Pisica transilvană – ce trebuie să ştii despre prima rasă românească de pisici

[ez

Originea Pisicii transilvane

Descoperită în mijlocul naturii, în arcul carpatic, pisica transilvană nu este rezultatul unor experimente de laborator așa cum, poate, mulți ar fi tentați să creadă, ci este un produs autentic al selecției naturale. Ea s-a format și a evoluat în mod natural în satele izolate din regiune în urmă cu mai multe sute de ani. Această rasă a supraviețuit secole de schimbări istorice și condiții dificile, dovedind că autenticitatea și adaptabilitatea sunt cheia supraviețuirii.

În 2014, în interiorul lanțului carpatic, a fost semnalată pentru prima dată prezența unor pisici care aveau culori și modele de blană pe cât de neobișnuite, pe atât de interesante, nemaivăzute până atunci. Aceste feline au fost zărite în Ungaria, Polonia, Ucraina, Slovacia și în România. De regulă, aceste pisici aveau o blană neagră, ușor zburlită, care prezenta fire alb-argintii vizibile pe față, urechi, coadă și labe, ceea ce le conferea un aspect cu totul aparte, pe care mulți îl asemuiau cu cel al unui lup.

Cele mai multe dintre aceste pisici ajungeau să fie adoptate ca animale de companie care ulterior erau sterilizate, astfel că, pentru o perioadă, originea acestui model distinctiv a rămas un mister, aflăm de pe site-ul Welovecatz.hu. Conform mai multor surse, coloritul respectiv este destul de răspândit în regiune, atrăgând rapid atenția crescătorilor, care au început să-l introducă în alte rase de pisici ca LaPerm, influențând și standardul acestei rase.

Cum definește standardul LaPerm Pisica transilvană

Modelul specific „Kárpáti”, așa cum i se spune în Ungaria, reprezintă un model unic, care întârzie sau limitează dezvoltarea pigmentului în firul de păr. Acesta apare în combinație cu toate celelalte culori și modele și este independent de orice alt tip de nuanță sau de model. Pisica transilvană are trei caracteristici distinctive, și anume fire de păr albe în blană, zone mai deschise la culoare și umbre.

Firele albe sunt vizibile pe toată suprafața corpului pisicii, fiind amestecate cu fire pigmentate normal. Cu cât zona este mai îndepărtată de coloana vertebrală, cu atât procentul de fire albe este mai mare, de unde rezultă un aspect mai deschis al extremităților. Efectul de „shadow” (umbră) apare atunci când baza unor fire pigmentate este mult mai deschisă la culoare decât vârful acestora. Umbra nu trebuie confundată cu o culoare fumurie de slabă calitate sau cu o pigmentare neuniformă.

Culoarea este cea mai intensă de-a lungul coloanei și se estompează spre picioare. Zona cu o concentrație mai mare de fire albe de pe coadă începe aproximativ la 2,5 cm de la bază. În cazul exemplarelor roșcate/crem, acest model se dezvoltă mai lent. Prezența albului la baza firelor de blană pigmentate la pisoii de „transilvană” se datorează dezvoltării întârziate a culorii, mai precizează sursa citată anterior. În același timp, părul din urechi este alb, iar mustățile pot fi atât albe, cât și pigmentate, în timp ce culoarea pielii nasului și a pernițelor de pe lăbuțe este conformă cu cea a culorii de bază.

Sphynx cu model carpatin de blană?

În 2021, Terri Hunt și sora sa, Janet Michael, din Brisbane (Australia) au împerecheat pisici din rasa Sphynx fără păr de generația a doua cu modelul carpatin, pornind de la o femelă Sphynx cu blană și un model carpatin de prima generație. Această abordare a stârnit curiozitate, însă chiar și la pisicile fără păr, modelul carpatin este vizibil pe pielea lor. Cele două australience, care sunt crescătoare de pisici Sphynx de circa 20 de ani, urmăreau să introducă o linie sănătoasă pentru a spori diversitatea genetică a acestei rase.

Deoarece modelul carpatin prezintă o pigmentare care nu afectează fiziologia sau structura blănii, integrarea acestuia în programul de reproducere a fost considerată sigură. Inițial, s-a crezut că modelul carpatin nu poate fi reprodus la pisicile Sphynx din cauza lipsei blănii. Totuși, Terri și Janet erau convinse că, deși rezultatul ar fi fost diferit de ceea ce se așteptau, obiectivul principal tot ar fi fost atins, și anume acela de a introduce o linie sănătoasă pentru a spori diversitatea genetică a rasei.

Pisica transilvană are „rude” la Budapesta

O cetățeană din Budapesta a început să reproducă modelul felin carpatin, care inițial a fost denumit „Saltʼn Pepper”, cu ajutorul pisicii sale Netti, ai cărei părinți sunt necunoscuți. Pe măsură ce creștea, blana lui Netti s-a închis la culoare, iar stăpâna ei a descoperit că aceasta este o trăsătură dominantă, apărută în mod natural.

Gradul de închidere al culorii variază, însă modelul pare a fi sensibil la temperatură, similar cu coloritul caracteristic al pisicilor siameze, reacționând la schimbările de sezon și la vârsta pisicii. La cele care au firul de blană lung, modelul transilvan poate semăna la prima vedere cu cel „smoke” sau cu blana umbrelată, însă nu există un „substrat” alb.

În schimb, pisicile din această rasă care au un model mai pronunțat pot prezenta puncte colorate inversate, ceea ce înseamnă că labele, coada, nasul și urechile pot fi albe. De asemenea, s-a constatat că gena carpatină nu este legată de rasa Lykoi, ceea ce înseamnă că afectează doar pigmentarea, fără a modifica structura firului de păr.

Pisica transilvană: caracteristici fizice

Pisica transilvană este o rasă originară din zona Munților Carpați, care prezintă modelul de blană carpatin. Este o rasă puternică, musculoasă, de talie medie, cu blană scurtă, în timp ce culoarea ochilor variază de la galben la portocaliu intens, deși există și exemplare cu ochi verzi. Firele de blană de pe vârful urechilor sunt, așa cum aminteam anterior, albe-argintii, iar punctele inversate de pe labe, coadă, urechi și de pe față pot fi de la gri deschis (sau aproape alb) până la gri închis.

Apropo de urechi, acestea reprezintă una dintre cele mai frapante trăsături, fiind mari, ascuțite și drepte, care amintesc de cele ale unui liliac. Modelul de blană începe să se dezvolte în jurul vârstei de două luni și, așa cum am precizat deja, este sensibil la temperatură. În 2024, Governing Council of the Cat Fancy (GCCF), organizație britanică de omologare a pisicilor, a recunoscut în mod oficial rasa Pisica transilvană. GCCF a precizat că aceasta reprezintă cea mai nouă rasă de pisici naturală din lume și că are legătură cu Ungaria. Testele detaliate efectuate până în prezent nu au relevat prezența unor boli genetice sau ereditare în urma reproducerii acestei rase. Standardul oficial al rasei nu a fost încă finalizat, acest lucru urmând să aibă loc în cursul anului 2026, odată cu apariția celei de-a patra generații de pui din rasa Pisica transilvană.

Cum se comportă Pisica transilvană

Dincolo de aspectul cu totul deosebit, Pisica transilvană impresionează și prin comportament. Este un caracter complex, astfel că poate fi distantă și retrasă într-un moment, iar în următorul moment să devină extrem de afectuoasă și de jucăușă. Este extrem de curioasă, astfel că explorează fiecare colț al casei, deschide uși și încearcă să descopere tot ceea ce este nou. În același timp, deși vorbim despre o pisică ce provine din natură, acolo unde poate fi destul de agresivă, Pisica transilvană este tocmai opusul.

Cu toate că, de cele mai multe ori, lasă impresia unei pisici independente, în adâncul sufletului său este capabilă de o afecțiune neașteptată. Ea este foarte prietenoasă, mai ales cu copiii, și surprinde printr-un temperament calm, specific altor animale de companie, este cuminte și foarte jucăușă. În plus, se mișcă rapid, are reflexe excelente și o precizie de invidiat. Adesea își exprimă dragostea față de stăpân aducând „cadouri” sub formă de șoareci pe care îi prinde în curte, în timp ce, în nopțile friguroase de iarnă, se cuibărește lângă stăpân. Este un companion devotat, care cere puțin și oferă mult.

Legenda Pisicii transilvane

Într-un sat îndepărtat din Transilvania circulă o poveste despre o pisică din această rasă care ar fi salvat viața unui copil ce fusese atacat de un lup. Nu se știe dacă această istorisire este realitate sau mit, însă a transformat felina românească într-un personaj cu o aură de erou. În același timp, sunt arhicunoscute poveștile cu vampiri, castele bântuite și figura temutului Dracula, iar în acest peisaj plin de mister, Pisica transilvană a devenit neoficial mascota regiunii. Și asta, cu atât mai mult cu cât, datorită urechilor sale mari, a ochilor mari și pătrunzători – hipnotici de-a dreptul, în opinia multor proprietari – și a blănii neobișnuite, mulți au asemănat-o cu un liliac blănos, pregătit parcă să-și ia zborul peste zidurile castelelor în miez de noapte.

Unii au supranumit-o chiar „pisica Contelui Dracula” tocmai datorită aurei sale enigmatice și a privirii pătrunzătoare care te face să te întrebi dacă nu cumva ascunde colți de vampir sub mustățile sale mari. Specialiștii au recunoscut rapid valoarea acestei feline, pe care au descris-o ca fiind drept o comoară genetică a României și un simbol al autenticității transilvănene. Legendele locale îi sporesc și mai mult farmecul. Se spune că, în trecut, țăranii din zona Transilvaniei o adoptau nu doar pentru frumusețea ei, ci și pentru rolul de paznic al gospodăriilor, deoarece aceasta ținea departe rozătoarele dăunătoare, potrivit Felinescu.com.