” a înlocuit în limbaj de lemn sintagma celor din 2010 „interesul național”. E în interesul național/al ratingului să crească TVA sau să nu scadă în ceea ce privește prețul carburanților?
Părerea mea este că în interesul național ar fi să scadă TVA la carburanți, la energie electrică și la gaze naturale. Simultan cu eliminarea oricărei protecții pentru evazioniștii de TVA, protecție care pare preferată de decidenții cu mentalitate îngust-funcționărească.
Pentru că rezultă două lucruri pozitive din această scădere de TVA. În primul rând, creșterea puterii de cumpărare și odată cu ea și creșterea corespunzătoare a PIB-ului. Al doilea lucru este creșterea capacității de economisire, care ajută mediul privat la absorbția fondurilor europene (componenta de cofinanțare).
Ce avem în schimb? M-a intrigat declarația ministrului Finanțelor în privința reducerii efectului negativ asupra economiei a scumpirii carburanților: „o intervenție bazată pe reducerea TVA – incompatibilă cu legislația europeană și cu efecte negative asupra credibilității fiscale – nu este una sustenabilă. Ministerul Finanțelor susține un mecanism de acciză dinamică, ce permite reducerea accizei între 5% și 25%, în funcție de evoluția prețurilor la pompă și a cotațiilor Brent și Platts. La intrarea în vigoare, reducerea va fi de 10%, urmând să fie reevaluată la fiecare două săptămâni. Măsura se aplică inițial pentru 3 luni și poate fi prelungită doar dacă evoluția pieței o justifică.”
Pentru cei care tind să îl creadă pe ministrul Finanțelor că reducerea temporară a TVA este „incompatibilă” cu legislația europeană, dau doar un singur exemplu: în martie, când guvernul român nu făcea nimic în privința atenuării șocului prețurilor la carburanți, guvernul polonez reducea, temporar, cota de TVA standard pentru carburanți de la 23% la 8%. Iar accizele le ducea la minimul permis de Uniunea Europeană (România este mult peste minim). Măsură temporară, pe care polonezii se gândesc să o reintroducă după ce a expirat. Și Spania a redus, tot temporar, TVA pentru carburanți, electricitate și gaze naturale, de la 21% la 10%. Și-au asumat, pentru a-și proteja economiile și pentru a-și menține (sau chiar spori) competitivitatea. Iar Comisia Europeană a înțeles asta, din cauza contextului excepțional.
Iar dacă tot au o privire îngustă în privința unor posibile incompatibilități (la scăderea de taxe) unii decidenți, aceiași decidenți de ce nu au avut o privire altfel decât îngustă în ceea ce privește majorarea taxelor?
Haideți să ne referim la „performanța” deficitului bugetar anunțat pentru jumătatea anului de numai 2% din PIB (ținta anuală fiind de 6,2%).
Dacă ar fi ceva sustenabil în evoluția asta, atunci există o primă explicație: au majorat taxele prea mult în anul 2025, cu consecința băgării economiei în recesiune. Iar asta, decidenții cu gândire îngust-administrativă privesc drept „performanță”.
Dar, în opinia mea, nu este sustenabil. Exceptând câteva „mutări statistice” și o anumită umflare a PIB-ului raportat de statistică, în scopul „interesului național/al ratingului”, în mod evident, toată perioada care va urma va conduce la o înrăutățire a încasărilor bugetare.
Acesta este și motivul, apreciez eu, al disprețului cu care tratează „înguștii” personalul din Sănătate.
Dacă te uiți pe execuția bugetară la șase luni, vezi așa:
- Cheltuielile cu dobânzile s-au majorat în primele șase luni față de perioada similară de anul trecut cu 16,4%. Așadar, nicio performanță. Cu măsuri draconice de austeritate, România nu a reușit decât să se împrumute mai mult și la prețuri mari.
- Veniturile curente ale bugetului s-au majorat, nominal, cu doar 9,5% (sub rata inflației de 10%). Din nou, nicio performanță.
- Veniturile din TVA s-au majorat față de prima jumătate a anului trecut cu 25%. De unde? Dacă scoatem inflația de 10% și majorarea TVA de la 19% la 21% și a cotelor reduse de la 5% și 9% la 11%, de fapt, în termeni reali, statul român a încasat mai puțin TVA după ce a majorat fiscalitatea, băgând economia în recesiune.
- Impozitele pe proprietate: +30%. Urmare a jumulirii populației și prin majorarea intempestivă a impozitelor locale.
- Accize: o creștere de numai 5,9%, sub inflație – deci statul fiscalizează mai puțin în termeni reali în urma majorării accizelor.
- Cheltuielile cu bunuri și servicii s-au majorat, în schimb, cu 8,6%, în timp ce cheltuielile de capital (investițiile) finanțate de la buget au scăzut cu 23,5%.
- Pretextul scăderii cheltuielilor de capital (care, de fapt, ar fi crescut) este absorbția de fonduri din PNRR, care se termină.
Toate astea reprezintă ceea ce economiștii numesc „efect de bază”. Simplu spus, taxele au fost mai mici în prima jumătate a anului trecut decât acum, și atunci e normal să existe un efect matematic de creștere a lor (nominal, nu real), dacă ai pus taxe mai mari.
Doar că acest „efect de bază” începe să se estompeze, chiar începând cu luna iulie 2025 (prima lună de șoc, odată cu scumpirea energiei electrice, peste noapte, de la 1 iulie 2025, cu 50%). Apoi, din august, nu mai apare nici efectul de bază al TVA-ului mai mic și vom vedea ceea ce în esență văd și agențiile de rating: ritmul de creștere mai scăzut al deficitului în primele șase luni a fost fie doar o statistică perimată, fie o majorare a taxelor mai mult decât era necesar, care a băgat economia în recesiune. Iar datoria publică a depășit nivelul de 60% din PIB, pe fondul acțiunilor și inacțiunilor înguștilor-administrativi.
Între timp, îngust-administrativii răspândesc frica în populație: salarii tăiate în sectorul sanitar, penurie pe piața carburanților, etc. Revin la exemplul carburanților, unde în locul unei reduceri de dorit a TVA apar bazaconii gen să reducem „în dinamică” accizele (pentru un orizont ferm de câteva zile) ba cu 5%, ba cu 10%, ba poate cu 25% „în funcție de evoluția prețurilor la pompă și a cotațiilor Brent și Platts” (de parcă evoluția prețurilor la pompă nu este influențată de cotațiile internaționale).
Asta reflectă perfect genul de gândire a celor cu mentalitate îngust-funcționărească, ce, odată ajunși în funcție, o pun în practică.
Între timp, piața muncii este sub o presiune teribilă: șomajul este semnificativ mai mare decât la începutul austerității, salariile sunt mai mici în termeni reali. În numele „ratingului” și al marilor investitori de atras în România, puterea de cumpărare a populației și perspectiva de creștere pe termen mediu și lung sunt decimate. De parcă nu se poate observa că marii investitori nu au probleme – ei lucrează direct cu statul, ei au capacitatea de a antrena ambasadorii și a se apăra.
„Capitalurile vagaboande” au demonstrat că au un ambasador ferm, în opinia mea, în cel care conduce Banca Națională a României, care ține dobânzile la nivel de Botswana, și inflația tot ca-n Botswana. Iar de restul, înguștilor-administrativi cu „mentalitate de bișnițari” ajunși decidenți nu le pasă.
LiliMoran 30.07.2026, 11:01
E o glumă proastă ce voi spune în continuare, dar e din cauza amărăciunii : dacă tot suntem la nivelul Botswanei, să adoptăm și moneda lor, că să fie tacâmul complet, leul tot de devalorizează.