Robert Redford a murit la 89 de ani. Adorat pentru „Marele Gatsby”, lăudat pentru „Butch Cassidy” și „Toți oamenii președintelui”

Actorul devenit regizor

Cindi Berger, directorul executiv al firmei de publicitate Rogers & Cowan PMK, a dat vestea într-o declarație pentru New York Times, citată de Variety. Ea a spus că Redford a murit în somn marți dimineață devreme la domiciliul său din Utah, dar nu a oferit o cauză specifică a decesului.

Actorul devenit regizor — care a avut o carieră extraordinară în filme precum „Butch Cassidy and the Sundance Kid”, „The Way We Were”, „The Sting”, „Three Days of the Condor” și „All the Presidents Men” — a lucrat mai rar atât în ​​fața, cât și în spatele camerei de filmat în ultimii ani.

Ultimul său rol actoricesc pe ecran a fost în „Avengers: Endgame”, în care și-a reluat rolul secretarului Alexander Pierce și s-a alăturat altor câțiva veterani Marvel, precum Michael Douglas și Tilda Swinton.

Redford a avut roluri principale în „A Walk in the Woods”, care a devenit un succes indie, în timp ce „The Old Man & the Gun” din 2018 a primit recenzii pozitive. De asemenea, a fost producător executiv la numeroase proiecte de televiziune, cel mai recent pentru thrillerul AMC „Dark Winds”.

Abordarea anti-sistem, marca Robert Redford

În perioada sa de glorie din anii ’70, puțini actori aveau puterea lui Redford, ajutată considerabil de părul său blond ciufulit, maxilarul perfect și zâmbetul de milioane de dolari. Cu activismul său ecologist, abordarea anti-sistem a cinematografiei și eforturile de pionierat în oferirea unei platforme cineaștilor independenți, Redford a reușit să-și folosească celebritatea pentru a submina status quo-ul, promovându-și în același timp propria agendă creativă.

La fel ca Gary Cooper, Gregory Peck și Steve McQueen, Robert Redford nu a avut niciodată o gamă deosebit de largă de personaje ca actor.

„Este un actor foarte instinctiv și impulsiv”, a declarat Sydney Pollack pentru Variety în 2002. „Nu cred că există ceva studiat sau premeditat în legătură cu opera sa.”

Începând cu 1959, Redford și-a alternat timpul între televiziune, apărând în emisiuni precum „Perry Mason”, „Playhouse 90”, „Alfred Hitchcock Presents” și „The Twilight Zone”, și actorie pe scenele din New York, în producții precum „Tall Story”, debutul său teatral, și „Barefoot in the Park” (1963) de Neil Simon, reluând acest ultim rol în versiunea hollywoodiană din 1967, alături de Jane Fonda.

Și-a făcut debutul în lungmetraj în „War Hunt” din 1962, în care a apărut alături de un alt tânăr actor, Pollack, care în cele din urmă îl va regiza pe Redford în șapte filme, inclusiv „Out of Africa” și „The Electric Horseman”.

După ce a jucat împreună în două filme cu Natalie Wood – „Inside Daisy Clover” (1965), o poveste sinistră despre mașinăria de creare a vedetelor de la Hollywood, și „This Property Is Condemned” (1966), prima sa colaborare cu regizorul Pollack – rolul decisiv al lui Redford a fost alături de Butch Cassidy, interpretat de Paul Newman, în ceea ce avea să devină filmul cu cele mai mari încasări din 1969.

În 1972, „The Hot Rock” și „The Candidate” au oferit ambele roluri solide înaintea unei serii de filme care l-au transformat într-un superstar.

Tot ce atingea Redford se numea hit

Începând cu westernul de succes „Jeremiah Johnson”, s-a reunit apoi cu Newman și a obținut o nominalizare la Oscar pentru „The Sting”, filmul ales de Academia de Film pentru cel mai bun film. 1973 și avea să devină vedeta numărul 1 în box office pentru următorii trei ani. Tot în 1973, și-a consolidat rolul de personaj romantic alături de Barbra Streisand în „The Way We Were”. În ciuda recenziilor slabe, filmul a încasat 50 de milioane de dolari și i-a consolidat reputația.

Rolurile principale ulterioare au inclus rolul principal din „Marele Gatsby”, „Cele trei zile ale condorului” și „Toți oamenii președintelui”, pe care directorul executiv al lui Redford le-a produs, a jucat și le-a condus de la stadiul incipient de manuscris al cărții bestseller a lui Bob Woodward și Carl Bernstein. Filmul a acumulat opt ​​nominalizări la Oscar, pierzând premiul principal în favoarea lui „Rocky”.

În anii 1980 și 1990, a trecut la roluri mai mature, de la jucătorul de baseball de vârstă mijlocie din „The Natural” la vânătorul de vânat mare cu spirit liber din „Out of Africa” și jucătorul bogat și nepăsător din „Indecent Proposal”.

Ascensiunea lui Redford a fost cu atât mai remarcabilă, având în vedere înclinația sa pentru personaje distante, sarcastice, chiar dificile. În filme precum „This Property Is Condemned”, „Downhill Racer” și „Tell Them Willie Boy Is Here”, a jucat roluri de infideli și totuși carisma sa era incontestabilă.

Pionierul filmului independent

Pe lângă statutul lui Redford ca unul dintre cei mai căutați actori principali de la Hollywood în mare parte din anii ’70 și ’80, Institutul de Film Sundance și festivalul care îi poartă numele pot fi considerate o moștenire la fel de semnificativă.

Redford a contrazis așteptările când a fondat organizația în munții din Utah în 1981, încă la finalul câștigării premiului Oscar pentru regia filmului „Oameni obișnuiți” (1980). Acest efort i-a pus efectiv în așteptare propria carieră timp de cel puțin trei ani.

Ceea ce a început ca un modest laborator de cineaști a devenit sinonim cu revoluția filmului independent, în timp ce festivalul omonim avea să se transforme în cel mai important eveniment cinematografic din SUA atât pentru cineaștii înfloritori, cât și pentru directorii de achiziții.

„Cred că încearcă constant să găsească direcții diferite pentru sine, deoarece este o persoană care își asumă mereu noi provocări”, a declarat Geoff Gilmore, co-directorul festivalului de lungă durată, în 2002, când Redford a primit un Oscar onorific.

„Sundance este doar una dintre realizările sale cu adevărat remarcabile”, a spus Frank Pierson, scenaristul, regizorul și producătorul care era președintele Academiei la acea vreme. „Când te uiți la suma totală a tot ceea ce a făcut ca producător, regizor și actor, nu există mulți oameni care s-au dedicat atât de complet idealurilor lor precum Bob Redford.”

„Downhill Racer” (1969) a marcat o schimbare pentru Redford: a început să se implice mai activ în filmele în care a jucat, când a înființat Wildwood Enterprises în același an. „Racer”, despre un schior olimpic nemilos, și filmul ulterior „The Candidate”, centrat pe un candidat la senat care face o înțelegere faustiană cu strategi de campanie fără scrupule, au fost primele două filme dintr-o trilogie planificată despre Visul American și ceea ce el a descris ca fiind „victoria la Pyrrhus a câștigării”.

„Am vrut să spun aceste povești despre America, America pe care o cunoșteam”, a spus Redford în 2009. „Îmi aminteam de aceste sloganuri pe care le primeai în copilărie, cum ar fi «Nu contează dacă câștigi sau pierzi, ci cum joci» și era o minciună. Am vrut să fac un film despre acea minciună.”

Deși a treia parte a trilogiei nu a fost niciodată realizată, Redford s-a jucat cu ideea de a-și relua personajul Bill McKay din „The Candidate” 25 de ani mai târziu.

„M-am entuziasmat în legătură cu asta”, a spus el, „(dar) ceea ce a oprit totul și probabil că a oprit definitiv a fost George Bush. Adică, nu poți întrece șarada. Nu mai există nimic de spus despre politică ce să nu fie deja cunoscut.”

Activist împotriva petroliștilor

Dacă Redford a ajuns la vârsta când rolurile principale masculine erau apreciate pentru aspectul lor robust, munca sa de regizor a dat dovadă de o sensibilitate remarcabilă. Fie conștient, fie subconștient, imaginea sa de băiat de aur a fost proiectată în proiecte regizoriale precum „A River Runs Through It”, „Quiz Show” și „The Legend of Bagger Vance” – toate filme cu eroi blondi, plini de promisiuni timpurii, care cad în dizgrație și caută răscumpărarea.

Mai târziu, Redford și-a etalat politica la tribunal, vorbind în principal despre problemele de mediu. Una dintre cauzele sale a fost protejarea Refugiului Naturist Arctic din Alaska de interesele petroliere.

Două dintre ultimele sale trei proiecte regizorale – „Lei pentru miei” (2007), despre complicitatea americanilor în Afganistan, și „Conspiratorul” (2010), care a examinat justiția de tip „canguroo court” exercitată în urma asasinării lui Lincoln – au continuat înclinația lui Redford pentru drama politică, dar au fost respinse de mulți critici drept lecții civice glorificate. În filmul ulterior, „The Company You Keep”, Redford s-a regizat pe sine însuși în rolul unui fost militant Weather Underground, al cărui anonimat este expus 30 de ani mai târziu.

A oferit o performanță aproape în întregime silențioasă, în filmul lui J.C. Chandor din 2013, „All Is Lost”, despre un om blocat singur pe mare – deși o nominalizare la Oscar i-a scăpat; iar în continuarea benzilor desenate din 2014, „Captain America: The Winter Soldier”, care a fost concepută nu atât ca o aventură, cât ca un thriller paranoic, a jucat genul de personaj negativ pe care personajele sale din „Three Days of the Condor” și „All the Presidents Men” încercau să-l expună.

În 2015, l-a interpretat pe jurnalistul CBS Dan Rather în emisiunea „Truth”, care a relatat dezastrul care a urmat după reportajul din „60 Minutes”, în care se susținea că George W. Bush nu fusese sincer cu privire la serviciul său în Garda Națională.

„Cred că există un rol pentru cinematografia activistă”, a declarat Redford pentru Variety în 2002, „și ar trebui să existe. Cred că este absolut potrivit să ne concentrăm pe problemele socio-culturale ale timpului nostru – în special documentarele, deoarece adevărul pare mai greu de găsit pe căile tradiționale ale mass-media și jurnalismului.”

Redford s-a născut în Santa Monica, California, în 1936. „A fost una dintre cele mai fericite vremuri din câte îmi amintesc, deoarece toată lumea era unită din cauza războiului”, a spus Redford despre copilăria sa, în 2009.

Acest articol a fost realizat pornind de la datele oferite de Google Trends.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE