De ce a eșuat Germania nazistă la Moscova: greșelile strategice din vara lui 1941

Pe de altă parte, există voci care susțin că în momentul declanșării bătăliei mai sus-amintite zarurile fuseseră deja aruncate, germanii pierzând momentul. Teoria aceasta are la bază faptul că în primul an al invaziei, 1941, trupele germane ajung la periferia Moscovei mai târziu decât ar fi trebuit, fapt ce a dus în cele din urmă la eșecul ocupării capitalei sovietice. Dar care a fost motivul pentru care germanii au ajuns în fața Moscovei abia în sezonul rece?

Contextul geopolitic și declanșarea crizei din Balcani

În toamna anului 1940, Italia fascistă, condusă de Benito Mussolini, a inițiat în mod unilateral o invazie asupra Greciei, fără consultarea aliatului său principal, Germania. Mussolini intenționa o victorie rapidă, menită să îi consolideze prestigiul și să demonstreze independența strategică a Italiei în cadrul Axei. Acțiunea s-a dovedit însă un eșec major: trupele italiene, slab echipate și demoralizate, au fost respinse de armata elenă, care a contraatacat și a pătruns adânc în sudul Albaniei.

Această evoluție a generat o situație delicată pentru Berlin. Deși inițial Hitler nu acordase o importanță deosebită teatrului balcanic, instabilitatea generată în regiune, alături de prezența trupelor britanice în Grecia, l-au determinat să intervină pentru a preveni transformarea Balcanilor într-un cap de pod al Aliaților în sud-estul Europei.

Recomandări

Dosare grele aflate de 12 ani în instanță, cu prejudicii de zeci de milioane de euro.  Judecătorii se plâng de volumul de muncă, dar țin dosarele pe loc până la prescrierea faptelor

Operațiunea Marița – desfășurare și consecințe militare imediate

La 6 aprilie 1941, Germania a lansat simultan invazia Iugoslaviei și a Greciei. Temându-se de un atac german iminent, Grecia va mobiliza trupe întărind Linia Metaxas, care fusese construită în perioada interbelică pe modelul mai celebrei Linii Maginot franceze. Geografia Greciei este una predominant muntoasă, fapt ce avantajează apărătorii.

Grecii se bucurau de ajutorul unei forțe britanice, de aproximativ 60 de mii de oameni, care anterior fuseseră aduși din Africa de Nord. Invazia germană va avea loc în dimineața zilei de 6 aprilie 1941, forțele germane, constituite din Armata a XII-a, stabilind două direcții principale de atac.

Astfel, un atac urma să vină dinspre Iugoslavia, urmând să taie calea ferată Belgrad – Salonic, iar grosul trupelor trebuia să execute o mișcare de învăluire, ocolind Linia Metaxas, aceasta fiind mult prea bine fortificată. Deși germanii înaintau spre Salonic, grecii au fost ezitanți în a-și retrage Armata I, care lupta în Albania contra italienilor, nedorind să le dea acestora satisfacția unei înaintări facile.

Forțele Wehrmachtului, superioare atât numeric, cât și tehnologic, au reușit să înfrângă rapid rezistența iugoslavă și greacă. Grecia, sprijinită de un contingent britanic de aproximativ 60.000 de soldați, a opus o rezistență notabilă, dar nu a reușit să contracareze mobilitatea și forța de șoc a diviziilor blindate germane.

Recomandări

Sute de susținători ai lui Călin Georgescu protestează în Piața Victoriei: s-au îmbrâncit cu jandarmii, iar unul a fost prins cu un cuțit

În urma ocupării Greciei continentale, trupele germane au organizat o operațiune aeropurtată de proporții pentru capturarea insulei Creta (Operațiunea Mercur). Deși în final victorioasă, operațiunea a generat pierderi considerabile în rândul parașutiștilor germani, ceea ce a determinat abandonarea acestui tip de acțiune la scară largă pentru restul conflictului

Întârzierea Operațiunii Barbarossa: un cost strategic

Deși victoria germană în Balcani a fost rapidă și eficientă din punct de vedere tactic, ea a produs un efect colateral semnificativ: întârzierea declanșării Operațiunii Barbarossa. Planificată inițial pentru luna mai 1941, invazia Uniunii Sovietice a fost amânată până la 22 iunie 1941, într-un moment în care vara deja înainta, iar fereastra pentru desfășurarea unui război-fulger se restrângea considerabil.

Această întârziere s-a dovedit crucială. Deși Wehrmachtul a înregistrat progrese spectaculoase în primele luni ale campaniei, avansând sute de kilometri în teritoriul sovietic și încercuind mari unități ale Armatei Roșii, ceea ce a rezultat in capturarea a sute de mii de prizonieri de razboi, ofensiva a fost încetinită semnificativ odată cu venirea toamnei. Ploile de toamnă au transformat drumurile rusești în mlaștini, fenomen cunoscut sub numele de rasputița, afectând grav mobilitatea și logistica armatei germane.

Recomandări

Olof Mörck, starul rock suedez care s-a convertit la ortodoxie din dragoste pentru soția româncă: „Iubesc România, o consider a doua mea țară natală”

Deși campania din Balcani s-a încheiat cu o victorie militară pentru Germania, aceasta a avut un cost strategic major: întârzierea declanșării Operațiunii Barbarossa. Astfel, Operațiunea Typhoon (care avea ca scop final cucerirea capitalei sovietice), va avea ca apogeu unități înaintate ale Wehrmachtului la periferia Moscovei. Rapoartele de zi ale perioadei afirmă chiar că soldații vedeau celebrele cupole ale catedralei Sfântul Vasile, iar anumite unități ajunseseră la capătul liniei de tramvai care mergea în Piața Roșie.

Dar, între timp, lipsa echipamentului adecvat de iarnă, uzura trupelor și a materialului de luptă, precum și numeroase divizii proaspete aduse de ruși din Siberia, vor face ca Armata Roșie să-i respingă pe germani de lângă Moscova.

Va fi cel mai avansat punct în care vor ajunge germanii, iar ocazia de a ocupa capitala rusă va fi pierdută definitiv, în ciuda eforturilor depuse în anii următori. Efectul loviturii pe care rușii ar fi suferit-o în urma pierderii Moscovei ar fi fost uriaș, mai ales din punct de vedere al scăderii moralului.

Numeroși practicanți ai teoriilor istoriei contrafactuale sunt de părere că dacă Planul Barbarossa ar fi fost declanșat o lună mai devreme, sau poate doar câteva săptămâni, Operațiunea Typhoon ar fi reușit, iar Moscova ar fi fost ocupată.