Pentru el, eu nu eram… decât un trup

Oare cum am putut fi atât de naivă? Atât de proastă… Pentru că nu m-am lăsat înșelată și folosită de Tudor doi ani sau trei, ci 15! Ne-am cunoscut de tineri, în primul an de facultate, la ASE. Eu veneam din Buzău și sufeream încă de complexul provincialului. Părinții, care mi-au dat o educație sănătoasă, lăsându-mi atâta libertate de câtă avea nevoie o adolescentă, dar ținându-mă totuși, cu eleganță, în frâu, îmi tot repetaseră:

— Georgiana, nu ai de ce să te simți inferioară! Ești tânără, frumoasă, deșteaptă! Lasă inhibițiile deoparte și fii tu însăți!

însă eu tot aveam momente în care mă pierdeam, mai ales atunci când se întâmpla să am de a face cu tipi născuți în Capitală și care băteau monedă pe chestia asta…

La fel a fost și cu Tudor, bucureștean get-beget. Ne-am remarcat la scurt timp de la începerea anului școlar și am intrat în vorbă. A simțit din capul locului că mă pierd dacă mă ia tare, și atunci chiar asta făcea: mă lua tare, adică mă trata de sus! Asta, până într-o bună zi, în care mi-am amintit de vorbele părinților: „Fii tu însăți, Georgiana, lasă inhibițiile!” Așa că am pus piciorul în prag, am lăsat deoparte inhibițiile și m-am răstit la el de față cu toți colegii:

— Tudor, să știi că atitudinea ta, de mascul feroce, nu mă dă pe spate! Crezi că, dacă eu sunt moldoveancă, iar tu ești bucureștean, îmi ești superior? Te înșeli, să știi! De fapt, cred că a observat toată lumea cum îți curg balele după mine!

Observasem cum Tudor mă privea cu un amestec de admirație și nesaț, motiv pentru care am simțit nevoia de a-mi arăta impetuozitatea în fața acestui tip pe care chiar îl simpatizam în secret…

Ceea ce a urmat este de domeniul romanelor: în acea seară, Tudor a îndrăznit să mă invite la o cafea și o bere, eu am acceptat, apoi, peste noapte, am devenit iubiți! V-am spus deja: observasem cum saliva când mă vedea, iar eu, la rândul meu, îl găseam tare atrăgător. Nu pot spune că eram îndrăgostiți unul de celălalt, însă era evident că ne doream reciproc. Eram la vârsta la care hormonii încep să o ia razna, așa că m-am aruncat în această relație cu tot sufletul și, desigur, cu tot trupul meu superb. în adâncul inimii mele simțeam că, dincolo de masca de macho, Tudor era încă un copil care avea nevoie de puțină protecție și de multă iubire. Așa că am decis să i le ofer necondiționat. De unde să fi știut că mă înșelam amarnic și voi avea enorm de suferit? Dacă aș fi știut, desigur că nu m-aș mai fi căsătorit cu el…

Da, am să scurtez povestea și am să vă spun direct că, deși eram tineri, neajutorați din punct de vedere material, ne-am căsătorit! După numai jumătate de an de concubinaj, când amorul era în toi și amândoi eram în culmea fericirii, m-a cerut de soție, iar eu am acceptat pe loc! Părinții noștri s-au opus în primă fază, apoi, văzând că nu o scot la capăt cu noi, și-au unit forțele și nu numai că ne-au ajutat, organizând nunta, dar au pus mână de la mână și ne-au cumpărat și o garsonieră în „buricul târgului”.

Toate bune și frumoase până aici, însă este ceva ce am omis să vă precizez, mai exact un mic detaliu -însă extrem de important – legat de viața noastră de cuplu. încă de la început ne-a fost amândurora cât se poate de limpede că atracția fizică a stat la baza relației noastre. Nu ne-am rușinat de asta și nici nu avea rost – în fond, câte relații nu încep printr-o atracție trupească, pentru ca mai apoi să evolueze în ceva mult mai profund? Cu toate astea, în timpul petrecut împreună eu observasem o anumită insațietate erotică a soțului meu. Eram, la rândul meu, foarte pofticioasă și activă atunci când venea vorba de iubire, însă Tudor mă întrecea cu mult.

Practic, în primii doi ani de când ne-am cunoscut, aș putea număra pe degete zilele (sau nopțile) în care nu am făcut dragoste, așa de mult ne iubeam și ne doream! Nu am văzut nimic rău în asta, căci, cum vă spuneam, eram tineri, îndrăgostiți, proaspăt căsătoriți… Dacă atunci nu ne-am fi iubit pe rupte, atunci când? și apoi, era de așteptat ca, odată trecut focul cel mare, odată redusă văpaia de la începutul oricărei relații, pasiunea – și, implicit, dorința erotică -să se mai diminueze. Așa că nu m-am îngrijorat prea tare, ci am pus umărul, și nu numai, la toate jocurile amoroase la care eram poftită de Tudor să iau parte.

Dar iată că a venit și ziua în care eram indispusă și nu simțeam chemarea Zeului Eros. Aveam amândoi 24 de ani, eram căsătoriți de circa trei ani, și cred că făcuserăm dragoste de peste o mie de ori. în tot acest timp, nu se întâmplase vreodată să spun „nu”. Nici măcar o singură dată! Dar, de data asta, am spus. Nu mă așteptam ca reacția lui Tudor să fie atât de vehementă…

— Cum nu ai chef? Georgiana, suntem soț și soție, trebuie să ne iubim cât mai mult, zi și noapte! Sper că e o glumă ce ai spus…

— Nu, Tudor, nu e nicio glumă! însă nu e nici un capăt de țară dacă nu ne iubim acum, căci e și mâine o zi… și apoi, avem o viață întreagă înainte!

Spunându-i cele de mai sus, l-am luat în brațe și l-am sărutat cu dragoste. Speram ca totuși să fie numai o glumă cu iz de tachinare. Dar felul în care a încheiat discuția m-a pus serios pe gânduri. A spus:

— Sunt tare dezamăgit de tine, Georgiana! Simt că nu mă mai iubești ca la început!

Am trecut cu oarecare lejeritate peste acest prim episod nefast în relația conjugală, încercând să nu mă mai gândesc la el. Nu vroiam să dezvolt resentimente față de omul pe care îl iubeam, mai ales că Tudor nu mă jignise cu nimic, nici nu mă agresase, ci doar își manifestase dorința -legitimă – de a face dragoste cu soția sa. E drept însă că acum, judecând la rece, ceea ce făcea el se intitula manipulare prin inducerea sentimentului de vinovăție, o tehnică psihologică elementară de manipulare… Iar roadele aveau să se vadă, căci în următorii doi ani nu s-a mai întâmplat vreodată să îl refuz atunci când își manifesta dorința de a ne contopi.

— Georgiana, am impuls erotic, hai să ne iubim!

Sau:

— Georgiana, am libido în creștere, te doresc acum!

Sau:

— Georgiana, am chemare spre amor, s-o facem pe loc!

Astfel își exprima Tudor al meu dorința de împreunare trupească, iar eu, deși nu găseam prea romantic modul în care soțul meu mă curta, eram de fiecare dată pe recepție, abandonând spălatul vaselor, dereticatul prin casă sau chiar vizionarea vreunui documentar pe canalul meu preferat, „Discovery”; mereu percutam la fix și făceam dragoste… Până când n-am mai percutat, și atunci lucrurile au luat o turnură destul de urâtă!

Se întâmpla în urmă cu vreo 10 ani, așadar cam după 5 ani de când eram împreună… în acea seară stabiliserăm să mergem la teatru, mai ales că, în ultimele luni, nu prea mai ieșiserăm în oraș, alegând ca principală modalitate de recreere și distracție… dragostea! însă în ultima clipă, chiar înainte să plecăm spre teatru, deși ne iubiserăm cu numai un ceas înainte, Tudor și-a manifestat din nou dorința erotică!

— Georgiana, simt iar erosul! Hai să renunțăm la teatru și să ne iubim încă o dată!

în primă fază am crezut că glumește și, prin urmare, am zâmbit, ușor amuzată. Apoi însă, văzând modul în care se insinua ca un motan în călduri pe lângă mâțele ce-și dau ochii peste cap cu coada săltată și simțindu-l cum mă cuprinde în brațe de la spate, cu bărbăția sa erectă, am realizat că vorbea serios și deodată m-a cuprins furia:

— Tudor, oprește-te! De mult îmi doresc să văd piesa acesta de teatru, mi-ai promis că mergem! Ne tot iubim de câțiva ani și ne vom mai iubi mult și bine, însă în seara asta vreau să o văd pe Olga Tudorache în „Regina mamă”!

La fel ca în urmă cu doi ani, când îl respinsesem pentru prima dată, Tudor a reacționat nasol! Mi-a aruncat reproșuri peste reproșuri, a încercat să mă facă să mă simt vinovată pentru că nu „prestez” atunci când i se scoală lui, încheind prin a arunca toată vina asupra mea și a se victimiza ca un copil care nu primește acadeaua mult dorită:

— Sunt tare dezamăgit de tine, Georgiana! Simt că nu mă mai iubești ca la început! Mi te înfățișezi în toată splendoarea, mă faci să tânjesc după tine, apoi mă ții „pe uscat” și nu-mi dai bucățică…

Vă dați seama ce am simțit atunci? Cum putea să spună că îl țin „pe uscat” când ne iubiserăm pe săturate cu numai un ceas în urmă? și mai ales în condițiile în care aveam raporturi intime foarte frecvent, în limbaj popular putând spune chiar că ne iubeam „ca iepurii”… Pentru că v-am zis, eu sunt moldoveancă, iar ceea ce se spune despre noi, moldovencele, este adevărat: chiar suntem focoase rău, ne place să ne iubim mult, bine și cu pasiune!

Cu toate astea, numai de pasiune nu îmi ardea mie atunci! Tot ce îmi doream era să o văd pe Olga Tudorache într-un rol memorabil, iar dezamăgirea mea fiindcă Tudor nu mai vroia să mergem la teatru era uriașă comparativ cu a lui. în acele momente, bănuiala că m-am măritat cu un bărbat obsedat de aspectul erotic al iubirii a prins contur tot mai clar. însă, pentru moment, mi-am reprimat furia și m-am abținut să îmi exprim temerile legate de comportamentul său deviant, ci doar am spus resemnată, în timp ce mă dezbrăcam:

— Of, bine, Tudor! Hai să ne iubim, dacă asta îți dorești! Pe Olga Tudorache o mai putem vedea și altă dată…

Vă vine să credeți ori nu, dar în următorii ani pofta de sex a soțului meu nu a scăzut deloc! Ba dimpotrivă, aveam impresia că, pe măsură ce anii trec, el este tot mai tare atras de mine, adică de trupul meu – și asta fiindcă frecvența raporturilor intime a rămas aceeași, dacă nu chiar a crescut! Episoade delicate sau penibile au reapărut, ciclic, și în următorii ani, în sensul că, din păcate, am fost nevoită să renunț la multe din plăcerile mele pentru că în acele momente trebuia să îi fac… plăcerile lui Tudor. însă am strâns din dinți și am rămas lângă el, mai ales că insistența cu care își manifesta nevoia eliminării libidoului era singurul lucru pe care i-l puteam reproșa. Altfel, era un om bun, aveam amândoi servicii bune și o căsnicie reușită, ne înțelegeam foarte bine, iar în urmă cu patru, respectiv trei ani s-au născut și cei doi băieți ai noștri, Viorel și Virgil. De ce am scris „ne înțelegeam?”

Pentru că, în urmă cu câteva luni, problemele lui Tudor, cauzate de necesitatea de a face dragoste întruna și a se detensiona, au reapărut cu și mai mare virulență! Iar de data asta nu am mai putut trece peste umilința acumulată în aproape 15 ani, în care practic am fost la cheremul său!

în acea după-amiază de duminică, urma să mergem cu cei mici la Circul „Globus”. Era un spectacol cu dresuri de elefanți, cămile, zebre și multe numere de acrobație, la care cumpărasem bilete cu ceva timp în urmă. Băieții erau entuziasmați, eu mă bucuram fiindcă le puteam face o mică bucurie lui Viorel și Virgil, însă Tudor avea altceva în minte, el ar fi vrut să îmi facă mie „bucuria”. Astfel s-a exprimat:

— Georgiana, cheam-o pe mama ta, să meargă ea cu cei mici la circ, iar noi hai să ne dezmierdăm pe săturate!

Nu mi-a venit să cred ce auzeam! Să fie clar: îl iubeam și încă îl iubesc pe Tudor, el rămâne tatăl copiilor mei, însă aceea a fost picătura care a umplut paharul! Ne „dezmierdaserăm” abia noaptea trecută, după ce adormiseră cei mici, și nu oricum, ci peste două ore! Iar acum îmi impunea să nu merg cu copiii la circ pentru a avea parte de alte dezmierdări…

N-am mai putut suporta calvarul în care se transformase căsnicia noastră, și atunci am răbufnit și l-am anunțat sec pe Tudor:

— Dacă nu te potolești cu atâta iubire, mai exact cu atâta sex – ca să nu ne mai ferim de cuvinte -, eu nu mai pot sta cu tine! Nu mai suntem adolescenți, avem copii acum… Mai las-o naibii de iubire, hai s-o mai rărim, că de 15 ani ne tot iubim neîncetat, Tudor!

în acea zi discuțiile au încetat și am mers la circ cu toții. Surprinzător, soțul meu nu părea prea afectat de ce îi spusesem. Abia noaptea, după ce au adormit cei mici, aveam să aflu de ce era așa senin, atunci când mi-a spus cât se poate de simplu și de tranșant:

— Georgiana, sunt tare dezamăgit de tine! știi că eu am nevoie de o constanță a iubirii! De ce crezi că m-am însurat cu tine și am rămas împreună 15 ani? Pentru trupul tău minunat, în primul rând!

și a conchis cu o voce spășită:

— Păcat, Georgiana! Divorțăm…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE