Sfârșitul verii, marcat de Sfântul Pantelimon sau „Pintilie Călător”, fratele Sfântului Ilie. Străbate cerul într-un car de foc și e sărbătorit în 27 iulie

Această zi marchează și un moment de respect față de natură și forțele ei, astfel că în comunitățile rurale se evită muncile agricole, în special cele de la câmp. Tradiția spune că 27 iulie este un prag simbolic între vară și toamnă, o zi în care natura însăși pare să oprească timpul pentru o scurtă clipă.

Se spune că soarele „stă pe loc” la amiază pentru aproximativ o jumătate de oră, iar frunzele teiului se întorc pe dos, ca un semn al tristeții și al schimbării de anotimp.

Mai mult decât o simplă sărbătoare religioasă, această zi reprezintă o punte între anotimpuri, un moment de reflecție asupra ciclurilor vieții și ale naturii.

„La miez de vară, pe 27 iulie, în satul tradițional era sărbătorit cel mai mare tămăduitor, Sfântul Pantelimon, numit în tradițiile populare și „Pintilie Călător”. În mitologia populară era considerat fratele Sfântului Ilie. Astfel, oamenii satelor credeau că și Pantelimon umblă prin cer cu un car de foc. Se spune că Pintilie „apără de toate bolile”, „păzește turmele de fiare”, „îi apără pe oameni să nu fie luați de duhurile necurate”, conform postării Tradiții Clujene de pe Facebook.

Sfântul Pantelimon, prin rolul său de tămăduitor și protector, este privit ca un gardian al sănătății oamenilor și al bunăstării animalelor, un sprijin în fața forțelor invizibile ce pot afecta viața satului.

„În această zi oamenii nu lucrează, în special la câmp. Totodată, semnifică sfârșitul verii, „frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii”. Așa că, în această zi, „soarele stă pe loc la amiazi, o jumătate de oră, după care se călătorește vara… e mare jale în cer, se desparte vara de toamnă cum se desparte copilul de mamă”, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – sărbători, credințe și mituri”, autor Maria Bocșe, volum apărut sub egida Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.”, se arată în postare.

Aceste credințe și obiceiuri, transmise din generație în generație, continuă să fie păstrate cu grijă în comunitățile tradiționale, reprezentând o legătură vie cu rădăcinile și spiritualitatea românească.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE