Michael Flatley, „Lord of the Dance”, interviu integral la 55 de întrebări - powered by Libertatea: „Liderii lumii ne trimit fiii la război. Este rușinos”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Este omul care a reinventat dansul irlandez și a cucerit planeta cu rapiditatea picioarelor sale. Michael Flatley a acceptat provocarea „55 de întrebări de la Libertatea”, într-un dialog purtat între amintirile din Chicago, succesul de pe Madison Square Garden și dragostea pentru România.
Cuprins:
Energia din spatele „Lord of the Dance”
Libertatea: Bună, Michael Flatley! De unde aveți această energie uimitoare?
Michael Flatley: Bună! Mulțumesc că m-ați invitat. Această energie am avut-o toată viața; vine din interior. Sunt un om extrem de determinat.
Libertatea: Spuneți-ne despre un vis pe care îl aveți.
Michael Flatley: Am vise nesfârșite. Simt că trăiesc într-un râu curgător de capodopere potențiale pe care încă nu le-am creat.
Libertatea: Este dansul stăpânul dumneavoastră sau dumneavoastră sunteți stăpânul dansului?
Michael Flatley: Ambele. Dansul este stăpânul meu pentru că îmi deține inima și sufletul. În același timp, eu sunt stăpânul dansului pentru că am creat ceva ce nimeni nu a mai realizat vreodată și sunt capabil să transmit această moștenire tinerilor.
Libertatea: Care este cea mai puternică amintire din copilărie?
Michael Flatley: Momentul în care bunica mea m-a învățat primii pași de dans. Aveam doar 4 ani. Ea m-a învățat cu adevărat să cred în mine și acea încredere a rezistat în timp.
Libertatea: Care a fost cel mai mare moment al carierei dumneavoastră?
Michael Flatley: E greu de ales, dar să dansez la Madison Square Garden a fost special. Am fost mereu fan al lui Muhammad Ali sau Rocky Marciano, care au luptat acolo. Visul meu a fost să aduc dansul pe acea scenă legendară. Apoi, desigur, gala Oscarurilor și premiera „Lord of the Dance” de la Dublin.
„România este blândă, sexy și romantică”
Libertatea: Ce vă place în România?
Michael Flatley: Iubesc România! Pe lângă peisajele magnifice, sunt muzica, mâncarea și, mai ales, căldura oamenilor. Există o vibrație aici foarte asemănătoare cu cea a irlandezilor. Îmi amintesc că odată, în timp ce luam cina, am auzit un violonist pe stradă; a fost cel mai bun pe care l-am auzit vreodată. Interpretarea lui m-a făcut să plâng, venea din suflet.
Libertatea: Dacă ar fi să vă imaginați România ca pe o femeie, cum ar fi?
Michael Flatley: Blândă, emoțională, sexy și romantică.
Libertatea: Știți vreun cuvânt în română?
Michael Flatley: Da… „Gin”, „Vodcă” (râde).
Libertatea: Dintre românii celebri, pe cine admirați?
Michael Flatley: Pe Nadia Comăneci. Este cea mai mare gimnastă din toate timpurile. Până în ziua de azi, nimeni nu se poate compara cu perfecțiunea ei. Vă puteți imagina câte ore a muncit pentru a atinge acel nivel? Tot respectul meu.
Sacrificiile din spatele recordurilor
Libertatea: Ați deținut recordul pentru cele mai rapide picioare: 35 de lovituri pe secundă. Cum arată pregătirea pentru un astfel de nivel?
Michael Flatley: Înseamnă muncă intensă în fiecare zi, ducând corpul la limite noi. Nu există timp liber. Nu înțeleg conceptul american de „pastime” (timp de pierdut). Cine vrea timp de pierdut? Mi-aș dori să am mai multe ore într-o zi. Este doar muncă, atac, atac, până îți atingi visul.
Libertatea: Cum este să nu mai primiți aplauze în picioare, acum că nu mai urcați pe scenă ca înainte?
Michael Flatley: Să primești ovații de la 18.000 de oameni este cel mai minunat sentiment din lume. Este puțin dificil să trăiești fără acest lucru, dar există un timp pentru toate. Astăzi, fericirea mea este să privesc tinerii dansatori. Rolul meu este să îi fac să creadă în ei, să le insuflu încredere cu orice preț.
Libertatea: Dacă ați putea dansa cu oricine din istorie, pe cine ați alege?
Michael Flatley: Există o singură alegere: Carmen Amaya. Marea dansatoare de flamenco de origine romă. Cea mai bună din toate timpurile.
Viața dincolo de scenă: „Liderii lumii ne trimit fiii la război. Este rușinos”
Libertatea: Aveți și experiență în box. Cum v-a influențat?
Michael Flatley: Am crescut într-un cartier dur din sudul Chicagoului, iar tatăl meu m-a dus la box. M-a învățat determinarea. Cel mai important sfat de la părinții mei a fost: „Nu renunța. Ridică-te și mergi la muncă”.
Libertatea: Ce vă enervează cel mai tare?
Michael Flatley: Când conduc și cineva stă pe banda de depășire și nu se dă la o parte. Ar trebui interziși pe viață! (râde)
Libertatea: Ce nu ați putea ierta niciodată?
Michael Flatley: Faptul că liderii lumii ne trimit fiii la război. Este rușinos. Nicio mamă din lume nu se trezește spunând: „Abia aștept să-mi trimit fiul la război astăzi”. Opriți trimiterea fiilor noștri la moarte!
Libertatea: Cum vă relaxați?
Michael Flatley: Sunt un cititor pasionat. Un gin martini sec și puțin din Oscar Wilde, James Joyce, Pușkin sau Dostoievski. De asemenea, cânt la flaut; mă ajută să las subconștientul să lucreze.
Libertatea: Când ați plâns ultima dată?
Michael Flatley: Recent, când fiul meu a fost acceptat la Trinity College.
Libertatea: Unde vă vedeți peste 10 ani?
Michael Flatley: Sper că voi fi încă aici, savurând un gin martini și gândindu-mă: „Da, am avut curaj, am încercat și am reușit”.
Libertatea: Descrieți-vă viața și cariera într-un singur cuvânt.
Michael Flatley: Senzațional.
