Porția de carte. Neobișnuita viață a lui Ziggy Stardust în desene ciudate/Căței curajoși în războaiele oamenilor

Bowie – O biografie ilustrată (Maria Hesse, Fran Ruiz, Editura Vellant)

Am vrut să încep anul 2026 cu această carte, pentru că are glamul și consistența operei și persoanei lui David Bowie. Aici se spun, atenție!, lucruri foarte serioase, întrerupte, contrate, dar și întregite de ilustrații ieșite din norma esteticului și intrate mai degrabă într-o lume a antiformei și a antiraționalului.

Absolut fermecător!

Bowie, decedat în ianuarie 2016, la vârsta de 69 de ani, rămâne același mister uman și muzical, dar unele lucruri se cunosc cu certitudine și ar fi păcat să nu călătorească mai departe.

Muzicianul britanic a fost, probabil, cel mai frumos „extraterestru” care a călcat vreodată pe scena lumii, iar volumul semnat de Maria Hesse și Fran Ruiz (tradus din limba spaniolă de Ligia Keșișan) nu e o simplă biografie romanțată, așa cum se practică în ultima vreme, motiv pentru care am rețineri față de acest gen literar în anii modernității. E un șir de adevăruri despre un geniu care s-a reinventat până când realitatea n-a mai putut ține pasul cu el.

Asta nu înseamnă că povestea scrisă de Fran Ruiz cade în capcana datelor istorice. Autoarea a ales narațiunea la persoana întâi, un monolog interior imaginar, o reînviere simbolică și emoționantă care ne poartă prin mintea lui David Jones, băiatul cu ochi de culori diferite care a fost Major Tom, Ziggy Stardust, dar și Thin White Duke.

Capitolele au titluri pe cât de șocante, pe atât de fidele adevărului unei cariere senzaționale și al unei planete dure și neprietenoase: „Efectele secundare al cocainei” sau „Trage-mi un glonț în creier și o să ajungi pe prima pagină”. 

Ilustrațiile Mariei Hesse, suprarealiste și aproape naive, par desprinse din însuși universul bogat și psihedelic al lui Bowie. Astfel, desenele „povestesc” despre transformările fizice ale artistului, despre lupta cu dependențele în Berlinul anilor 70, despre prietenia sa cu alt muzician celebru, Iggy Pop, și despre acea revoltă și împotrivire elegantă și scânteietoare față de regulile artei în particular și ale societății, la modul general.

Cartea aceasta cu coperte roșii mi-a adus aminte de un lucru care, la început de an, nu are cum să strice nimănui: nu e greșit să devenim altcineva, câtă vreme aducem cu noi prospețime și inovație – la nivel personal, la nivel global sau oriunde între aceste două extreme.

Între aceste coperte roșii, David Bowie trăiește.

Vasco, mesager pe front (Evelyne Brisou-Pellen, Editura Booklet Fiction)

Războiul e întotdeauna un spațiu al deznădejdii, al mizeriei extreme, al eroismului și al absenței sale, al singurătății în mijlocul sutelor de trupuri din tranșee, dar și al prieteniilor care au trecut testul gloanțelor.

Cartea (ediție bilingvă, franceză-română, tradusă pentru cititorii de la noi de Diana Morărașu) reprezintă un adevărat exemplu înduioșător de legătură între om și animal.

Povestea din timpul Primului Război Mondial începe cu o arestare. Louis, un băiat de 16 ani, și câinele său, Vasco, sunt prinși făcând contrabandă. Într-o lume nemiloasă, singura șansă a lui Vasco de a scăpa cu viață acestei întâmplări ghinioniste este să fie „înrolat”. 

Astfel, Louis și credinciosul lui tovarăș, Vasco, ajung în Serviciul francez pentru Câini de Război, în anul 1917. Paradoxul acestei situații crude – un copil și un cățel devin piese de bază într-un univers al morții, încercând să se salveze (pe sine și reciproc). 

Povestea este o lecție de umanitate, care urmărește transformarea celor doi în personaje cu sens într-un război care nu e al lor – Vasco devine mesager nebănuit și neprețuit pentru combatanții francezi, iar Louis învață înainte de vreme ce înseamnă responsabilitățile unui om matur.

La un moment dat, cei doi se despart, aceasta fiind, de fapt, adevărata probă a relației dintre ei, proba loialității și a memoriei. Dar uneori tocmai amintirile dulci sunt cele care te poartă mai departe, ajutându-te să supraviețuiești, fie că ești un adolescent înspăimântat, fie că ești un câine-erou, și apoi te conduc spre reîntâlnire, pentru că lucruri bune se întâmplă chiar și în inima celor mai rele furtuni ale lumii.

Booklet Fiction selectează, de obicei, povești zguduitoare, prin care își educă publicul, un rol pozitiv și binevenit. Aici lecția este despre istoria secolului trecut, cu trimitere la orice război al prezentului – nedrepte toate, mai ales pentru căței și copii, dar și despre prietenie, bunătate, sacrificiu, devotament și iubire, valori ce nu se pierd dintr-o epocă la alta și nici de la un război la altul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE