Lăsata Secului 2026 – ce tradiții trebuie să respecte românii credincioși

Ce înseamnă lăsata secului

”Lăsatul secului” sau ”lăsata secului” este o expresie specifică tradiției creștin ortodoxe și desemnează ultima zi înainte de începerea unui post. ”A lăsa sec” înseamnă a renunța la alimentele care nu sunt de post (carne, lapte, brânză, ouă). Mai mult de atât însă, expresia nu se referă doar la mâncare, ci la o schimbare și din punct de vedere spiritual.

Din punct de vedere religios, lăsatul secului are rolul de a pregăti sufletul pentru post. Postul nu este conceput ca o pedeapsă sau ca o simplă abținere de la mâncare, ci ca un exercițiu de smerenie. Omul este chemat să se desprindă treptat de ceea ce îl domină, fie că este vorba de plăceri compulsive, obiceiuri sau patimi și să își îndrepte atenția spre viața sa lăuntrică.

În calendarul ortodox există două mari posturi foarte importante, Postului Paștelui și Postului Crăciunului, iar fiecare este precedat de o zi care poartă numele de lăsatul secului.

În mod ideal, acest moment ar trebui să fie însoțit de împăcare cu cei din jur, de iertare și de reflecție asupra propriei vieți. Biserica subliniază adesea că nu are sens să renunți la mâncare, dacă nu renunți și la ură, invidie, mândrie sau judecarea celorlalți. Astfel, lăsatul secului devine o invitație la curățire interioară, nu doar la schimbarea obiceiurilor exterioare.

Când e lăsata secului pentru Postul Paștelui în 2026

Începutul Postului Mare și ”Lăsata Secului” pentru Postul Paștelui are două date distincte, deoarece postul începe treptat, conform rânduielilor bisericești.

Lăsata Secului de carne are loc cu o săptămână înainte de începutul efectiv al postului, marchează ultima zi în care se mai poate consuma carne și se ține în Duminica Înfricoșatei Judecăți.

În 2026, aceasta a fost pe 15 februarie. După această zi, credincioșii mai pot consuma lactate, brânzeturi și ouă timp de o săptămână, perioadă numită și Săptămâna Albă. Practic, este un post ușor, de tranziție, care ajută corpul să se dezobișnuiască treptat de mâncarea grea și să intre mai lin în postul propriu-zis, mult mai restrictiv.

Lăsata Secului de brânză este ultima zi în care se mai pot consuma lactate, ouă și pește, iar de a doua zi începe postul propriu-zis. Această zi mai poartă și numele de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și are o semnificație aparte, fiind și momentul în care creștinii își cer iertare unii altora pentru a intra în post împăcați și cu sufletul curat. În 2026, lăsata secului de brânză este pe 22 februarie. Apoi, de luni, 23 februarie, începe Postul Paștelui 2026.

Descoperă și Când pică Paștele în 2026 și câte zile libere avem

Când e lăsata secului pentru Postul Crăciunului în 2026

Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului în 2026 reprezintă momentul care marchează trecerea de la ritmul obișnuit al vieții la perioada de pregătire spirituală pentru Nașterea Domnului. Conform rânduielii ortodoxe, Postul Crăciunului începe întotdeauna la data de 15 noiembrie, iar lăsatul secului are loc în ziua de 14 noiembrie. Dacă această dată cade miercurea sau vinerea se lasă sec cu o zi mai înainte.

Postul Crăciunului nu are caracterul aspru al Postului Mare, fiind mai degrabă un post al bucuriei. Spre deosebire de Postul Paștelui, în Postul Crăciunului sunt mai multe zile cu dezlegare la pește.

În calendarul ortodox, dezlegările la vin, untdelemn sau pește sunt stabilite în zilele de mare sărbătoare, respectiv praznice împărătești, sărbători dedicate Maicii Domnului ori unor sfinți importanți.

Descoperă și Dezlegare la pește 2026 – în ce zile de post poți mânca pește în 2026

Tradiții de lăsata secului

În multe zone rurale din țară, Lăsatul Secului înainte de Postul Paștelui sau Postul Crăciunului este o sărbătoare extrem de importantă. O tradiție comună este ideea de masă festivă la care se adună toată familia și petrece această sărbătoare.

Preoții spun adesea că, pe lângă abținerea de la anumite mâncăruri, postul trebuie să însemne și liniște, împăcare, iertare, rugăciune și fapte bune. Astfel, tradiția de a te împăca de Lăsata secului cu rudele, vecinii sau prietenii e un fel de curățenie sufletească, asemenea celei pe care gospodinele o fac în casă înainte de sărbători.

În unele zone din țară, de această sărbătoare, finii mergeau la nași cu plocon, care consta într-o găină friptă, un colac mare sau o turtă în foi și o sticlă de vin. În timp însă, preparatele au variat, dar obiceiul a continuat. Finii își cer iertare de la nași pentru greșelile pe care le-au făcut peste ani, iar după ce se împacă, se întinde masa.

O tradiție veche era ”focul de lăsatul secului”, întâlnit mai ales în zonele de deal și munte. Tinerii aprindeau focuri pe dealuri sau la marginea satului, uneori aruncau în foc lucruri vechi sau care simbolizau ceva, ca semn al renunțării și al curățirii sufltești. Focul avea rol purificator și marca trecerea la o perioadă de rugăciune și smerenie.

Pentru români, obiceiurile de lăsata secului rămân un prilej de a fi în împreună comunitate, de legătură între generații și de reamintire a valorilor tradiționale. Chiar dacă astăzi viața urbană a făcut ca multe dintre aceste ritualuri să se piardă, spiritul Lăsatei secului rămâne același, înseamnă bucuria de a fi împreună, de a te împăca cu tine și cu ceilalți, și de a intra curat sufletește în perioada care pregătește unele dintre cele mai frumoase sărbători ale anului Nașterea Domnului și Învierea Domnului.

Rugăciune de lăsata secului

”Dumnezeul nostru, nădejdea tutu­­ror marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârgu­ință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păca­telor noas­tre, spre omorârea patimilor și biru­­ință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngro­pân­du-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună­plă­cere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre.

Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hris­toase, Dum­­­ne­­zeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bu­nului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.“

Cum se ține postul

Postul Paștelui și Postul Crăciunului ne amintesc de postul patriarhilor și drepților din Vechiul Testament și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. Hotărârea că toți credincioșii să postească timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol, ținut în anul 1166. Înainte de acest sinod, creștinii posteau diferit: unii numai șapte zile, iar alții șase săptămâni.

Postul reprezintă reținerea totală de la anumite alimente și băuturi în scop religios și moral. Mai mult, creștinii trebuie să se rețină de la anumite gânduri necurate, pofte, patimi sau fapte rele. Acest lucru înseamnă că postul trupesc trebuie însoțit de postul sufletesc. Totodată, în ceea ce privește felul cum se ține corect postul, preoții spun că postul este un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei și de mântuire.

Postul poate fi de mai multe feluri:

• ajunare desăvârşită sau postul negru, când nu mâncăm şi nu bem nimic o zi întreagă postul aspru sau uscat, când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate (pâine şi apă, fructe uscate, seminţe etc);
• postul obişnuit sau comun, când mâncăm la orele obişnuite, dar numai “mâncăruri de post”, adică ne abținem de la “mâncărurile de dulce” (carne şi peşte, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime);
• postul uşor (dezlegarea), când se dezleagă la vin, peşte, icre şi untdelemn, tipic, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.

Sursă foto – Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE