Porția de carte. Dinozauri înspăimântători / Iubirile de vară rămân cu noi pentru totdeauna

Jurassic Park (Michael Crichton, Editura Nemira, imprint Armada)

Sigur, ai văzut filmul/filmele! Dar de ce nu ai citi și cartea?

Jurassic Park e un volum apetisant de la vizual până la conținut, cu o copertă foarte reușită pe dinafară și cu o poveste extrem de palpitantă pe dinăuntru. 

Pe o insulă aflată departe de lume, oamenii mânuiesc cu îndrăzneală o tehnologie avansată de recuperare a ADN și izbutesc să readucă la viață dinozaurii care populau odinioară Pământul și pe care toată lumea îi considera un capitol închis pentru totdeauna pentru preistoria planetei.

Oricine poate vizita noua lume restrânsă a acestor vietăți străvechi, ca într-un parc de distracții unde oamenii vin să caște gura la lucruri neobișnuite, pentru a se distra și a experimenta fiori controlați ai unei aventuri pe care nici nu visau s-o trăiască în timpul vieții lor.

Doar că dinozaurii nu s-au trezit din cele mai întunecate și misterioase vremuri ale trecutului îndepărtat al Pământului numai ca niște păpuși care pot fi dirijate, ca niște forme fără profunzimi. Odată cu ridicarea lor din extincție, oamenii nu le-au redat doar solzii, colții și cozile uriașe, ci și instinctele. Și, în majoritatea cazurilor, instinctele dinozaurilor aparțin unor prădători de mari dimensiuni, care știu că pot deveni din nou stăpânii planetei.

Când parcul de distracții cu teme din preistorie își pierde ordinea inițială, iar exponatele devin fioroase și imposibil de controlat, experimentul aplaudat de toată lumea se preschimbă într-un coșmar, compunând un thriller în care se împletesc informațiile științifice cu aventura și sperieturile, tradus în limba română de Irina Gavrilaș.

Apariția Editurii Nemira reprezintă un eveniment editorial, pentru că Jurassic Park a redefinit, la începutul anilor 90, literatura thrillerului, cu ramificații gigantice în cinematografie. Dincolo de imaginația ce se revarsă din acest volum, rămâne întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă într-o zi, cumva, printr-o minune sau prin demersuri științifice excepționale, dinozaurii chiar ar reînvia și ar împânzi din nou o planetă populată deja cu alte specii? 

O vară doar pentru noi doi (Ann Patchett, Editura Humanitas)

Volumul tradus de Irina Horea este foarte, foarte premiat. Cărțile foarte premiate și foarte populare mă intimidează de multe ori, mă sperie chiar, pentru că am senzația subliminală că ele urmează niște rețete extrem de bine studiate, care le taie mult din naturalețe și din sensibilitate.

Ei bine, scrierea de față face excepție. Depășește cu mult superficialitățile pe care le cere publicul de la o carte și nu e deloc facilă și nici nu ține cu tot dinadinsul să arunce în jurul ei acea sclipire și acea atmosferă de feel-good pe care le au, de obicei, romanele de dragoste.

Pentru că acesta nu e un simplu roman de dragoste.

Deși spune povestea unei aventuri de o vară a unei femei frumoase cu un actor celebru, cartea reprezintă un adevărat jurnal al tinereții trecute, dar și o speranță pentru frumusețea maturității și pentru cea de-a doua șansă pe care oamenii o primesc uneori de-a lungul existenței lor.

Lara, eroina, rememorează povestea sa de amor cu Peter, care i-a fost partener pe scenă, dar și de viață. Destinul i-a despărțit apoi: el a ajuns la Hollywood, adorat și aclamat, în timp ce ea, după un film și o stagiune de teatru, a intrat în penumbră.

Întreaga carte încearcă un răspuns la dilema: cine a mers pe drumul cel bun? Peter Duke, pe care faima și banii l-au amețit, adâncindu-i aroganța și cruzimea? Sau Lara, care a preferat să devină soție și mamă, căutându-și rostul și fericirea departe de reflectoare și celebritate?

Evident, nu trebuie să existe un verdict clar, pentru că binele și răul aprind viețile omenești într-un echilibru de multe ori providențial. În cazul Larei și al lui Peter, toate s-au întâmplat parcă pentru a face loc reîntâlnirii târzii, poate în momentul în care soarta a hotărât că amândoi sunt pregătiți să-și continue povestea într-un fel care să-i împlinească pe amândoi.

E o carte construită de așa manieră încât să ofere speranță, într-o narațiune care pare condamnată de la început de lumile separate în care trăiesc cei doi protagoniști și de lucrurile total diferite pe care ei le-au luat de la viață. Într-un univers deznădăjduit și presărat cu tristeți și obstacole, e exact acel strop de optimism care înfrumusețează și înnobilează. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE