RADAr Cultural. Dor Călător
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mai întâi - fâlfâitul, bătăile precipitate din aripi ale ideii care prinde înălţime. Abia apoi vedem, prin ochiul păsării, pământul, de sus. Pământul are conturul unei farfurii de lut, pe care se oglindeşte, cuminte, pasărea în zbor.
Târgurile tradiţionale de meşteşuguri au în centrul lor epic roata olarului. Ea îşi împrăştie poveştile peste cioplitori, peste ţesători, peste zugravii pe sticlă. Din roata olarului ies poveştile, ca din pământ. Chiar din pământ, din lut, se întrupează toate.
Cineva învârte roata. Sub mâini, lutul se smereşte. Palmele mângâie lutul, cum l-a mângâiat Dumnezeu, când a modelat primul om. Fiecare obiect plămădit astfel e unicat. Începe să trăiască şi să respire, din clipa când femeile îl pictează cu idei. Motivele ceramicii româneşti - spirala, spicul de grâu, cocoşul, pomul vieţii, peştele, şarpele, drumul rătăcit - nu sunt ce par a fi. Sunt idei despre lume şi viaţă, irizările înţelepciunii unui popor trecut prin cuptorul istoriei.
Aşezând tabloul lui Robert Ixari, „Smerenie”, în galeria dorurilor, pare ca şi cum aş scrie cu fratele meu, la patru mâini, aceeaşi poveste. Fiecare dintr-un capăt, ca să ne întâlnim la mijloc. Bătrâna care ne priveşte ca o altă cuminţenie a acestui pământ, aşteaptă alte zori - cele vestite de cocoşii de pe strachini. Ea este Icoana Aşteptării:
PAŞI. După cum, atunci când duci la ureche o scoică, auzi vuietul mării, ce poţi să auzi dacă, după ce mângâi lutul, duci la ureche ulciorul? Ce poţi să auzi în lutul ulciorului albastru de Corund? Paşi…
TIKTALK. UN OFTAT. Meşterul din videoclip are nevoie de puţine cuvinte să îşi spună povestea - o istorie întreagă a unei arte pe cale de dispariţie. Îşi compară meseria - cu adevărat, oare, pe cale de dispariţie? - cu a potcovarilor. O istorie întreagă, care încape într-un oftat. Priviţi omul, ascultaţi oftatul. E un olar, adică un potcovar al absolutului.
@tvr.romania #SatulRomanesc #TeleviziuneaRomana #EuSuntTVR #România #TVR1 #ViataLaTara #Meserie #lucruriinteresante #olarit #Dej ♬ sunet original - TVR
DRUMUL RĂTĂCIT. Între motivele fabuloase care „încondeiază” ceramica românească - motivul drumului rătăcit este, de departe, subiectul în care, dacă te afunzi, cu greu mai găseşti calea înapoi. Apare aproape pretutindeni, fie şi numai ca un memento, pe marginea unei farfurii. Este linia şerpuită, care pe ii, unde o duc fluturii, se frânge şi o ia în zigzag, în jurul gâtului sau pe mâneci. Este, unduioasă sau cotită, linia destinului fiecăruia. Drumul nostru prin viaţă - care oricât de dulce - este o clipă de rătăcire faţă de veşnicia care ne aşteaptă.
UNDE NE POARTĂ DANSUL DESTINULUI… Înmărmuritor de frumos, dansul acesta. Parcă ar urmări, în calea lui, motivul drumului rătăcit de pe ceramica noastră. Nu este o horă, nu este o sârbă, nici o învârtită nu este. Privim o purtată, dans specific ardelenesc. Cea mai tulburătoare purtată - „Dansul fetelor de la Căpâlna”. Înaintează şi se opresc. Îşi trag sufletul şi pornesc din nou. Îşi cântă singure. Este atâta eleganţă, atât rafinament în acest dans al destinului, câtă cuprinde privirea bătrânei din tablou, care - la capătul dansului - le aşteaptă.
