Peștele păstrat în ambalaje din plastic poate absorbi substanțe chimice periculoase, arată un studiu

Publicată în revista „Environment International”, cercetarea reprezintă o premieră prin analiza migrației chimice în condiții reale de refrigerare și congelare, subiect ignorat de majoritatea studiilor anterioare, potrivit Okdiario.

Contaminare chimică la temperaturi joase

Studiul a evaluat patru tipuri de substanțe chimice: ftalați, esteri organofosforici, bisfenoli și plastifianți alternativi la ftalați. Aceste substanțe, utilizate pentru a conferi materialelor plastice flexibilitate și durabilitate, au fost identificate în ambalaje precum tăvi de polistiren, tăvi compostabile, folii transparente și pungi pentru congelare.

Cercetătorii au testat trei specii populare în alimentația spaniolă — somon, ton și merluciu — depozitate fie la frigider (+4°C timp de 48 de ore), fie congelate (-18°C timp de 30 de zile). Rezultatele au arătat migrarea compușilor chimici din ambalaj în pește în toate condițiile analizate.

„Până acum, majoritatea studiilor au evaluat prezența acestor contaminanți direct în alimente, după cumpărare. Am dorit să investigăm ce se întâmplă atunci când consumatorul depozitează peștele acasă timp de câteva zile sau săptămâni”, explică Maria Vittoria Barbieri, cercetătoare la IDAEA-CSIC și autoare principală a studiului.

Bisfenolul A: cel mai periculos contaminant

Dintre cei 49 de contaminanți analizați, bisfenolul A s-a dovedit a fi cel mai problematic, cu rate de migrare de până la 100% în anumite cazuri. Un alt compus, di(2-etilhexil) adipatul (DEHA), a prezentat o rată de transfer de peste 95% în somon.

Studiul relevă că timpul de contact dintre aliment și ambalaj este factorul principal al migrației chimice: cu cât peștele este păstrat mai mult timp în ambalaj, cu atât crește cantitatea de substanțe transferate.

Compușii chimici au avut comportamente diferite în funcție de specia de pește. Substanțele lipofile migrează mai ușor în peștele gras, precum somonul, în timp ce alți compuși, precum anumiți bisfenoli, au fost detectați în cantități mai mari în merluciu, datorită conținutului său mai ridicat de apă.

„Luând în considerare doar expunerea provenită din consumul de pește, valoarea recomandată pentru bisfenol A este deja depășită”, avertizează Ethel Eljarrat, directoarea IDAEA-CSIC și coautoare a studiului. Ea subliniază că, pe lângă alimentație, expunerea la bisfenol A poate fi amplificată prin inhalare sau contactul cu pielea.

Reglementări insuficiente pentru protecția consumatorilor

Alarma privind bisfenolul A, cunoscut ca perturbator endocrin și potențial cancerigen, a determinat Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) să reducă, în 2023, limita zilnică tolerabilă de la 4.000 de nanograme pe kilogram de greutate corporală la doar 0,2 nanograme.

În ciuda acestei măsuri stricte, cercetarea arată că în aproape jumătate din scenariile analizate, pragul de risc stabilit de autorități a fost depășit. Cel mai mare risc a fost asociat cu merluciul congelat în tăvi compostabile, în timp ce cea mai redusă contaminare a fost observată în cazul peștelui refrigerat în pungi de plastic.

Uniunea Europeană a adoptat, în 2024, un regulament care limitează progresiv utilizarea bisfenolilor în materialele ce intră în contact cu alimentele. Totuși, perioada de tranziție, care se încheie în 2028, întârzie implementarea completă a măsurilor.

Nevoia de reglementări mai stricte

Autorii cercetării subliniază importanța includerii condițiilor reale de depozitare în evaluările de siguranță alimentară. În plus, aceștia cer date toxicologice mai detaliate despre noii aditivi folosiți ca înlocuitori pentru compușii interziși. DEHA, cu o rată de migrare de peste 95%, este deja considerat un compus care necesită monitorizare atentă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE