RADAr CULTURAL. Porțile, cheile, cărțile
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Trei cuvinte, printre cele mai încărcate de înțelesuri: porțile, cheile, cărțile.
Viața ne deschide porți și ne închide porți, în fiecare clipă a existenței noastre. „Când o ușă se închide, alta se deschide; dar adesea privim atât de mult timp și cu atât de mult regret la ușa închisă, încât nu o vedem pe cea care s-a deschis pentru noi”.
Aceste cuvinte, pe care ni se pare că le-am primit odată cu prima împărtășanie, aparțin unui personaj istoric ciudat: Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului. Dar nu faptul că ar fi născocit această uriașă poartă - telefonul - și ne-ar fi citit gândul îl fac să fi fost bizar. Ultima parte a cercetărilor sale, savantul și-a dedicat-o surzilor, transformându-și existența într-un roman cu cheie.
Darul cu care noi, oamenii, suntem binecuvântați, acela de a ne mișca firesc între două lumi, între realitate și ficțiune, ne face asociați ai lui Dumnezeu. Desigur, există o enormă responsabilitate în acest statut al nostru. Stăm încă în fața acestei porți, căutându-ne febril cheile.
Cărțile de ajută să ne citim.
Arta ne oferă răgazul de a ne reculege în fața propriei vieți - un tablou neîngrădit de vreo ramă.
Privim „Răspunsul neașteptat” al suprarealistului belgian René Magritte și înțelegem că răspunsul nu este tocmai neașteptat. Ne-am gândit și noi la asta ca la o posibilitate de a intra sau a ieși, atunci când nu mai găsim cheile:
POARTA NORILOR. Opera sculptorului indiano-britanic, Anish Kapoor, intitulată „Poarta Norilor” a fost așezată, poate nu tocmai întâmplător în prozaicul Chicago. Specializat în artă conceptuală - mișcarea care dă întâietate ideii, uneori ostentativ în detrimentul obiectului -, Kapoor și-a așezat crezul artistic în Parcul Mileniului, centru civic al metropolei. Și crezului său îi dau viață oamenii care, în reflexie reciprocă, se întâlnesc cu norii, transmițându-ne un adevăr pe care îl știm: o poartă nu se deschide, dacă nu i te deschizi.
POARTA SĂRUTULUI. O altă poartă a dăltuit în piatră, în urmă cu aproape nouă decenii, uriașul Constantin Brâncuși. I-a sincronizat ritmul cu bătăile inimii unui orășel din sud-vestul României. Parte a unui arhicunoscut triptic monumental, aflată lângă „Masa Tăcerii” și „Coloana Infinitului”, Poarta aceasta duce spre un teritoriu al tainei. Nimic mai tainic decât dragostea împărtășită, cele două jumătăți care închid un cerc al vieții, un rotitor cer al existenței care se perpetuează.
CHEIA CARE DESCHIDE POARTA LUMII - IMAGINAȚIA. Vladimir Kush este un artist rus, emigrat în Statele Unite, cu expoziții în locuri exotice - Las Vegas, Maui, Laguna Beach. În urmă cu cinci ani a meșterit „Cheia Lumii”, un tablou plin de candoare. Privim „povestea” lui Kush prin gaura cheii, silueta omului care se roagă, pe malul oceanului acestei lumi, așteptând „cheia de aur”, darul imaginației, cu care să se poată el însuși deschide spre propria lume.
TIKTALK. PORTALURI. Un cuvânt-cheie în WWW - World Wide Web - lumea tiktokerilor, este „portalul”, o poartă spre informație. Cu cheia potrivită - un fel de șperaclu - unii susțin că pot pătrunde în propriul viitor...
@thejoed69 Is TikTok a portal?!!! ?? #portal #future #paralleluniverse #conspiracy #entertainment ♬ Horror train, horror piano, BGM(1230538) - syummacha
SPECTACOLUL CĂRȚILOR. Vestea bună care respiră din aceste imagini este că porțile cărților (oricâte portaluri s-ar mai inventa), nu se vor închide niciodată omenirii. Căldura cărților ne va însoți mereu, atingerea lor ne va da mereu fiorul dragostei împărtășite. Ne citim reciproc, cum se citesc îndrăgostiții, unul pe celălalt.
