RADAr CULTURAL. „Timpul trece. Eternitatea rămâne”

M-am gândit de multe ori cum s-ar putea figura timpul – fie pictat pe pânză, fie dăltuit în marmură. Nu am decât un singur răspuns: pe chipul lui Dumnezeu putem citi și putem înțelege timpul. Chipul lui Dumnezeu ne arată ora exactă a spiritualității umane.  

Pe chipul lui Dumnezeu în artă, putem urmări curgerea timpului nostru. Vedem felul în care evoluează gândirea, cum se schimbă perspective, gusturi și mentalități, cum se aprind și se sting idei, cum se deschid și se închid drumuri estetice. Cum credința însăși capătă culoarea epocilor prin care străbate.

Au trecut doar cincisprezece secole – un oftat la scara eternității – între acea pictură dintr-o catacombă a Romei, cunoscută drept „Christos între Sfinții Petru și Pavel”, și aroganța dezinvoltă cu care este închipuit Dumnezeu de către inteligența artificială.

Însoțind reprezentările lui Dumnezeu în plastică, sentimentul este dublu, la fel de puternic: că te îndrepți spre sfârșitul timpului sau te întorci, pe un drum ocolit, către începutul lui. Sentimentul că, din tronul eternității Sale, Cel de Sus te privește cu paternă îngăduință.

Nu este aceasta o disertație despre Dumnezeu, ci o încercare de a urmări traseul sufletesc al omului, folosind harta pe care ne-o indică chipul lui Dumnezeu. Zugrăvit cu naturalețea gingașă a Renașterii, cu tensiunea dramatică a Romantismului, cu distanțarea Modernismului, cu fiorul de răceală al Postmodernismului, cu nervozitatea Metamodernismului. Fiecare curent artistic și L-a apropiat pe Creator, încercând să îi fure o fărâmă de eternitate.

Pornim în călătoria noastră de la începutul secolului IV, spre sfârșitul perioadei persecuției creștinilor. În „Christos între Sfinții Petru și Pavel”, omul  – umbră și abur – lipsește, smerit. Avem în față un Dumnezeu „în ghicitură”. Îi distingem măreția, nu chipul:

TIKTALK. EXTAZUL MISTIC ASISTAT DE COMPUTER. Facem un salt spiritual acrobatic, din subteranele vechii Rome în cloud (nor). Ceea ce urmărim ar putea părea, la prima și a doua vedere, blasfemiator. La a treia vedere însă începi să te înduioșezi. ChatGPT nu oferă nici mai mult, nici mai puțin decât informația cu care l-am încărcat. Lipsindu-i esențialul (inteligența emoțională), își poate închipui orice. Taina pe care n-o poate pricepe, în strădania lui plină de bunăvoință, este că doar nouă, oamenilor, ne-au fost dăruite, pe lângă promisiunea eternității, chipul și asemănarea. Poate că esența fericirii se citește cel mai ușor, pentru contemporanii noștri, pe chipul unui iepure adus de drogul tehnologiei în stare de extaz. Este și iepurele o vietate a lui Dumnezeu. Până când, prin ceea ce facem și suntem, ne vom ridica la curățenia sufletească de a fi primiți în împărăția cerurilor, de a gusta eternitatea, nu putem disprețui încercările celor care îl caută pe Dumnezeu fie și într-un fir de iarbă.

 
 @mysteriouschroniclesmc Chat GPT AI Generated Image of God #ai #joeroganpodcast #joeroganclips #chatgpt ♬ original sound  - Mysterious Chronicles 
 
 

CA DUMNEZEU SĂ NU SE SIMTĂ SINGUR. De cele mai multe ori, îmi place să Îl privesc, cu ochi de copil. Cu ochii acestei fetițe de 9 ani, pe numele ei Maude Rose, care Îl vede tronând bucuros în mijlocul curcubeului. Este îmbrăcat cu un fel de tricou pe care scrie, firește, „Dumnezeu”, ca să nu fie confundat cu Sfântul Petru, despre care se spune că este mereu prin preajmă. De-a dreapta, El are – logic – un Soare, obligat să-și pună ochelari ca să poată suporta propria strălucire, și o Lună uimită de frumusețea Paradisului. La picioare, Maude Rose n-a uitat să Îi așeze un câine și o pisică, să nu Se simtă singur…

O RUGĂCIUNE PRIMITĂ. Și pentru că l-am invocat din prima frază pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, ne întoarcem asupra unuia dintre laitmotivele predicilor sale: „Eternitatea ființei umane trece prin iubire”. Cântecul acesta este ca o rugăciune primită:

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE