M-am măritat cu Olivian, care avea un apartament de trei camere într-un cartier rezidențial, un apartament frumos, cu toate dotările, în care m-am simțit ca acasă de la bun început. Olivian era plecat câte două luni, iar apoi, o lună stătea acasă.
în perioada în care eram singură mi-era destul de urât, așa că am început să colaborez la o revistă pentru femei, unde scriam mici articole despre ceea ce înseamnă meseria de fotomodel și despre tainele acestei meserii. îmi făcea plăcere să le povestesc tinerelor cititoare despre bucuriile, dar și despre sacrificiile pe care le impune această meserie. Le dezvăluiam secretele acestei lumi fabuloase în care este însă atât de greu să reziști și în care nu se reduce totul, cum cred unele tinere naive, la un trup și un zâmbet frumos.
Când se întorcea Olivian, eram în al nouălea cer, ne plimbam, ne vedeam cu prietenii, făceam dragoste pasional și ne bucuram de fiecare clipă petrecută împreună. La doi ani după căsătorie, am avut însă un mare ghinion. Olivian a suferit un accident și a devenit inapt de muncă. A stat câteva luni în spital, apoi a fost pensionat medical și a primit o despăgubire substanțială. Fratele lui, părinții lui și niște prieteni ne-au sfătuit să ne facem o casă pe care s-o amenajăm în așa fel, încât să se poată deplasa și Olivian în voie. Numai scara construită special pentru a-i permite lui Olivian să ajungă la etaj a costat o grămadă de bani, așa că banii primiți s-au dus foarte repede. Pensia lui Olivian era insuficientă ca să ne permitem să întreținem o asemenea casă, iar eu am preferat să mă angajez decât să accept să ne dea bani familia lui Olivian.
Am reușit destul de repede să-mi găsesc un post de secretară la o firmă. Olivian n-a fost deloc încântat de idee, dar nu prea avea încotro. S-a gândit însă la o altă strategie: mi-a spus că, dacă încă-l mai iubesc, ar trebui să facem un copil. Medicii ne dăduseră toate asigurările că eram apți amândoi pentru procreere, prin urmare nu rămânea decât să ne punem pe treabă. Am renunțat la anticoncepționale cu strângere de inimă, însă altă șansă nu aveam, dacă voiam să-mi păstrez căsnicia.
Cred că numai femeile care au fost într-o situație similară înțeleg ce înseamnă să faci dragoste după un program bine stabilit. E ca atunci când trebuie să iei cu de-a sila ulei de pește. II iubeam însă pe Olivian, mi-era și milă de el…
După câteva luni însă, eforturile noastre păreau să fi fost zadarnice. Olivian a vrut să mergem din nou la medici și s-a asigurat că vom fi consultați de cei mai buni specialiști în domeniu. Rezultatul a fost același: amândoi eram perfect sănătoși, probabil de vină era numai stresul.
îmi aduc și acum aminte că, la angajare, patronul mi-a spus că are o singură pretenție de la mine: să-mi păstrez frumusețea, eleganța și rafinamentul. Mi-a explicat că de felul în care arăt eu depind multe lucruri, că cei mai mulți clienți ai lui sunt bărbați, iar prezența mea i-ar putea „inspira” și „motiva” pe mulți dintre ei să colaboreze cu firma noastră.
Era lesne de înțeles că o prezență feminină agreabilă era o notă bună pentru firmă, așa am făcut tot posibilul să țin cont de recomandarea lui. Numai că, după toate insuccesele înregistrate în privința copilului, devenisem și eu cam abătută și arareori mai aveam chef de râs, în special la glumele nesărate ale unora dintre clienții firmei. Se întâmpla de multe ori să fiu obligată să stau la serviciu până seara târziu, iar asta îl scotea din sărite pe Olivian, dar nu puteam protesta și nici nu-mi puteam lăsa șeful singur. într-una din aceste seri, nu știu ce mi-a venit, dar simțeam nevoia să-mi descarc sufletul, așa că i-am mărturisit șefului meu că am probleme în căsnicie, că soțul meu, care e imobilizat într-un cărucior, vrea neapărat un copil. Apoi, i-am destăinuit și faptul că Olivian este extrem de gelos, iar boala l-a făcut și irascibil.
A început să mă mângâie, să mă sărute pe frunte, să mă strângă în brațe și, preț de câteva clipe, am crezut că într-adevăr mă înțelege și încearcă să fie amabil cu mine. Numai că îmbrățișările au devenit tot mai pătimașe, strânsoarea – tot mai hotărâtă și, până să înțeleg bine ce se petrece, șeful meu m-a trântit pe canapeaua din biroul lui, mi-a desfăcut brutal rochia, m-a imobilizat cu genunchii și m-a violat. Când s-a oprit în sfârșit, era desfigurat și epuizat. Mai întâi, m-a ajutat să mă ridic și să mă îmbrac, iar apoi, după ce și-a recăpătat calmul, m-a privit în ochi și mi-a spus calm:
— Cred că îți dai seama că ce s-a petrecut a fost un regretabil accident și că, într-un fel, și tu ești de vină. Ești o femeie frumoasă, ce bărbat nu și-ar dori să te țină în brațe? Să nu-mi spui că nu știi asta și că n-ai profitat de acest lucru! Totul o să rămână strict între noi, eu am o familie, tu la fel, trebuie să ne păstrăm sângele rece și să fim raționali. în definitiv, de multe ori relațiile colegiale derapează pentru o vreme și devin altceva. Sper că pot avea încredere în tine, nu de altceva, dar n-aș vrea să mă văd nevoit să te concediez.
L-am aprobat dând din cap. Nu eram în stare să spun nimic. M-am dus acasă și am făcut un duș fierbinte, am stat în aburii aceia denși mai bine de jumătate de oră tot revăzând la nesfârșit scena petrecută în birou. Mi-era silă de mine, mi-era silă de el, mi-era silă de programul meu și al lui Olivian de reproducere. Mă simțeam terfelită, folosită, parcă nimănui nu-i mai păsa de ceea ce gândesc și simt eu.
Sigur că, în perioada următoare, și eu, și Liviu, șeful meu, ne-am purtat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, dar mie mi se făcea pielea ca de găină și atunci când mă atingea din greșeală. Trebuia să joc teatru, n-aveam încotro. Cine m-ar fi crezut pe mine, o femeie frumoasă, după care întorc bărbații privirile, că nu l-am stârnit cu bună știință pe șeful meu? și aveam mare nevoie de slujba aceea, altfel cum ne-am mai fi permis eu și Olivian casa aceea costisitoare și traiul îndestulat? Ca să-și răscumpere cumva greșeala, Liviu mi-a dublat salariul, mi-a dat mașină de serviciu, drept de semnătură la bancă, să pot scoate bani la nevoie, și un concediu în insulele Seychelles, pentru două persoane.
0 femeie nu uită niciodată o agresiune sexuală, oricât și-ar dori s-o facă și oricât s-ar strădui. Numai că, în cazul meu, lucrurile s-au complicat și mai mult… După o lună de la cele întâmplate, am aflat că sunt însărcinată, dar nu puteam ști al cui este copilul. Am stat de vorbă cu o prietenă, medic ginecolog, care mi-a spus că abia pe la 4 luni se poate stabili cu exactitate paternitatea copilului. Numai că atunci e deja prea târziu să mai faci avort.
Ce să fac? Să-i spun lui Olivian că o să avem un copil? Dar dacă nu e copilul lui și într-o zi are să afle? Copilul însă, oricare i-ar fi tatăl, n-are nicio vină. Să-i spun lui Liviu că sunt însărcinată ar însemna să-mi semnez singură sentința, m-ar da afară imediat. Am încercat să-mi văd de treabă și să nu mă mai gândesc la asta, cel puțin o vreme.
într-o altă seară, în care șeful meu m-a rugat să rămân peste program pentru că avem de lucru, s-a întâmplat ceva la care nu m-aș fi așteptat pentru nimic în lume: Liviu mi-a mărturisit că e îndrăgostit de mine, că vrea să-și părăsească soția și să se însoare cu mine.
— știu că ai un soț mutilat pe viață și că nu poți să te desparți de el. Dar eu nu mai pot trăi fără tine, trebuie să mă înțelegi. Sunt în stare să fac orice. Pot trece pe numele soțului tău o parte din acțiunile firmei, ca să se poată întreține singur fără probleme. îi putem angaja pe cineva să-l îngrijească, îl putem duce la o clinică de specialitate din străinătate. Fac orice, numai să fii a mea. Nu spui nimic?
— Ce pot să spun? Eu nu te iubesc, îmi iubesc soțul și știu că, cel puțin acum, eu sunt totul pentru el. L-aș ucide dacă l-aș părăsi și oricum nu vreau să-l părăsesc. Suntem fericiți împreună, chiar dacă accidentul i-a schimbat felul de a fi. Câți dintre noi și-ar păstra optimismul dacă ar trebui să trăiască într-un cărucior? Iar acum, aștept un copil, copilul lui. Vom fi, în fine, părinți, și asta sunt sigură că-l va readuce la viață.
— Nu cumva mă minți? Nu cumva e copilul meu? Ce garanție ai că este copilul lui? Dacă e copilul meu, am să solicit custodia, n-o să te bucuri niciodată de el și am să le spun tuturor că acest copil e rodul iubirii noastre. Ce-o să spună atunci soțul tău?
Nu vă puteți imagina cum au trecut cele trei luni de așteptare până când puteam afla cine este tatăl copilului. Lui Olivian nu i-am spus nimic, de teamă să nu cumva să fie copilul lui Liviu și să-i zdruncin echilibrul și-așa fragil în care trăia. Liviu a ținut morțiș să fie de față la procedură. Scena a fost penibilă, nimeni nu înțelegea la clinică în ce calitate e Liviu acolo.
Dumnezeu însă e mare! Toate rezultatele au indicat că tatăl copilului este Olivian. Liviu a plecat dezamăgit, și-a luat un concediu și a dispărut de la firmă câteva luni bune. într-o bună zi, după ce eu tocmai născusem, iar Olivian, cu ajutorul unui specialist, reușise să se țină în picioare și să facă doi-trei pași cu cadrul prin casă, am primit un telefon de la firmă prin care am fost anunțată că fostul nostru patron a vândut firma altcuiva și că trebuie să vin a doua zi la serviciu, pentru că noul patron vrea să-și cunoască toți angajații.
Am rugat-o pe mama lui Olivian să vină să stea cu amândoi în lipsa mea. Aveam emoții. Mi-era teamă să nu fie vorba de un om dificil, care să vrea să-și angajeze propria echipă și să ne dea pe toți af ară. Nu voiam să renunț la serviciu, într-un fel, era oaza mea de libertate și independență. Am pășit cu genunchii tremurând în sala de consiliu. Erau cu toții adunați acolo și fiecare își dădea cu părerea, iar câte unii vorbeau cu regret despre Liviu. La urma urmei, nu fusese un șef chiar atât de rău, mie îmi făcuse rău în alt sens… Era foarte adevărat. Liviu era și el un om ca toți oamenii, cu bune, și rele. în timp ce așteptam destul de agitați, ușa s-a deschis și am văzut-o intrând pe Amalia, una dintre fostele mele colege de pe vremea când eram fotomodel. Amalia era foarte elegantă, dar îmbrăcată foarte sobru, avea părul strâns și un aer managerial, ca să zic așa.
— Mă numesc Amalia C, sunt noua patroană a acestei firme și am vrut să ne cunoaștem. știu toate detaliile de la soțul meu, fostul patron, care a decis să se retragă din afaceri pe caz de boală, în favoarea mea. Sunt absolut sigură că ne vom înțeleg foarte bine, mai ales că pe unii dintre voi îi cunosc deja, din auzite sau…
Amalia a venit spre mine. Nu-mi dădeam seama dacă era de bine sau de rău.
— Liviu mi-a povestit tot ce s-a întâmplat între voi. Poate te întrebi de unde până unde am ajuns eu soția lui. Am fost prietenă cu fiul lui, care nu era decât un copil răsfățat. A fost de ajuns să-l cunosc pe Liviu și nu ne-am mai despărțit. Căsnicia lor era pe butuci de mult. N-am de ce să-mi fac probleme. Fosta lui soție a căpătat destui bani cât să aibă parte de un trai îmbelșugat. Nu vreau să renunț la tine, Liviu spunea că te pricepi foarte bine la ceea ce faci. O să fiu însă cu ochii pe tine și să fii convinsă că la prima greșeală te zbor! Asta dacă nu reușești să mă convingi, între timp, că am nevoie de tine și că nu reprezinți un pericol pentru fericirea mea.
Amalia nu se pricepea la mai nimic, așa că a lăsat tot greul pe mine. Ei îi plăcea doar să facă pe șefa, o încânta la nebunie faptul că pătrunsese în lumea oamenilor de afaceri, dar se plictisea să stea la birou. Uneori, participa la întâlnirile cu clienții, iar în toiul discuțiilor, se scuza, se ridica și pleca.
într-o bună zi, când Amalia era plecată în străinătate, Liviu a venit la birou să mă caute. Mi-a spus că pot apela oricând la ajutorul lui, pentru că știe că Amalia nu se pricepe.
— Ești o femeie inteligentă, tu trebuia să fii în locul Amaliei, dar nu m-ai vrut de bărbat. Așa, te-ai ales doar cu munca, dar știu că-ți place și că ești fericită cu familia ta. Mă bucur pentru tine. Cred că ai înțeles de ce am plecat, nu? Nu era loc pentru amândoi aici.
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!