O aventură pe litoral mi-a reaprins dragostea pentru soțul meu

De când îl știu, soțul meu a fost un tip pus pe glume, genul de hâtru care s-a aflat întotdeauna în centrul atenției. La petreceri, el a reprezentat mereu un adevărat focar de voie bună, antrenându-i pe toți ceilalți, iar acasă m-a ținut neîncetat în poante și bancuri, multe dintre ele foarte seci, mai greu de înțeles. L-am îndrăgit încă de la început cu felul său de a fi, chiar dacă unele dintre prietenele mele mă întrebau ce am găsit la un măscărici ca Sandu. Apoi, cu timpul, am ajuns să îl iubesc, așa încât m-am căsătorit cu el.

Din păcate, odată cu obligațiile și grijile privind creșterea copiilor aveau să se instaleze rutina și monotonia în cuplu, care în câțiva ani au erodat adânc pasiunea. Treptat, am ajuns să dezvolt pentru soțul meu altfel de sentimente decât dragoste, și anume recunoștință, prețuire și respect pentru sprijinul acordat în toate. Asta întrucât, deși după 8 ani de căsnicie viața nostră intimă ajunsese pe butuci, Sandu rămăsese același om serios, de casă.

Aveam, așadar, un trai de familie liniștit alături de un soț bun, dar ale cărui glume deveniseră răsuflate și enervante, iar pentru mine asta nu era de ajuns. Am fost întotdeauna o femeie aprigă și pasională, care a trăit din plin voluptatea iubirii. Simțeam acum nevoia de a regăsi fiorul, amorul în adevăratul sens al cuvântului. Tânjeam după senzații tari. și, din fericire, urma să am parte de ele mai curând decât mă așteptam…

La începutul acestei veri am plecat, împreună cu soțul și cu copiii (în vârstă de 3 și respectiv 5 ani) la mare, pe litoralul românesc. Atât eu, cât și Sandu ne propuseserăm să ne odihnim, în principal, dar și să le oferim celor mici o săptămână de distracție și voie bună.

In afară de asta, în secret, eu îmi mai propusesem ceva: o aventură la malul mării, care să mă facă să simt din nou că trăiesc! Prea se acumulase multă frustrare din cauza serbedei vieți de cuplu din ultimii ani…

Programul la mare urma să fie cam același în fiecare zi: micul dejun, plajă, dejunul, somnul de prânz, iar plajă până spre seară, cina și apoi câteva ore în parcul de distracții din stațiune. Aparent, nu prea aveam când să acționez, însă eu mă gândisem dinainte la toate. Astfel, am realizat că singura perioadă în care îmi puteam crea spațiu de manevră era cea în care Sandu și copiii își făceau siesta.

Am pretextat așadar că în concediu îmi doresc să mă bucur cât mai mult de soare, iar soțul m-a înțeles și a acceptat să meargă singur cu cei mici în camera de hotel pentru somnul de după-amiază. În acest fel, eu aveam să rămân singură pe plajă două-trei ceasuri zilnic, timp în care puteam alege din oferta de masculi. Care ofertă, slavă Domnului, era vastă… De la adolescenții avizi după fete tinere, pârguite, și până la bărbații aflați în căutarea unor doamne selecte și experimentate, pe chipul tuturor se putea lesne citi dorința de aventură. Sau, mai exact, nevoia de sex.

încă din prima zi de plajă atenția îmi fusese atrasă de un salvamar cu chip de Adonis și trup de Hercule, care nu părea să aibă mai mult de 30 de ani. Acesta era posesorul unor trăsături foarte masculine și al unor pulpe viguroase, cu păr dens. Pentru a ajunge în brațele sale puternice nu a fost nevoie decât să depășesc linia geamandurilor și să ignor fluierăturile sale. A intrat imediat în apă și a înotat rapid până la mine. M-a apucat brusc de braț și m-a tras spre mal.

— Ce faceți, doamnă, aveți de gând să vă sinucideți? m-a întrebat când am ieșit din apă.

— Nu, nicidecum… ți se pare că arăt a femeie care își dorește să moară? l-am tutuit cu tupeu, bombându-mi pieptul generos și privindu-l sfidător.

— și atunci de ce v-ați aventurat dincolo de geamandură, unde curenții de apă sunt foarte înșelători?

— Exact din acest motiv: pentru că îmi place aventura, îmi place riscul, am ne-voie de adrenalină.

— Atunci vă sfătuiesc să găsiți adrenalina în alt mod, căci ceea ce ați făcut este interzis.

— Bine, și cam în ce mod îmi sugerezi să o găsesc?

În timp ce i-am pus întrebarea, l-am privit drept în ochi. Într-un fel naiv, dar totodată și provocator, foarte sugestiv. Voiam să înțeleagă faptul că îl plac, să intuiască intențiile mele.

— Cred că la întrebarea asta v-ar putea răspunde mai degrabă soțul dumneavoastră!

Așadar, nu doar eu îl observasem pe salvamar, ci și el mă remarcase de dimi-neață, când fusesem pe plajă toată familia. Era un semn bun. Din întreaga sa atitudine simțeam că mă plăcea, la rândul lui, dar că existența lui Sandu îl oprea să facă orice mișcare în sensul apropierii. Motiv pentru care am ales să nu-mi pese că ar putea crede despre mine că sunt o ușuratică, încurajându-l de-a dreptul:

— Bine, și dacă îți propun să faci ab-stracție de soțul meu? Hai, dă-mi o idee prin care aș putea să mă distrez și să pri-mesc emoția și adrenalina pe care mi le doresc!

— Mda… Ești o femeie foarte frumoasă, și, dacă mă gândesc bine, aș putea să-ți ofer puțină distracției! a trecut tipul la pertu. Dar pentru asta trebuie să chem un coleg ca să îmi țină locul și să mergem până la hotelul în care sunt cazat. Nu e departe, e la numai câteva minute distanță.

Era evident, acum, că salvamarul înțelesese cum stă treaba, ce anume voiam de fapt.

— E bine așa. Să mergem chiar acum! Vor mai trece vreo două ceasuri până când soțul meu și copiii vor reveni pe plajă…

I-am întins mâna și i-am zâmbit, neputând să îmi înfrânez un gând năstrușnic: „Cât de ușor se agață un bărbat, chiar și de o femeie căsătorită! și nu orice bărbat, ci un armăsar superb!”.

— Eu sunt Florina.

— încântat! Pe mine mă cheamă Sergiu! s-a prezentat armăsarul, zâmbindu-mi larg și etalând o dantură albă, sănătoasă, perfectă.

Pentru câteva clipe, mi l-am imaginat făcând amor cu mine sălbatic, și atunci am zâmbit din nou, cu o satisfacție nedisimulată. Deși în opt ani nu îmi înșelasem niciodată soțul, spre surprinderea mea nu aveam emoții sau teamă, ci de-abia așteptam să ajungem în camera de hotel. îmi doream la nebunie să trăiesc delirul, să am orgasm, să urlu de fericire. și asta era tot ce conta în clipele acelea.

Fără să intru în detalii „tehnice”, am să vă spun că amorul a fost incredibil. Cu soțul meu, cu care după apariția copiilor ajunsesem să am raporturi intime o dată la două-trei luni, nu percepusem niciodată asemenea senzații. Dar Sergiu era un adevărat maestru în materie de eros. El m-a urcat pe culmile extazului de câteva ori, până când i-am cerut să se oprească, fiindcă îmi fusese de ajuns: îmi zvâcneau tâmplele. Mai multă fericire nu mai pu-team să primesc, nu mai încăpea în mine.

La finalul aventurii, am revenit amândoi pe plajă, dar nu împreună, ci separat. Acolo, Sergiu și-a luat în primire postul de salvamar, iar eu m-am întins pe cearceaf, la soare, rememorând clipele magice pe care tocmai le trăisem. Am ațipit zâmbind, dar peste puțin timp avea să mă trezească glasul soțului meu, care după două ore de somn era voios și dinamic:

— Femeie, ai luat tot soarele din prima zi, ești roșie ca racul! Să vezi ce te va ustura pielea!

Ce e drept, aveam pielea destul de roșie, însă nu soarele era de vină, ci Sergiu. Lui i se datorau iritațiile. El mi le provocase, masându-mă și frământându-mă energic. Iar a doua zi, aceste roșeli aveau să fie și mai intense, întrucât în după-amiaza următoare am repetat aven-tura erotică începută cu o zi în urmă. Deh, mă simțisem prea bine iubindu-mă cu puternicul salvamar pentru a mă mulțumi cu numai o ședință de amor…

Astfel avea să se desfășoare întregul meu concediu pe litoral. în fiecare după-amiază, când Sandu mergea cu copiii în hotel pentru somnul de prânz, eu mă culcam cu Sergiu. în aceste condiții, dincolo de satisfacția enormă din timpul actelor erotice, între noi s-a creat o apropiere, o legătură, o complicitate.

Dimineața, când stăteam pe plajă împreună cu soțul și cu copiii, îl priveam cu admirație pe bărbatul care salvează oa-menii de la înec și care mă salvase și pe mine de la o viață anostă. Uneori, fiindcă v-am spus deja că ador riscul, mă încumetam să îi fac cu ochiul lui Sergiu, aflat la post, nu departe de cearceaful pe care plăjuiam, chiar dacă Sandu se afla chiar lângă mine. Alteori îi făceam un semn discret cu mâna, iar el intra în jocul meu și îmi răspundea la fel. știu că mă jucam cu focul, însă îmi plăcea atât de mult să o fac…

în ultima zi din concediu, la obișnuita întâlnire amoroasă de după-amiază, Sergiu mi-a dezvăluit că are o logodnică pe care o iubește și că în toamnă urmează să se căsătorească. M-am bucurat foarte mult pentru el, și asta pentru că, după aproape o săptămână de intimitate maximă, ajunsese să-mi fie drag.

— Viitoarea ta soție este foarte norocoasă, Sergiu! Va avea toată viața la dispoziție un partener de sex grozav! l-am tachinat eu, zâmbind.

— E frumos din partea ta că spui asta, Florina, însă nici tu nu ești deloc mai prejos. Te pricepi de minune la amor, m-a complimentat, la rândul său. și soțul tău este un bărbat norocos cu o femeie ca tine…

— Da, cum să nu?! E norocos cu o femeie care îl înșală pe rupte…

Nu știu cum îmi ieșiseră acele vorbe, dar ieșiseră, iar în clipa imediat următoare s-a întâmplat ceva extrem de ciudat. Pur și simplu, deodată am simțit o durere imensă la nivelul sufletului fiindcă greșisem față de soțul meu și tatăl copiilor mei. Eram convinsă că el nu m-ar fi înșelat niciodată, și îmi era rușine de mine însămi. în timp ce mă îmbrăcam după ultima întâlnire cu năbădăi cu Sergiu, a doua zi urmând să părăsim stațiunea, se petrecea un fapt incredibil, inexplicabil. Mă transformam într-un mod miraculos.

Din cățeaua în călduri (căci altfel nu am cum să mă numesc) care eram atunci când am ajuns la mare, redeveneam soția și mama responsabilă și devotată care fusesem întotdeauna. Realizam că, deși viața alături de Sandu nu prea mai avea sare și piper, era însă o viață liniștită, frumoasă, în siguranță. Iar cei doi copii minunați reprezentau cel mai mare dar primit de la Dumnezeu, o adevărată bine-cuvântare.

De data asta, atunci când am revenit pe plajă după amorul furtunos cu Sergiu, nu am mai reușit să ațipesc, cum îmi făcusem obiceiul. Cuprinsă de remușcări tot mai puternice, m-am gândit la anii petrecuți cu soțul meu. La câte am împărțit de-a lungul timpului, bune și rele. și un lucru era clar: pe măsură ce revedeam clipele frumoase trăite alături de Sandu, parcă mi se lua un văl de pe față și vedeam lucrurile altfel. într-o altă lumină, cea adevărată.

Până când să apară pe plajă soțul meu cu copiii, spre uriașa mea uimire, mi s-a făcut dor de Sandu. De unde până înainte de concediu nu mai puteam să îl suport, m-am trezit acum că abia așteptam să îl văd și să îi ascult glumele sale seci. Iar când i-am zărit venind, m-am ridicat de pe cearceaf și am luat-o la fugă spre ei.

— Ce-i cu tine, cine te fugărește? Ori ai călcat pe vreun păianjen? a glumit Sandu când m-a văzut, râzând de poanta ta.

— Nu e nimic, dar mă îngrijorasem că nu mai veneați odată! l-am dojenit cu drag, îmbrățișându-l cu putere. Abia așteptam să ajungeți, iubiții mei.

Bietul Sandu mă privea nedumerit. Nu se mai întâmplase de foarte mult timp să mă vadă atât de afectuoasă.

— Femeie, eu cred că te-a bătut soare-le în cap! a exclamat el, voios. Bine că se termină concediul, că, altfel, dacă mai stăteai mult aici, o luai razna de tot. Eu ți-am zis să nu faci plajă după prânz, că e arșiță, dar tu nu m-ai ascultat…

l-am privit mai apoi pe soțul meu jucându-se în nisip cu cei mici, maimuțărindu-se în fel și chip, și tare drag mi-a fost de el. încă o dată, am realizat ce prostie am făcut înșelându-l cu salvamarul și, totodată, mi-am jurat că nu voi mai călca strâmb niciodată!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE