Mă apropiam cu pași repezi de 45 de ani, copiii mei locuiau cu prietenii lor, iar fostul meu soț se recăsătorise cu cea mai bună prietenă a fiicei mele și tocmai li se născuse primul copil.
După ce, aproape doi ani, Tina, fiica mea, a întrerupt orice relație cu Emilia, actuala soție a fostului meu soț, în cele din urmă i-a iertat pe amândoi și au reînceput să se viziteze. Ori de câte ori trecea însă pe la mine, nu spunea nimic despre ei, în schimb făcea tot timpul presiuni asupra mea să-mi văd de viață. Am încercat de multe ori să-i explic că nu-mi mai arde s-o iau de la început, să trec prin tot felul de experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, pentru că nu mai sunt cea care eram la 20 de ani, o naivă care credea că tot ce zboară se mănâncă și toți oamenii sunt sinceri.
Tina nu renunțase însă la ideea de a-mi găsi pe cineva și ajunsese să comploteze cu prietenele mele, Larisa și Ileana, care profitau de tot felul de aniversări ca să-mi prezinte diverse personaje. Nu le-am făcut niciodată jocul. Am încercat să fiu politicoasă, să nu le supăr, dar am refuzat orice tentativă de a mă cupla cu cineva. Fiul meu, Laurențiu, locuia cu iubita lui Andreea și, cel puțin aparent, nu ținea în mod special să mă căpătuiască. Nu același lucru era valabil și în cazul Andreei care, fără știrea lui Laurențiu și a mea, mi-a aranjat o întâlnire cu un fost profesor al ei, despre care știam foarte bine de la Laurențiu că avusese o relație cu ea, înainte ca Andreea și Laur să fie împreună.
De vreo doi ani încoace, sunt reprezentanta unei firme de produse naturiste și fac prezentări în diverse locuri, în cadru organizat. Andreea știa asta, l-a tot sâcâit pe Laur să-mi afle programul și, la una din prezentări, l-a trimis pe Matei, fostul ei profesor, care, extrem de stingherit, mi-a mărturisit de ce a venit acolo și că a acceptat jocul de dragul Andreei, de care îl leagă o prietenie sinceră (probabil că el nu știa că eu sunt la curent cu esența „prieteniei” lor) și n-a vrut s-o supere, dar înțelege foarte bine dacă refuz orice tentativă din partea lui.
Sinceritatea lui m-a dezarmat, așa că, de jenă și ca să nu-l jignesc, am acceptat să ne vedem de câteva ori. Oricine și-ar fi dat seama dacă ne vedea împreună că nu ne potriveam absolut deloc. Eram două personaje din două povești diferite, cum s-ar zice. Fiecare vorbea pe limba lui. După o vreme, am încetat să ne mai sunăm, fără să fi stabilit nimic dinainte. „Idila” a încetat înainte de a fi început și am putut răsufla și eu ușurată. Laur m-a sunat și m-a rugat să-l iert că a lăsat-o pe Andreea să mi-l bage pe gât pe fostul ei profesor și iubit numai că… „știi și tu, mamă, cât e de insistentă când vrea ceva”. Doar nu era să mă cert cu copiii mei pentru o prostie!
Viața și-a reluat cursul firesc și fiecare și-a văzut de treaba lui. într-una din zilele când mă vedeam cu prietenele mele, Larisa ne-a anunțat, fără prea multă tragere de inimă, că fiul ei cel mare vrea să se însoare, și asta foarte repede, peste două luni, pentru că iubita lui e deja însărcinată, iar părinții ei sunt de modă veche și nici nu vor să audă că ea face un copil fără să fie măritată.
— Exact asta îmi lipsea, vă dați seama! Abia am terminat partajul, Bogdan, șmecher cum e, mi-a luat tot ce s-a putut, iar acum, eu trebuie să mă pregătesc de nuntă. El a avut grijă să-i spună lui Mihai că e strâmtorat deocamdată, iar fiu-meu, bărbat, deh, l-a crezut și așteaptă totul de la mine. E adevărat că eu am câștigat întotdeauna mai bine decât Bogdan, dar Mihai nu știe, și nici n-am vrut să-i spun, că taică-său m-a jefuit pur și simplu la partaj împreună cu bestia lui de avocat. și, în plus, însurățeii o să stea cu mine, și deocamdată nu lucrează niciunul. Vă dați seama ce mă așteaptă! Ovidiu s-a enervat când a auzit că frate-său are de gând să se mute la noi cu nevastă și copil cu tot, așa că s-a mutat la iubita lui. E un haos general! Iar eu mă pregătesc de nuntă. Habar n-am cum o să mă descurc, dar m-am gândit că poate aș ieși mai ieftin dacă aș face-o acasă. Mihai și „draga” lui sunt de acord, așa că aștept sugestiile voastre. Sper că n-aveți de gând să mă lăsați baltă tocmai acum!
Aveam foarte puțin timp la dispoziție, așa că a făcut fiecare ce a putut. Eu cunosc multă lume și am apelat la toate cunoștințele, ca să ieșim cumva mai ieftin. Cunosc o firmă de catering, mult mai bună, dar mai ieftină decât cele cu nume sonore, la care apelează „lumea bună” și am aranjat împreună cu patroana un meniu bogat, la un preț extrem de avantajos.
Din păcate însă, Mihai și iubita lui nu erau încă deciși cu lista invitaților. Când tăiau, când adăugau pe câte cineva. I-am rugat să-mi spună măcar o cifră aproximativă, să-și poată aprecia firma de catering costurile. În nebunia care a durat două luni încheiate, toată lumea a uitat că trebuie să mă căpătuiască, așa că, din acest punct de vedere, nunta a fost o bucurie pentru mine. Tinerii, cum este obiceiul în ziua de azi, au făcut și cununie civilă, și religioasă, chiar dacă mireasa era deja însărcinată. Mă gândesc că Dumnezeu poate închide și El ochii când este vorba de perpetuarea speciei, nu-i așa? Curtea și grădina casei Larisei erau împodobite ca-n basme, era și o perioadă când găseai flori de tot felul, toată lumea și-a făcut treaba cum nu se poate mai bine, mâncare și băutură erau din plin, dar și o grămadă de invitați.
Am avut tot ce trebuie: tortul miresei, un tort superb supraetajat, fiecare etaj cu altă aromă și altă compoziție, pentru ca toate gusturile să fie satisfăcute, muzică de dans pentru toate vârstele, bucate alese, doi fotografi profesioniști, care au și filmat evenimentul și mici cadouri pentru invitați – asta e ultima modă preluată de la americani; dacă nu știați încă, aveți grijă la prima nuntă în familie! Era să omit tocmai amănuntul care m-a frapat: printre invitați, erau suspect de mulți bărbați singuri.
Abia când am observat acest lucru mi-am dat seama că, de fapt, prietenele mele nu se dăduseră bătute și îmi invitaseră destui pretendenți, să am de unde alege.
M-am amuzat, n-am vrut să mă mai enervez, în definitiv știam că ele îmi vor binele și mi-am propus să-i cunosc și să dansez cu toți. în tot cazul, „oferta” era foarte variată: vârsta pornea de pe la 40 de ani și ajungea pe la 60, blonzi, bruni, cărunți, înalți, scunzi, slabi, plinuți, cu ochi albaștri, căprui, verzi, văduvi, divorțați, ba chiar și un burlac -pe care l-am exclus din calcul, pentru că era prea ciudat ca un bărbat să nu fi fost deloc însurat până la 48 de ani -, și cu meserii de tot felul.
Până să am timp să-l „probez” pe fiecare în parte, unii s-au orientat singuri, spre alte femei neînsoțite de la nuntă, așa că mi-au ușurat situația. într-un colț al grădinii, rămăseseră doar trei „clienți”, care se așezaseră la aceeași masă, Dumnezeu știe prin ce întâmplare, și stăteau de vorbă. Cum mi-am dat seama că sunt ei? Simplu, mi i-a arătat Ileana. Unul dintre ei îmi părea cunoscut și, o vreme, m-am tot întrebat de unde puteam să-l știu. Prietenele mele au o memorie foarte bună și sunt extrem de eficiente. Cu câțiva ani în urmă, le povestisem că Sorin are un coleg de serviciu, un bărbat deosebit, care rămăsese văduv și toată lumea încerca să-i găsească pe cineva, dar pe el nu-l interesa să-și refacă viața. îmi amintesc că Sorin l-a invitat de câteva ori pe la noi și mi-a făcut plăcere să-l cunosc. Uitându-mă mai bine la cei trei, mi-am dat seama că unul dintre ei era chiar Dinu. M-am mirat văzându-l acolo, nu m-am întrebat cum de l-au găsit Larisa și Ileana, ci cum de a acceptat el să le facă jocul.
M-am dus direct la el și l-am invitat la dans, exact cum nu-mi stă în fire să fiu, dar eram la o nuntă, îmi puteam permite și eu să fiu altfel decât de obicei. Mi-a sărutat mâna politicos și mi-a spus că se bucură mult că mă vede.
— M-a deranjat foarte mult când am aflat că Sorin… Că ați divorțat. I-am spus de multe ori lui Sorin că nu te merită, dar el a râs. E foarte sigur pe el, cum sunt mai toți bărbații. Au impresia că li se cuvine totul. Arăți minunat și asta mă face să cred că divorțul nu te-a afectat prea mult. Foarte bine! Ești o femeie minunată, Leni, sunt sigur că… Bat câmpii, iartă-mă!
Era foarte stânjenit. Voia să-mi explice cum a ajuns la nuntă, dar cred că îi era jenă. Am încercat să-l ajut.
— Care dintre prietenele mele te-a sunat? Ileana sau Larisa?
— Amândouă. La început, n-am vrut să vin, m-am gândit că e deplasat ce vor să facă. știi că și pe mine au tot încercat prietenii să mă căpătuiască după… Nu îmi place să se amestece ceilalți în viața mea și m-am gândit că nici ție. Ele au insistat însă și, ca să mă convingă, mi-au spus că întotdeauna m-ai apreciat. M-am gândit că poate nu mint și mi-am zis că… poate n-ar trebui să ratez această șansă, care mi s-a oferit pe neașteptate.
— Mă bucur că ai venit!
— Serios? și eu mă bucur! Cred că fetele au invitat mai mulți candidați, nu vrei să-i cunoști și pe ceilalți? Am impresia că am stat chiar eu la masă cu doi dintre ei.
— Nu, îmi pare rău că au bătut atâta drum, dar sper că se simt bine și nu vor regreta că au venit. Nu vrei să plecăm de aici? E prea multă lume după gustul meu.
— Sigur, cu plăcere! Unde vrei să mergem? E cam târziu deja. Mergem cu mașina mea, n-am băut nimic, să știi. După ce a murit Maria, am început să beau, n-am găsit altă soluție, băutura mă ajuta să uit, nu să uit, să nu mai simt durerea, dar la un moment dat mi-am dat seama că, dacă o țin așa, am toate șansele să… pierd tot ce-mi mai rămăsese: serviciu, prieteni. M-am oprit, și de atunci nu mai beau deloc, nici măcar o bere. Așadar, încotro?
— Hai să mergem la mine! Locuiesc singură. Bem o cafea, stăm de vorbă, nu ne deranjează nimeni.
Am ajuns destul de repede. Am stat de vorbă ore întregi, de parcă eram cei mai buni prieteni și nu ne văzuserăm de câțiva ani și trebuia să ne spunem tot. și chiar ne-am spus tot. Fără nicio jenă. El mi-a povestit că și acum se simte vinovat față de soția lui, pentru că, până să afle că e bolnavă, relațiile dintre ei se cam răciseră, și el crede că din vina lui.
— Am îngrijit-o cum m-am priceput mai bine. Am făcut tot ce a fost omenește posibil. știu că m-a iertat, dar eu nu mă pot ierta. Trăiam cu impresia că avem toată viața înainte și că ea îmi va fi alături până la sfârșit, așa că îmi puteam permite să fiu mai nepăsător, mai distant, pentru că îmi spuneam că, la o adică, pot recupera mai târziu timpul pierdut. știam că își dorește copii, dar avea o problemă, ea nu putea face. Ar fi vrut să înfiem, dar mie mi-a fost frică. și asta-mi reproșez acum, că n-am fost de acord cu ea, că nu am lăsat-o să se simtă împlinită. Noi, oamenii, cel puțin când suntem tineri, avem impresia că suntem nemuritori. și nu e deloc așa. Soția mea m-a iubit enorm, fără să aștepte nimic de la mine, fără să-mi ceară nimic, în schimb. și eu am iubit-o, dar nu la fel de mult cât mă iubea ea. Am fost egoist. Nici asta nu-mi pot ierta. știu că nu toți murim de bătrânețe, dar ea nu trebuia să moară, mai bine muream eu. Era un om mult mai bun decât mine. Nu sunt credincios, nu cred că Dumnezeu îi cheamă mai devreme la el pe cei buni. Aș vrea să cred asta, dar nu pot. Am vorbit prea mult despre mine. Mai spune și tu ceva.
— Am obosit! Agitația asta cu nunta m-a doborât. Hai să dormim câteva ore și pe urmă mai stăm de vorbă. Ce zici?
Apoi, lucrurile s-au petrecut cât se poate de firesc. Ne-am așezat pe pat și ne-am ținut în brațe. Era tare bine în brațele lui. Peste câteva săptămâni, s-a mutat la mine. și-a vândut casa, cu tot ce era în ea. Nu a păstrat absolut nimic. într-o zi, m-a dus la cimitir. Am pus flori pe mormântul soției lui.
— Te-ar fi plăcut dacă te-ar fi cunoscut. Sunt sigur de asta. Nu-mi place să vin aici. Dar mi-e jenă de soacra mea, de fosta mea soacră. Vine și acum zilnic aici. N-a avut-o decât pe ea. Era singurul ei copil. Hai să plecăm de aici!
S-a mutat de la firma unde era coleg cu Sorin.
— N-am chef să-l mai văd. știi, Sorin seamănă cu fostul meu socru. Un neisprăvit. Nici la înmormântare n-a venit. Are altă familie, alți copii. De parcă ea n-ar fi fost copilul lui! Soacra mea s-ar bucura să te cunoască. Te-ar deranja? îmi tot spune de… multă vreme să-mi văd de viață.
Ne-am dus în vizită. Era o mână de femeie, caldă și generoasă, fără urmă de ură. Deși viața fusese atât de brutală cu ea, vocea îi rămăsese blajină. Ne-am împrietenit. M-a rugat să nu mă supăr, dar mi-a spus că-i amintesc de fiica ei. L-am rugat pe Dinu s-o luăm la noi. Acum locuim împreună și viața mea e o bucurie în fiecare zi. Sper din tot sufletul că și a lor.
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.