Poveste adevărată de viață: ”Soacra mea e cea mai bună! O spune o noră fericită!”

„Uneori e greu să spui dacă într-o familie conduce bărbatul, femeia, soacra sau bucătăreasa. Totuşi, câinele casei ştie întotdeauna cine e şeful.”, spunea Marcel Pagnal. De-a lungul timpului, în folclor au prins rădăcini diverse zicători răutăcioase la adresa soacrelor. Cum fără foc nu iese fum, nu se poate spune că nu ar fi şi frânturi de adevăr în “acele” proverbiale cu care sunt adesea înţepate soacrele. Sunt însă şi excepţii, menite să întărească regula deja împământenită pe la noi, care arată că există şi soacre “jos pălăria!”.

De ce soacra mea e cea mai bună

Au trecut deja 10 ani de când Marina şi Veronica împart aceeaşi locuinţă. Prima în calitate de noră, iar cealaltă, ai ghicit, ca soacră. Temerile de la începutul căsniciei Marinei cu Vasile, sau Vasi, cum îi spun prietenii, s-au spulberat la scurtă vreme după ce a păşit în casa soacrei. Cum a fost posibil? Veronica este o femeie destul de încercată de vitregiile vieţii. A rămas văduvă de tânără. Și a fost nevoită să-şi crească singură cei cinci copii. Astfel a învăţat că fericirea lor e mai presus de orice. Că dacă lor le este bine aşa îi va fi şi ei. Drept urmare nu a intervenit niciodată în alegerile lor.

Chiar dacă, uneori, nu au fost dintre cele mai bune. S-a mulţumit doar cu a le da un sfat atunci când l-au cerut. Și i-a lăsat să se descurce pe propriile puteri. Acum, la aproape 60 de ani, se simte împlinită. “Ştiu că nu am muncit degeaba o viaţă pentru copii. Sunt o răsfăţată şi mă mândresc cu asta… citește mai departe pe www.libertateapentrufemei.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE