RADAr CULTURAL. „Nu vezi tot ce privești”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu vom ști niciodată ce a văzut Freud când l-a privit pe Dali. Avea în față unul dintre puținii artiști care se confundă aiuritor cu opera. Acea operă despre care, înainte de a forma un cuplu suprarealist, Gala, femeia vieții lui, îl avertiza că se apropie periculos de o fișă clinică. Dar una fascinantă, imposibil de dezlipit de propria existență, pe care și-o povestește în cărțile sale despre sine ca de pe divanul psihanalitic.
Dali dezvoltase pentru părintele psihanalizei o admirativă obsesie. Relatează întâlnirea cu Sigmund Freud în cartea sa „Viața secretă a lui Salvador Dali” (obișnuia să vorbească despre sine la persoana a treia, zicându-și cel mai adesea Divinul Dali):
„L-am întâlnit în cele din urmă pe Freud la Londra. Mă însoțeau Stefan Zweig și poetul Edward James. Contrar așteptărilor mele am vorbit puțin, dar ne-am sorbit din ochi. În afară de pictura mea pe care o admira, Freud nu știa nimic despre mine. Am încercat să par în ochii lui un fel de dandy al «intelectualismului universal». Am aflat pe urmă că îi făcusem o impresie exact contrară. Înainte de a-l părăsi am vrut să îi las o revistă cu un articol despre paranoia. Am deschis, deci, revista la pagina cu articolul meu, rugându-l să binevoiască să-l citească, dacă își va găsi timp pentru așa ceva. Freud continua să mă privească-țintă, fără să dea nici o atenție la ce îi arătam”.
Într-un târziu, în amintirea lui Dali Freud vorbește, dar adresându-se lui Zweig: „N-am văzut niciodată un prototip de spaniol atât de perfect. Ce fanatic!”. Cred că Freud l-a privit pe Dali mai degrabă ca pe un pacient și a continuat să tacă.
Dali a desenat o schiță a marelui medic, pe care a explicat-o în stilul său exaltat: „Am scos un țipăt puternic. Chiar în acea clipă am descoperit secretul morfologic al lui Freud! Craniul lui Freud este un melc! Creierul său are forma unei spirale – trebuie extras cu un ac!”...
„CORPUL EI ȘI SUFLETUL EI SUNT CEL MAI BINE ÎMBRĂCATE DIN LUME”. Dali a fost pasionat de modă, însă nu altfel decât ca un narcisist ce era, dorind să își pună amprenta pe tot. Prietenia lui tandră, de o viață, cu Coco Chanel, i-a inoculat acesteia conceptul de „extraordinar absolut”.
Punctat cu ironie, obiectul la propriu al admiraței pentru legendara Coco rămâne parodia daliniană a rafinatului Chanel No.5, parfumul nemuritor creat de ea în 1921. Despre Coco Chanel, Dali are în cărțile sale pasaje memorabile, între puținele unde renunță la ostentativ: „Seamănă cu o lebădă albă cu capul ușor plecat, plutind pe valul istoriei care avea curând să ne inunde cu totul. Chanel vorbea ca nimeni altcineva de acea Franță pe care o iubea pătimaș. Ea nu avea să părăsească această țară, chiar în timpul celor mai mari nenorociri. Corpul ei și sufletul ei sunt cel mai bine îmbrăcate din lume”.
CUM DEOSEBIM CUBISMUL LUI PICASSO DE SUPRAREALISMUL LUI DALI. Ne-a învățat să o facem, exemplar, lucrarea lui David Vela Cervera, grafician, umorist, doctor în filologie hispanică. Cei doi prieteni, Picasso și Dali, în ciuda orgoliului artistic exacerbat al ambilor, s-au prețuit enorm. În ciuda megalomaniei sale delirante, Dali a mărturist că la prima întâlnire cu Picasso a fost mai emoționat decât la o întâlnire cu Papa.
TIKTALK. IMERSIUNE ÎN „METODA PARANOICO-CRITICĂ”. Nu mi-e foarte clar încă dacă moda imersiunii în operele marilor artiști plastici este sau nu benefică lucrărilor lor. A însufleți tablouri îmi pare uneori un demers purtat între kitsch și grotesc. O găselniță susținută de inteligența artificială, nu de puține ori cu brutalitate. Dar tiktokerilor mereu presați de timp le vine mai ușor să se apropie astfel de legendele artei. În ce măsură metoda paranoico-critică, așa cum și-o definea Dali însuși, nu naște, în imersiune, halucinații parazite? S-a născut un nou tip de abordare a culturii, care rămâne să fie conceptualizat.
@bradsplanet_ Dalí Cybernetics Immersive Experience #dali #salvadordali #cybernetics #london #londoner #artexhibiton #art ♬ Salvador Dali - Royal & the Serpent & Marky Style
HISTRIONISMUL DELIRANT AL UNUI ARTIST DE GENIU. De la prima sa deplasare în Statele Unite, Salvador Dali a fost încântat de presa americană. Are, spunea, „gustul rece și ascuțit al <nonsensului>”. Invitat în show-ul teleastului Dick Cavett, în februarie 1971 (Dali împlinise 67 de ani) a avut prilejul să constate gustul rece și ascuțit al superficialului. În spatele binecunoscutului histrionism delirant al suprarealistului obișnuit să își trăiască opera, lui Dick Cavett i-a scăpat esențialul. Am să o spun cu vorbele de o tulburătoare profunzime ale lui Dali: „Nu vezi tot ce privești”. Mi-aș dori să vedem ce privim:
