Porția de carte. Eseuri pentru păsări și văzduh / Răspunsuri utile pentru vârsta adolescenței

Pe drumul păsărilor (Élise Rousseau, Editura Paralela 45)

V-ați pomenit vreodată privind cu fascinație zborul și comportamentul păsărilor, fără să știți măcar că v-ar putea interesa câtuși de puțin ornitologia? Că sunt niște făpturi atât de fascinante – în zborul lor interzis trupurilor noastre de om -, încât le urmărim existențele deloc complicate, dar atât de frumoase, ca o expresie a admirației față de aceste făpturi ce pot stăpâni și cerul, și pământul?

Pe drumul păsărilor reprezintă o adevărată declarație de dragoste pentru aceste ființe – mici sau mari, zburătoare și nezburătoare, dotate sau nu cu voci plăcute, cu penaj colorat sau cenușiu, care știu să înfrumusețeze lumea în care trăim. 

Élise Rousseau, autoarea cu pană (!) sensibilă în fața naturii, istorisește cum a ajuns să pice în pasiunea față de creaturile înaripate care împânzesc lumea. E ca o motivație, ca o explicație pentru demersul ei neobișnuit – un omagiu pentru făpturile care ne observă din înaltul cerului și pe care, la rândul nostru, le observăm captivați și mereu surprinși.

Printre amintirile autoarei, cele mai emoționante sunt cele în care își evocă familia și copilăria – locuri de unde și-a desprins interesul pentru lucrurile tainice care se întâmplă pe pământ, detaliu suficient pentru clădirea unor tradiții moștenite, cu farmecul și însemnătatea lor aparte, legătură imposibil de rupt cu bunicii, trecutul și viața în mijlocul naturii.

Fiecare capitol este dedicat unei categorii de păsări – celor care rămân, celor care construiesc, celor care stârnesc pasiuni sau celor care se asociază în stoluri, amplificându-și înmiit forța, frumusețea și amprenta în lumea în care viețuiesc.

M-a pus pe gânduri acest pasaj: „Animalele au mult de suferit din cauza cruzimii obișnuite a anumitor oameni și nu trebuie să ne mire că nu ne iubesc. Căci trebuie să fim conștienți de asta: animalele sălbatice nu se iubesc. Ele sunt extrem de neîncrezătoare față de noi. Păsărelele care se înghesuie la hrănitoare și-au dat seama că nu sunt o făptură umană foarte periculoasă, dar nu se pune problema să mă lase prea aproape de ele. Le e frică. Din perspectiva lor, fac parte din specia cea mai prădătoare din câte există”.

De aceea, cartea tradusă de Octavian Soviany este și o pledoarie pentru blândețe și compasiune. Și din acest motiv am adorat-o.

Educație sexuală. Ghidul fetelor (Michelle Hope, Editura All)

Nu am cuvinte să laud destul utilitatea, claritatea și importanța acestui volum, atât de necesar într-o lume care a rămas destul de oarbă, în ciuda progresului informațional și tehnologic, la întrebările și nevoile adolescenților.

Cartea tradusă de Andreea Karina Han se concentrează asupra fetelor și asupra problemelor și întrebărilor acestora, pe măsură ce înaintează în frumoasa și delicata vârstă a transformărilor și îndoielilor lor.

În paginile acesteia nu este deloc vorba numai despre sexualitate, ci și despre cunoașterea de sine care nu ar trebui să implice rușine, stereotipuri și lipsă de înțelegere, mai ales din partea celor din jur: părinți, profesori etc. Întreaga scriere este structurată extrem de limpede, sub formă de întrebări și răspunsuri directe – o interpretare sinceră a biologiei care aduce schimbări mari în trupurile și mințile fetelor, o adresare fără perdea a mai multor „enigme” care, neexplicate așa cum se cuvine, ajung să capete proporții nemeritate pentru adolescente.

De ce mi se schimbă corpul?

Cum să recunoști relațiile nesănătoase?

Este sexul benefic pentru sănătate?

Ce să fac pentru a mă simți mai bine în pielea mea?

Cum mă despart de cineva?

Trebuie să postez online ca să fiu cool?

Ce este contracepția?

Peste 100 de întrebări și-au primit răspunsul în acest volum, un adevărat ghid psiho-socio-medical pentru a le ajuta pe fete să navigheze fără turbulențe prea însemnate prin emoțiile și stările fizice care vin la limita dintre copilărie și tinerețe.

Aș recomanda-o fetelor care doresc să găsească toate răspunsurile la un loc, redactate cu empatie și răbdare, dar și mamelor sau surorilor mai mari care nu au găsit încă drumul ideal către comunicarea cu adolescentele sau preadolescentele din familiile lor. E un instrument bun, un ajutor de nădejde, pentru că insuflă tinerelor un plus de încredere în sine, le taie din frica transformărilor fizice și psihice, le ajută să-și privească firesc schimbările prin care natura le pune să treacă.

Și are și ilustrații inspirate, semnate de Alyssa Gonzalez.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE