Am vrut s-o fac geloasă și am ajuns încornorat

într-o seară, ne aflam la „una mică” după serviciu, ca între băieți, însă se putea remarca cu ușurință că nu eram în apele mele. Băusem două pahare cu tărie, dar tot nu reușisem să intru în atmosferă… și atât mi-a trebuit, ca la un moment dat, pentru a mă descărca, să îi dezvălui prietenului meu că soția nu mai era tandră și iubitoare cu mine ca în trecut și că făceam dragoste din an în Paște, căci acesta s-a oferit pe loc să îmi dea sfatul salvator… Sfat care, de fapt, avea să se dovedească ulterior a fi de-a dreptul criminal pentru căsnicia mea!

— Ascultă la mine, căci și eu am pățit la fel cu nevastă-mea, mi-a zis Marcel auzind motivul pentru care eram abătut. Așa sunt toate: după un timp, se plictisesc de bărbații lor și uită să mai fie „drăguțe” cu ei. Ajung să pună problemele casnice pe primul plan, iar viața de cuplu, pe cel din urmă. înțelegi tu ce vreau să spun, Florin…

— înțeleg, înțeleg, Marcel. Din păcate, de câțiva ani tot înțeleg… Am încercat în fel și chip să îi explic că sporadicele episoade romantice pe care le consumăm nu îmi sunt de ajuns, că sunt un bărbat sănătos, pentru care iubirea e vitală precum aerul pe care îl respir, însă în zadar…

— Mda… Cum ziceam, este exact ceea ce se întâmplă cu toate nevestele…

Pentru a aduce lucrurile pe făgașul normal și pentru a-i trezi interesul pierdut, nu ai decât o soluție, crede-mă: să o faci geloasă!

Hmmmm… Auzind propunerea sa cel puțin fantezistă, am făcut deodată ochii mari:

— Măi omule, ce vorbești tu acolo? Cum să o fac geloasă pe Consuela? Tu știi că în casă la noi nu intră persoane străine, știi că de mult timp nu prea mai ieșim în oraș… Așa că spune-mi tu: cum să o fac geloasă? și mai ales cu cine?

— Cu mine, Florine! Cu mine!

Ei, da, trebuie să recunosc că la una ca asta chiar nu mă gândisem, și anume să îmi fac soția geloasă cu ajutorul prietenului meu! Cu toate acestea, după alte câteva păhărele și după ce Marcel mi-a dat detalii despre planul pe care îl avea în minte, aveam să ajung la concluzia că totuși el nu era nici nebun, și nici beat.

în esență, care era ideea sa? Ei bine, nu trebuia decât să mă duc acasă cu anumite semne „suspecte”, strategic plasate, semne din care Consuela să înțeleagă că aș fi ținta unei alte femei. și, ca prostul, căci altfel nu am cum să mă numesc, am acceptat; am fost de acord să urmez sfatul lui Marcel și să îmi fac soția geloasă. De unde să fi știut că de acolo avea să înceapă dezbinarea care ulterior a dus la ruptura familială?

Cum ziceam, am purces așadar la a o face pe Consuela să sufere de gelozie, sperând ca astfel să se trezească în ea dorința de a lupta pentru mine, dorința de a-și proteja omul iubit în fața ispitei neortodoxe.

Mai întâi, într-o seară, m-am întâlnit cu Marcel după serviciu, am intrat împreună să bem ceva, după care, înainte de a mă îndrepta spre casă, ne-am retras amândoi în toaleta cârciumii, unde prietenul meu m-a mușcat pe gât până mi-a făcut o vânătaie de toată frumusețea. Ce-i drept, heterosexual convins fiind, lui Marcel nu i-a fost ușor să sărute cu sălbăticie, pe gât, un alt bărbat, însă după câteva imbolduri bahice a făcut-o. în fond, eram prietenul său, iar diabolicul plan îi aparținea…

Zis și făcut! Când am ajuns la Consuela, ea mă aștepta, ca de obicei, cu masa pusă. Copii nu avem, așa că în general mâncam doar noi doi în bucătărie, după care, de cele mai multe ori, ne retrăgeam în sufragerie și ne uitam la televizor.

La fel s-a întâmplat și atunci, singura variație în program constând în faptul că mi-am ajutat soția atât la pus și la strâns masa, cât și la spălat vasele, după care, în timp ce vizionam împreună un film de comedie, m-am tot fâțâit prin fața ei.

Desigur, toate acestea numai și numai pentru ca ea să poată remarca semnul de pe gât. Da’ de unde! Cum ziceam, Consuela nu mai avea de mult ochi pentru mine… Așa că, în cele din urmă, în disperare de cauză și spre uluirea soției, m-am băgat în pat gol pușcă!

De obicei, când ajungeam în intimitate, Consuela, fiind o femeie sfioasă și pudică, evita să se uite spre partea inferioară a trupului meu. Așa se face că, în seara cu pricina, eu fiind nud, ea și-a fixat privirea sus, pe pieptul și pe gâtul meu și, finalmente, spre ușurarea mea, a văzut rana.

— Florin, ce e cu tine dezbrăcat? ți-am dat eu de înțeles că aș fi într-o dispoziție romantică? și ce e cu mușcătura asta urâtă pe gât? După câte îmi amintesc, noi nu am fost intimi în ultima lună…

Ah, atât așteptam! Să vadă urma și să sufere!

— știu că, din păcate, nu ne-am mai iubit de mult, draga mea, deși te-am curtat adesea… Iar pentru semnul acesta de pe gât vinovată este colega mea de serviciu, Carmen, cea despre care ți-am spus că mă place de ani buni.

— Bine, Florin, dar una e să te placă, și alta e să te muște în halul ăsta! Cum s-a întâmplat, de ce ai stat? Nici dacă un tăun ar fi mușcat un bivol nu ar fi lăsat așa un semn! Doamne, ce femeie!

— Ce mai contează? Carmen a făcut cinste cu ocazia zilei sale de naștere, iar la local, când era pilită bine, s-a năpustit prin surprindere asupra mea și m-a mușcat… Nu i-a fost rușine de colegi, nici de ceilalți meseni, ci a țipat ca o isterică, în gura mare, că de mult timp își dorea să facă asta…

Greu de descris în cuvinte ce față a făcut soția mea auzind neverosimila poveste, care părea clar cusută cu ață albă! Cu toate astea, ea s-a abținut să facă o scenă, deși am simțit că era gata-gata să izbucnească.

în acea seară, deși – ca în majoritatea serilor, de altfel – nu am făcut dragoste, am constatat, cu o uriașă satisfacție, că soția mea fusese înciudată de faptul că o altă femeie se dădea la mine. Ceea ce, într-o primă fază, m-a făcut să mă gândesc că poate planul ticluit de Marcel chiar funcționa și, prin urmare, am decis să continui pe linia pe care pornisem. Of, dacă aș fi știut cât de naiv eram și la ce avea să mă conducă atitudinea mea de bărbat fatal…

Nu peste mult timp de la seara în care am apărut mușcat pe gât, aveam să ajung acasă plin de ruj. Aveam ruj pe cămașă, pe obraji, ba aveam ruj chiar și pe brațe și pe ceafă. Desigur, cel care mi-l aplicase nu fusese nimeni altul decât prietenul Marcel, care, pentru a-și alunga reținerea, a trebuit să bea vârtos.

După ce s-a cherchelit, ca și în cazul precedent, ne-am retras în toaleta localului, iar el și-a dat cu ruj pe buze, după care m-a „pictat” cum s-a priceput mai bine. Rezultatul? Consuela a observat urmele de ruj încă de la intrare și s-a înfuriat pe loc. Chiar dacă ea a fost întotdeauna o femeie calmă din fire, care rar mi-a făcut o scenă, de data asta n-a mai rezistat și a răbufnit:

— Florin, ce e cu petele astea pe tine, nu ți-e rușine să vii așa murdar acasă? Să nu-mi zici că sunt tot de la fufa de Carmen, căci nu știu ce fac, zău așa!

— Ba da, tot de la Carmen sunt… Azi a fost o zi festivă la serviciu, s-au împlinit 15 ani de existență a firmei. Așa că am mers cu colegii să sărbătorim, iar Carmen s-a îmbătat din nou. Până să mă dezmeticesc, m-am trezit cu ea în poală, sărutându-mă de mama focului. Eu nu am nicio vină, să știi, pur și simplu s-a năpustit iar asupra mea și… Nu am mai avut scăpare, ca și data trecută!

— Ei nici chiar așa! Ai stat așa ca prostul să te ștampileze peste tot? Nu pot să cred una ca asta… Nu te-ai zbătut deloc? Doar ești bărbat, ce naiba! Dacă o azvârleai cât colo din brațe, o învățai minte!

— Ba m-am luptat cu ea, draga mea, și m-am eliberat din prinsoare, însă, până să o fac, a apucat să îmi aplice câteva ventuze serioase…

Dezamăgită și scârbită în același timp, Consuela a făcut un gest de lehamite, și cam așa s-a încheiat al doilea episod prin care urma să o fac geloasă. Ce-i drept, mă încânta peste măsură faptul că ea își ieșise din pepeni, aceasta traducându-se, în mintea mea, prin faptul că îi pasă de mine și nu acceptă să mă împartă cu nimeni. Mi-o închipuiam ca o leoaică feroce care își apără teritoriul, iar asta îmi hrănea egoul și îmi încălzea sufletul.

Simțeam că, dacă voi continua să îmi joc bine cărțile, voi obține ceea ce mi-am propus, și anume ca soția mea să mă vadă cu alți ochi și să mă dorească din nou ca la început. Așa că am continuat.

Următoarea farsă pe care i-am pregătit-o a constituit totodată și cel mai grozav motiv de gelozie pentru Consuela. Sau, cel puțin, așa ar fi trebuit… Că lucrurile nu stăteau chiar cum credeam eu aveam să aflu peste ceva timp. Până atunci însă, revenind la seara cu pricina, ca de obicei, Marcel a fost cel care m-a „cosmetizat” în așa fel încât soția mea să intre la idei și să creadă că, într-adevăr, există o colegă căreia i s-a pus pata pe mine.

Ce credeți că a făcut prietenul meu? Nu ghiciți! Nici mai mult, nici mai puțin, el m-a zgâriat, precum un animal de pradă, cu unghiile pe spinare, astfel încât am ajuns acasă cu o usturime insu-portabilă și cu urme groaznice de sânge coagulat. Consuela a observat rănile abia când m-am dezbrăcat, iar reacția sa, de femeie nebună de gelozie, m-a uns pe suflet:

— Florin, ce s-a mai întâmplat de data asta? Să nu-mi zici că tot nebuna aia de Carmen te-a zgâriat, că nu te cred! Florin, nu cumva tu te-ai culcat cu ea, nu cumva m-ai înșelat cu parașuta aia?

— Nu, Consuela, nu te-am înșelat… Eram la pisoar, când m-am pomenit cu Carmen peste mine în toaletă. N-am avut timp să reacționez, căci trebuia să mă închei la șliț, iar ea a profitat, mi-a smuls cămașa de pe mine și m-a zgâriat precum o panteră turbată.

— și tu ai stat să te jupoaie de viu? Nu te-ai smucit și nu i-ai tras un pumn în mutra ei de târfă în călduri?

— Ba da, am îmbrâncit-o, am înjurat-o, chiar am urlat să vină cineva s-o ia pe scorpie de pe mine, dar până a apărut Marcel, Carmen mă zgâriase deja!

Auzind poveste mea, cum că fusesem victima unei așa purtări primitive, soția mea a făcut încă o dată un gest de lehamite, după care mi-a întors spatele și a ieșit din cameră. Acela a fost momentul în care am simțit că, în sufletul ei, s-a produs un șoc, și asta pentru că ochii săi injectați și uitătura încărcată de dușmănie erau prea evidente. Ce nu știam însă era că ura nu-i era adresată lui Carmen, pentru ce îmi făcuse – după cum gândeam eu -, ci chiar mie, pentru ceea ce credea ea că îi făcusem, și anume o înșelasem. Abia peste ceva vreme aveam să aflu cum stăteau lucrurile, atunci când am primit cea mai urâtă veste din viața mea.

Era într-o seară obișnuită, cinaserăm și apoi vizionam un film de război, când deodată, din senin, Consuela mi-a mărturisit:

— Florin, să știi că acum suntem chit. M-am culcat cu Dorel, colegul meu de serviciu care de mult timp îmi purta sâmbetele. Nu mi-a făcut vânătăi pe gât și nu m-a zgâriat, precum disperata aia a ta, dar a fost plăcut, m-am simțit bine cu el!

Am simțit cum cade cerul pe mine, și nu alta! Am privit-o pe soția mea, care nu părea a se simți deloc vinovată, și am fost convins pe loc că, spre deosebire de mine, nu blufa; chiar o făcuse! Ca să se răzbune, mă înșelase cu Dorel. Dar pentru ce să se răzbune, când eu nu călcasem strâmb, ci tot ceea ce făcusem fusese numai o farsă menită a o convinge să mă perceapă altfel, să mă dorească din nou ca în tinerețe și să facem dragoste mai des, ci nu doar „la lună”? în minte mi-a venit atunci Marcel, cu planul său idiot, și nu m-am putut abține să îl blestem.

Cine m-a pus să ascult de sfatul lui? E drept că prietenul meu îmi voia binele, însă eu, care îmi cunoșteam soția de 20 de ani, ar fi trebuit să intuiesc faptul că, rănită în amorul propriu, o femeie dintr-o bucată, ca ea, o femeie care a fost întotdeauna devotată, loială și de casă, nu va lăsa polițe neplătite. Am fost naiv să cred că soția mea va deveni geloasă primind semnalele de amor trimise de altă femeie, când, de fapt, ea a ajuns să mă disprețuiască…

Pentru că m-a înșelat, am divorțat de Consuela în urmă cu trei ani, iar de atunci sunt singur. Simt că viața mea nu mai are niciun rost. Nu mi-e bine deloc.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE