O excursie la munte a distrus o căsnicie

Oana și Florian Bijutescu sunt doi tineri frumoși, proveniți din familii respectabile, fără griji materiale, ba chiar cu o oarecare bunăstare. învățau la licee vecine, dar, fiind amândoi elevi străluciți, s-a întâmplat să se cunoască în ultimul an de liceu, la o olimpiadă de matematică, faza pe țară. De aici, tot amândoi s-au calificat în lotul olimpic și au plecat la olimpiada internațională, ce se ținea, anul acela, la Viena. Acolo, cu toate că a fost mult mai greu, el a câștigat-o, iar ea a luat mențiune.

Se pare că încă de pe atunci a sclipit în mintea Oanei un plan „pe termen lung”. La 19 ani, pretindea ea, nu mai era o adolescentă și chiar ideea acestui plan -pe care nu l-a destăinuit nimănui – o dovedea. Florian era un mic geniu în materie, avea perspective nebănuite, nu trebuia scăpat. Unde mai pui că era și frumușel. Doar un singur lucru puteai să-i reproșezi – timiditatea, dar asta nu reprezenta o problemă, o femeie inteligentă știe să facă și din asta un atu. Pentru ea. Prin urmare, Oana s-a „lipit” de el, l-a sufocat cu telefoane, cu întâlniri până într-atât încât părinții lui începuseră să-și facă griji că odorul lor nu va mai învăța ca până atunci.

Oameni inteligenți, nu au vrut să intervină brutal în viața intimă a fiului lor, așa că i-au cerut să le-o prezinte. La vizita pe care le-a făcut-o acasă, Oana a fost strălucitoare. îmbrăcată simplu, dar elegant, ea făcea conversație și cu bunicii lui Florian, și cu părinții lui, și cu frații mai mici. și pe fiecare știa să-l complimenteze în așa fel, încât vizita tindea să se transforme rapid într-un adevărat triumf pentru ea. Iar când ai casei au aflat că și ea era laureată a olimpiadei din Austria, i-a cucerit cu adevărat și pe termen lung.

La facultate au intrat amândoi fără examen, olimpicii având locuri rezervate din oficiu. Ea voia să facă Management, dar, ca să nu-l scape din ochi pe Florian, s-a dus cu el la Cibernetică. Acum erau tot timpul împreună, așa că Oana putea descuraja orice încercare a vreunei colege de a se apropia de Florian, iar pentru așa ceva nu avea cum să fie prea iubită de fete. Chestie de care nu s-a sinchisit defel.

Bineînțeles că s-a culcat cu el încă din liceu, ea mai avusese câteva experiențe sexuale, el, așa cum bănuia, niciuna. Acaparându-l și pe acest plan, nu-i mai rămânea decât să-l ia de bărbat. Ceea ce s-a întâmplat în anul III de facultate.

Încă de pe atunci, marea ei pasiune erau munții. Aflată la poalele lor și admirându-i în toată semeția lor, Oana îi resimțea ca pe o provocare și nu se putea abține să nu-i cucerească. Organiza, săptămânal, excursii în Bucegi și Făgăraș, pe traseele cele mai periculoase și nebătătorite. Unii erau încântați de propunerile ei, alții renunțau, simțind că Oana vrea să-i ducă în locuri izolate, unde, erijându-se în șef, tindea să-i domine. și, bineînțeles, peste tot îl târa cu ea și pe Florian, care nu prea se dovedea entuziasmat de inițiativele ei, dar o urma cuminte, simțindu-se flatat că ea, de câte ori avea ocazia, le amintea celor din jur că prietenul și, mai târziu, soțul ei e olimpic mondial, și nu la orice materie, la… matematică, adică regina științelor moderne!

La absolvire, ea a insistat pe lângă tatăl său și acesta le-a găsit amândurora posturi în aceeași firmă particulară, pe salarii bune. Ai ei le-au cumpărat apartament, ai lui – mașină și mobilă, astfel că, din punct de vedere material, căsnicia lor debuta sub cele mai bune auspicii.

Bineînțeles că și la aranjatul mobilei în casă, și la alegerea mașinii, și la felul cum se îmbrăcau amândoi ambiția de a domina a Oanei dădea tonul. El venea la de-a gata, orice mică inițiativă îi era sugrumată din fașă cu argumente copleșitoare, științifice chiar. El nu trebuia decât să-și vadă de cibernetică, în rest se ocupa ea de toate, domeniul amănuntelor căsniciei nu i se potrivea lui, acolo era cât se poate de neîndemânatic.

Trecuseră patru ani de la cununie și încă nu se gândeau la copii, voiau să se mai distreze. „Poate peste doi, trei ani” zicea el, „când or veni” zicea ea, dar se ferea să rămână gravidă.

Când, în urma cercetărilor, el descoperise un nou antivirus ce avea să-i fie achiziționat de o firmă americană, bucuria lor n-a mai cunoscut margini. Ea propuse să o sărbătorească așa cum se cuvine, unde altundeva decât pe munte?, așa cum făceau în studenție, când toate vacanțele de iarnă și le petreceau în Bucegi, la o anume cabană. Numai că acum cabana nu mai exista, arsese într-un incendiu, așa că au trebuit să se mulțumească cu alta, mai mică, unde nu prea erau „condiții pentru nivelul nostru”, ceea ce pe Oana a indispus-o serios. La asta se adăuga și vremea urâtă de afară, unde ningea întruna și viscolea. Plus că acum nu mai veniseră cu gașca lor, ceilalți aveau copii, nu puteau să mai plece oricând.

Vădit nemulțumită, Oana insistă să plece la o altă cabană, mai luxoasă, însă ceilalți se tem, ninge prea tare și viscolul poate acoperi traseele și indicatoarele. Unde mai pui că începe să se lase întunericul. Ea râde de ei: „Sunteți niște fricoși, mai bine stăteați acasă, pe munte vin oameni curajoși, nu papă-lapte ca voi!”.

și pleacă fără măcar să se uite după bărbatul ei. Pe care nici nu concepe să-l consulte la o astfel de inițiativă. El trebuie să vină după ea! Florian, ce să facă?, pleacă și el, nu poate să o lase singură. Merg vreo două ceasuri, ea râde în continuare de ceilalți, de fapt își face singură curaj, mai târziu devine arțăgoasă, la asta o ajută și sticla de coniac ce o luase într-un buzunar al canadienei, viscolul se întețește și le ridică zăpada în ochi, iar întunericul cade brusc, până să iasă ei din pădure. Apoi, încep să urce versantul de vest.

Florian e nervos, mai ales după ce alunecă și își luxează o gleznă, tot acum își dau seama că, în grabă, uitaseră să ia cu ei o lanternă, merg mai mult pe pipăite, e clar că rătăciseră drumul. Oana nu-i mai batjocorește pe prietenii rămași la popas, ci pe cei ce trebuiau să facă niște marcaje ca lumea, apoi renunță și se oprește să se odihnească. Ar vrea să se întindă și să doarmă: „Numai puțin, cinci minute, atât, că m-a pătruns frigul și, uite, tremur toată!”.

Abia atunci, Florian realizează că ea se îmbătase, că în curând o va cuprinde moleșeala aceea periculoasă, după care urmează somnul cel lung, iar până dimineață poate îngheța.

Disperat că nu are soluție, bea tot coniacul ce mai rămăsese în sticlă, se moleșește și el, după care începe să o înjure rău, ba își aduce aminte și de altele… Vai câte avea să-i reproșeze după trei ani de prietenie și patru ani de căsnicie (se miră și el de ce abia acum are curajul să o facă…). și chiar o face, aruncându-i în față că nu a fost fată mare când s-a culcat cu el, prietenii îl făcuseră atent la asta, ba îi și înșiraseră pe cei cu care avusese legături înaintea lui.

Degeaba neagă, tot liceul știa că până atunci făcuse două avorturi. îi mai reproșa că se ținuse după el tot timpul, nu-l lăsa să aibă nicio inițiativă, tot din pricina ambițiilor ei a pierdut o bursă în America, ea s-a opus, nu concepea să rămână acasă, iar el să-i scape un an de sub mână. Acum ar fi fost cineva în Sillicon Valley! Totdeauna i-o luase înainte, îl complexase între prieteni și cunoscuți.

Uite și acum, de exemplu, plecase din cabană, ca să facă pe originala, să-și dea aere de genul: uite cine sunt eu, fac ce mă taie capul, iar cățelușul de bărbatu-meu mă urmează peste tot!

Oana e uluită de ce aude, nu și-a închipuit niciodată că mototolul ăsta băgase de seamă atâtea lucruri pe care le clasase definitiv ca fiind secretele ei și numai ale ei. Uite că nu era chiar așa de prost, n-a reușit să-l păcălească atunci când se culcase prima dată cu el, chiar dacă îl îmbătase bine, a simțit că nu a era virgină.

Oare ce se întâmplase? Cum de bărbatul pe care era convinsă că-l domină cu autoritate se trezise, devenise conștient de complexele sale, ba chiar începea să se revolte împotriva ei? Asta chiar că nu o putea lăsa nepedepsită, era prea de tot! Dacă nu-l pune acum la punct, o să-l scape din mână, iar atunci va deveni cu totul neinteresant pentru ea, insipid chiar.

Prin urmare, se porni și ea să-i arunce toate lăturile pe care le avea pregătite încă de la olimpiada unde se cunoscuseră. și nu rămase mai prejos, pentru că, fiind mai atentă la amănunte, nu uitase nimic, de la obiceiul lui de a mânca neglijent până la potența ce lăsa de dorit, de la lipsa lui de gust în a alege cadouri pentru ea și până la încăpățânarea de a nu intra în politică, unde putea să-l aștepte o carieră strălucitoare.

Într-un târziu, amândoi erau epuizați de atâtea jeturi de ură cu care se împroșcaseră și, ceea ce era mai grav, înghețați de-a binelea.

Surprinzător, Oana începe să-și revină. Fiindcă o doare îngrozitor capul, îi propune lui Florian să se întoarcă și chiar pornește înapoi, pe unde credea că veniseră. Dar nu face zece pași și alunecă pe o pantă, alunecă tot mai repede, se prinde disperată de ce apucă, nu prea are decât colțuri de stâncă zgrunțuroase, țipă și, lovindu-se de ceva tare, se oprește din cădere. După care leșină.

Se trezește pe un pat de spital, îi e foarte bine, nu o doare nimic, simte doar că nu poate mișca piciorul și o mână, oare e întreagă? și de ce ajunsese aici? întoarce capul, nu poate prea mult, pe patul de alături e Florian, el are gâtul imobilizat și bandaj la cap, oare ce a pățit și unde?

După trei luni de spitalizare, Oana se externează. Are mâna dreaptă și piciorul stâng rupte, dar și șanse să se refacă neașteptat de repede. Numai Florian rămâne încă vreo două luni prin diverse spitale. El are coloana ruptă și, ce e mai grav, va rămâne paralizat definitiv. De-acum se va putea deplasa numai cu căruciorul și cu însoțitor.

Cam asta e nefericita poveste a Oanei și a lui Florian, doi tineri frumoși și inteligenți, pe care îi cunosc din casa soților Bijutescu, părinții lui, prieteni și clienți ai cabinetului meu de avocatură.

Au trecut de-atunci aproape trei ani. într-o zi, mă trezesc cu Florian la ușa cabinetului meu. însoțitorul îl adusese cu un taxi. Sunt intrigat că nu m-a chemat acasă, oricum era obligația mea.

— N-am vrut să afle nimeni.

— Ce să afle?

— Că vreau să… divorțez.

— Din ce motiv?

— Fără nici un motiv. Ce… nu se poate? Sau, mă rog, inventează dumneata unul. Ai mână liberă din partea mea! Vreau s-o faci repede și fără tam-tam!

— Nu pot să cred! Sunteți împreună de atâta vreme, ați fost un cuplu fericit și, în pofida acestui accident nefericit, ați rămas uniți.

— Domnule avocat, ce nu îți este clar? îți mai spun o dată, clar și răspicat: vreau să divorțez și nimeni și nimic nu mă poate întoarce din drum!

— Oana… ce zice?

— Nu mă interesează! țipă el iritat. și te rog aranjează să nu mă prezint. în starea în care mă aflu nu cred că o să-ți fie prea greu. Tata o să-ți achite onorariul.

Ca să nu-l mai pot întreba nimic, a manevrat căruciorul în așa fel încât să-mi întoarcă spatele cât mai repede, strigându-și în același timp însoțitorul, care rămăsese la intrare, că poate veni să-l ia.

Era clar că acum nu mă mai puteam eu duce la ei, așa că am chemat-o pe Oana la mine. După ce i-am povestit pe scurt cum stau lucrurile, m-a privit siderată, dar asta n-a împiedicat-o să-și să-și înceapă aproape imediat tirada:

— E nebun! Cum să divorțăm când el nu poate să se așeze singur în cărucior sau pe pat? Nici să mănânce, nici să se îmbrace! însoțitorul stă și el opt ore, dar pe urmă rămâne în grija mea. De fapt, eu sunt de vină. N-am mai rezistat fără… bărbat. De doi ani și jumătate n-am făcut… sex. De la accident! De câtva timp mă întâlnesc cu un coleg de serviciu. Nu, nu e vorba decât de igienă sexuală. El are o căsnicie infernală, nevastă-sa îl respinge total, dar nu-i explică de ce. Eu… știi și dumneata…

— Florian părea hotărât…

— Nu, nici nu poate fi vorba de divorț! El a ajuns așa din cauza nesăbuinței mele, eu trebuie să plătesc pentru asta! Sfătuiți-mă ce să fac?

— Mi-e tare greu, pentru că îmi sunteți dragi amândoi. Vă cunosc de mici. Cel mai bine ar fi să-i spui adevărul. Roagă-l să renunțe la acțiunea de divorț.

— Da, cred că aveți dreptate. Vă mulțumesc pentru sfat! și vă urez să nu mai aveți clienți ca noi.

Da, așa e. Nu e prea plăcut pentru un avocat să piardă doi posibili clienți într-o zi. Totuși, uneori, e reconfortant.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE