Porția de carte. Suferințe de femeie / Un thriller printre ape

Viața printre cicatrici – Jurnalul unei femei care luptă cu endometrioza (Beatrice Bran, Editura Trei)

Dacă intri într-o librărie și cauți ceva despre sănătatea femeii, de cele mai multe ori dai peste manuale reci sau ghiduri de „wellness” presărate cu floricele multicolore. Beatrice Bran sparge acest tipar cu o carte care le privește pe multe dintre fete și femei: Viața printre cicatrici. Nu e despre pierderea cuiva drag, ci despre pierderea controlului asupra propriului corp în fața unui diagnostic care sună ca un blestem greu de pronunțat: endometrioza, o afecțiune ginecologică cronică și dureroasă.

Autoarea se vulnerabilizează, dezvăluind că există dureri care nu se văd la radiografie, dar care îți mută organele și îți rescriu destinul. 

Cartea este jurnalul unei femei care învață să trăiască într-un corp care pare să o trădeze lună de lună. Endometrioza nu e doar „o durere de burtă”, iar Beatrice demontează acest mit cu precizie, pe înțelesul tuturor. Volumul, care nu este unul medical, ne plimbă prin holurile spitalelor, prin frica operațiilor repetate și prin singurătatea unei suferințe pe care societatea încă o consideră un tabu „feminin”.

Beatrice Bran scrie despre infertilitate, despre dureri atroce și despre senzația de a fi o adevărată străină în propriu-ți trup.

Aș îndrăzni să recomand acest volum scurt, dar cuprinzător, nu doar femeilor care trec prin asta, ci și partenerilor, părinților sau prietenilor acestora, pentru că-i poate învăța cum să asculte un strigăt de ajutor de multe ori tăcut.

Dincolo de „cicatricile” fizice rămase după intervenții, cartea vorbește despre reconstrucție psihică. Despre cum să nu te lași definită de o boală cronică.

Verdictul: O injecție de curaj

Stilul lui Beatrice Bran este unul direct, care o ajută să-și exprime furia și dezamăgirea față de acest diagnostic greu de purtat. Mirosul de dezinfectant, tăceri apăsătoare dinaintea unei biopsii, dar simți și victoria fiecărei zile în care te-ai ridicat din pat. E o carte care transformă trauma fizică și psihică și amenințarea infertilității într-o formă rară de experiență de viață.

„Cicatricile mele sunt dovada că am supraviețuit unui război pe care nimeni nu l-a văzut, dar pe care l-am dus cu fiecare celulă”, spune autoarea.

Într-o lume obsedată de perfecțiune, Beatrice ne arată că frumusețea stă în puterea de a merge mai departe cu tot cu urmele lăsate de boală și că „invizibil” nu înseamnă câtuși de puțin „inexistent”.

Întregul volum constituie o mărturie tulburătoare care scoate endometrioza din zona de umbră a „rușinii” și o aduce sub lumina reflectoarelor. O lectură care te vindecă, chiar dacă te doare.

Blackwater – Potopul (Michael McDowell, Editura Litera)

Dacă Stephen King spune despre tine că ești „un scriitor fascinant”, e clar că nu joci în liga inferioară a suspansului. Michael McDowell a fost mintea din spatele atmosferei din Beetlejuice sau The Nightmare Before Christmas, dar adevărata lui capodoperă, un amestec visceral de gotic sudist și teroare supranaturală, este saga Blackwater. Primul volum, Potopul, apărut recent la Editura Litera, tradus de Dana-Ligia Ilin, este biletul tău de acces într-un oraș unde apele nu spală păcatele, ci, dimpotrivă, le hrănesc.

Acțiunea începe în 1919, în Perdido, Alabama, un orășel înghițit de revărsarea furioasă a două râuri. Dar nu natura reprezintă aici cea mai mare problemă. În mijlocul dezastrului, într-o cameră de hotel izolată de ape, Oscar Caskey o găsește pe Elinor Dammert. O femeie cu păr arămiu, care pare să fi apărut de nicăieri și care nu pare deloc deranjată de faptul că stă înconjurată de mlaștină de patru zile.

Saga familiei Caskey e una complicată și tenebros construită. În această familie, monștrii poartă perle și au maniere impecabile. Conflictul dintre Mary-Love, matriarha autoritară a familiei Caskey, și enigmatica Elinor este mai tensionat decât orice scenă de luptă, fără să fie nevoie de arme albe sau otravă. E o confruntare permanentă pentru putere, control și teritoriu.

Goticul sudist este și el dus la extrem, compus din căldura umedă din Alabama, mirosul de lemn putrezit și atracția primejdioasă a râului Perdido. Apele sale sunt negre și adânci și ascund secrete care nu vor să rămână îngropate.

Elementele supranaturale au darul de a induce teroarea – Potopul este doar începutul unei călătorii care se întinde pe jumătate de secol. Elinor nu e doar o străină venită în oraș; ea este o forță a naturii care schimbă iremediabil destinul familiei Caskey. McDowell scrie cu o eleganță rece, lăsându-te să te întrebi cine e mai periculos: creatura care pândește sub pod sau mama care vrea să-și controleze fiul până la moarte?

O lectură hipnotică și stranie, cartea de față vorbește despre supraviețuire, ambiții trufașe și despre prețul pe care îl plătim atunci când invităm necunoscutul cu noi la masă. O lume în care răul are o răbdare infinită și o formă absolut terifiantă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE