PORȚIA DE CARTE / Mânia legitimă și legătura magică dintre mamă și fiică

Dansul furiei (Harriet Lerner, Editura Herald)

Autoarea, psiholog care și-a axat cunoștințele și dezvoltarea pe psihicul feminin și pe relațiile de familie, demontează pas cu pas ideea preconcepută că furia, mai ales când apare la femei, ar fi un semn de slăbiciune, proastă creștere sau isterie. Întregul volum este o pledoarie pentru ”intrarea în legalitate” a acestui sentiment furtunos, care are mai degrabă rădăcini în irațional, dar care este la fel de normală ca alte manifestări sau exprimări omenești.

Lerner a folosit în cartea sa foarte multe exemple, pentru că așa poate ajunge mai ușor la cititori: astfel, ea scrie aplicat despre conflicte la locul de muncă, nemulțumiri legate de membrii familiei –  mame, tați, soți, copii -, doliu, neputință, dorința de independență. Toate situații frecvent întâlnite într-o societate, la care mânia ca reacție nu e deloc ceva rușinos sau interzis.

Tot ce avem de făcut e să învățăm să comunicăm cu claritate nevoile și dorințele noastre, pentru ca furia să nu degenereze și să înceapă să strice totul în jur – relații, sentimente, convingeri. Cartea e un ghid binevenit pentru a ne ajuta în gestionarea furiei, sentiment care ne poate sugera foarte multe lucruri – că avem nevoie de o schimbare sau că suferim.

Recomandări

Klaus Iohannis, ultimul mesaj de 1 Decembrie ca președinte: „Știu că am făcut greșeli, vă cer iertare”. Bilanțul celor 10 ani de mandat | VIDEO

Poveste pentru Maria (Ioana Bâldea Constantinescu, Editura Nemira)

Scrisă într-un ritm alert, atrăgător și viu, cartea dedicată Mariei de mama ei este deopotrivă intimă și duioasă, fără să-și propună să dea lecții de parenting.

”Este o carte a misterioaselor geografii ale iubirii” – așa sună recomandarea de pe copertă și e foarte posibil ca fiecare părinte s-o poată rescrie în propriul limbaj, cu propria inimă. Dialogurile mamei cu fetița și feedbackul despre lume și viață pe care personajul mai mare îl primește de la cel mic sunt nota personală, foarte personală, a acestui volum.

Partea mea favorită? Capitolul în care mama își exprimă temerile în legătură cu viața și evoluția fiicei ei – frica de trecerea timpului, de răutatea din lume, teama de eșec, de îndepărtare. Ca și cum se ridică un văl, în spatele căruia toate groazele de părinte sunt expus gol-goluțe și crude.

În rest, citiți despre joacă, duioșie, brioșe și dragoni. Autoarea scrie din propria-i experiență și uneori realitatea dă clasă ficțiunii, chiar când e vorba despre lucruri obișnuite.

Urmărește-ne pe Google News