În urma pierderii dinţilor, mai ales ca urmare a parodontopatiei marginale (parodontoză), osul alveolar (în care au fost implantate rădăcinile dinţilor) se atrofiază foarte mult. Ca urmare, menţinerea şi stabilitatea unei proteze totale pe o astfel de creastă alveolară vor fi extrem de reduse.

În urma purtării unei proteze totale, masticaţia se va face 4208-198150-specialisttirpea.jpgdirect pe creasta osoasă şi pe gingie, iar osul alveolar va continua să se atrofieze. O soluţie alternativă ar fi să vi se aplice în zona dinţilor frontali între două şi cinci implanturi, proteza urmând să se cupleze cu acestea prin nişte mijloace speciale de menţinere.

Eficienţa masticatorie se măreşte astfel cu circa 30%, iar forţa masticatorie maximă pe care pacientul o poate utiliza faţă de o proteză totală tradiţională creşte cu 300%.

Trebuie văzut însă dacă creasta alveolară existentă este suficientă pentru aplicarea acestor implanturi.

În acest sens, o radiografie panoramică sau o tomografie computerizată a zonei respective este foarte utilă în aprecierea ofertei osoase existente.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.