Am o favorită pentru funcția de președinte al României și câteva argumente
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-o lume încorsetată de reguli și ideologii, sărbătoarea femeii în luna martie a căpătat deja un parfum puternic de propagandă. Prin noianul de editoriale anoste, postări stupide, studii de cercetare forțate, declarații de complezență, evenimente de genul „Femei în sustenabilitate” (un titlu specific anostului președinte Klaus Iohannis!) și campanii pompieristice ce luptă pentru egalitatea femeilor cu bărbații, aproape că uităm de bucuria sărbătorii.
O sărbătoare, de exemplu, ar fi recitirea personajului Zoe din „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale. Zoe, ce nume frumos! Zoe Trahanache, ce femeie! Este singura femeie din piesa lui Caragiale. O femeie într-o lume a bărbaților. De departe, Zoe este cel mai puternic personaj, dar este și femeia care face și desface lumea bărbaților, fără ezitări, lucidă, cu spirit de negociator, cu viziune, stăpână pe sine, știe foarte bine ce vrea (să-și recupereze scrisoarea, ca să-și salveze onoarea) și, foarte important, dintre toate personajele, are spirit de sacrificiu. Se sacrifică atât ca soție, cât și ca amantă. Zoe, o adulterină, o imorală? Merită toate aceste etichetări din partea postacilor de pe Facebook.
Dacă ne ducem pe textul lui Caragiale, atunci Zoe este femeia pe care merită s-o cinstim în luna martie.
Zoe apare destul de târziu în piesă (Actul I, scena 5). A aflat că soțul știe de scrisoare, suferă, este dezolată, dar nu cade pradă disperării precum amantul Ștefan Tipătescu, care propune uciderea lui Cațavencu:
„TIPĂTESCU (în prada agitației): Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie să-l omorâm!... Și nu mai vine Ghiță...
ZOE: Pe Ghiță l-am trimes eu la Cațavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preț”.
Foarte important este pronumele personal invocat: „l-am trimes eu la Cațavencu”. Zoe n-a așteptat să se sfătuiască cu Fănică, pentru că nu e timp de pierdut: eu am decis, eu l-am trimis pe Ghiță! Să cumpere, dar nu oricum, ci „cu orice preț”. În timp ce amantul este furios, iar soțul este abulic, Zoe știe ce trebuie să facă: să cumpere cu orice preț. Zoe, ca orice femeie, are intuiție. Ghicește din prima că cetățeanul turmentat a fost victima furtului scrisorii (Actul I, scena VII):
„CETĂȚEANUL: Am pierdut-o! (Se mai caută, apoi cu hotărâre) Am pierdut-o!
TIPĂTESCU: A!
ZOE: Ți-a furat-o Cațavencu!”
O femeie cu un pas înaintea tuturor
Zoe este cu un pas înaintea tuturor. Când se reunește triunghiul Trahanache - Zoe - Tipătescu, pentru prima dată de la pierderea scrisorii, femeia știe ce să facă: leșină.
„TRAHANACHE: Joițico! (către Tipătescu) A aflat?
TIPĂTESCU: Știe tot!”.
Zoe, o prefăcută? O mironosiță? O fufă? O femeie slabă? Nicidecum! Este singura soluție pentru a evita o confruntare cu soțul și amantul, în același timp: leșinul. O decizie firească. Îi iese de minune.
La ordinul lui Tipătescu, Pristanda îl umflă pe Cațavencu și-l aruncă în arestul poliției pentru ca polițaiul să-i percheziționeze casa: „am ridicat dușamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului”. Proastă decizie. Zoe nu se sfiește s-o critice:
„ZOE: Ghiță, m-ați nenorocit. Scrisoarea o să fie publicată mâine și ați făcut și scandal degeaba. (...) Ce-o să zică la București guvernul, când o afla că ați violat domiciliul lui Cațavencu și l-ați arestat în ajunul alegerilor, după ce guvernul era asigurat că toate au să se petreacă cu bine și cu liniște?”.
Cum să nu-i dai dreptate? (Femeia are întotdeauna dreptate!) Foarte important este acest detaliu: prizonierul Cațavencu vrea să stea de vorbă numai cu coana Joițica, cu nimeni altcineva. Cațavencu îi recunoaște meritul: este singura persoană calificată. Ea îndreaptă greșeala arestării:
„ZOE: Du-te, Ghiță, du-te degrabă, dă-i drumul și roagă-l din partea mea să poftească aici... Îl aștept...
PRISTANDA: Numai dacă conu Fănică...
ZOE: Dacă ții la tine, dacă ții la familia ta, Ghiță...” (Actul II, scena 4)
Ghiță se execută. Atenție! Zoe nu se pisicește cu „dacă ții la mine...”, ci pur și simplu îl amenință în stil mafiot: „dacă ții la tine”, adică la viața ta, „dacă ții la familia ta...” Zoe știe să poruncească.
Victimă, dar cu sângele rece
Scena confruntării dintre Tipătescu și Zoe este cea mai tare și reprezintă dovada clară a puterii pe care o are femeia. (Actul II, scena 6). Bărbatul o ceartă, o beștelește, o umilește, șterge pe jos cu sufletul bietei femei pentru că a pierdut scrisoarea:
„TIPĂTESCU: Se poate atâta distracție!, atâta nebăgare de seamă!, o scrisoare de amor s-o arunci în neștire într-un buzunar cu batista, și s-o pierzi. (...) La atâta lipsă de judecată, să-ți spui drept, nu m-așteptam! Ești femeie în toată firea, nu mai ești copil...”.
Adică, mai voalat, bărbatul o face naivă, adică proastă. Ce face femeia? O încasează:
„ZOE: Judecă-mă, Fănică, judecă-mă... (plânge) Da, așa e... am fost o copilă... am făcut o nerozie fără seamăn...”.
Bărbatul are dreptate. Așa crede el. Dar Zoe își păstrează sângele rece:
„ZOE: ...dar acuma trebuie îndreptată. Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar un moment în viața ta, scapă-mă... scapă-mă de rușine.”
El este bărbatul, lumea o să-l admire, ea este femeia, lumea o s-o sfâșie. Condiția femeii de când e lumea pe pământ. Fănică are o singură soluție: „Să fugim împreună...” Altă propunere proastă. Bărbatul este un laș, femeia e hotărâtă să lupte. Este momentul în care Zoe, care părea zdrobită, se trezește și se metamorfozează într-un animal de pradă. Decide categoric: susținerea candidaturii lui Cațavencu.
„ZOE: Da, îl aleg eu. (...) În sfârșit, cine luptă cu Cațavencu luptă cu mine...”.
Tipătescu este înfrânt, cât este el de mare prefect, om politic și amant. Zoe are meritul să-l salveze pe Cațavencu de furia lui Tipătescu:
„ZOE: Fănică, ai înnebunit?... Domnule Cațavencu... mă rog...”.
Ea îi face oferta, scrisoarea în schimbul susținerii candidaturii, și Cațavencu acceptă pentru că știe că Zoe este omul cu care trebuie să se înțeleagă. Zoe va lupta chiar și împotriva guvernului pentru a-l scoate deputat pe Cațavencu: „Da, nene! Vom lupta contra guvernului!”.
O altă scenă memorabilă este cea în care Cațavencu, înfrânt pentru că a pierdut scrisoarea, se prezintă în fața coanei Joițica. Femeia a câștigat, și-a recuperat scrisoarea, noroc cu cetățeanul turmentat!
„CAȚAVENCU: Iartă-mă, iartă-mă...
ZOE (râzând): Scoală-te, ești bărbat, nu ți-e rușine? (cu ton aspru) Scoală-te!”
Zoe nu suportă un bărbat umilit, nu e dispusă să discute cu o cârpă. Ea îi dictează ce trebuie să facă: să conducă manifestația publică, să prezideze banchetul popular, să chefuiască cu poporul...
„ZOE: Ne-am înțeles?
CAȚAVENCU: Da.
ZOE: Du-te și ia loc în capul mesei; fii zelos, asta nu-i cea din urmă Cameră!”.
Mesajul este clar: dacă ești zelos, Cațavencule, și faci ce spun eu, ai să ajungi cândva ales în Cameră. Noul contract funcționează: Zoe este șefa, Cațavencu este sluga, nu cârpa, sluga.
Un veritabil lider
Zoe este un veritabil lider. N-a ținut discursuri, nu s-a lamentat, a acționat și a reușit să-și salveze onoarea. Faptele contează în cariera unui lider. De aceea, cred că, dacă Zoe Trahanache ar candida anul viitor la prezidențiale, sigur aș vota-o. Dar partidele noastre din prezent se feresc să promoveze astfel de doamne. Bărbații știu de ce. Chiar și așa, merită să beau alături de Cetățeanul Turmentat în cinstea femeii:
CETĂȚEANUL: „În sănătatea coanii Joițichii! Că e (sughite) damă bună!”.
* Mulțumesc doamnei profesoare Petra Pașcanu pentru discuțiile despre piesa lui I.L. Caragiale care mi-au inspirat scrierea acestui text.
.ZORRO. 23.03.2023, 12:11
Tare articolul; interesant e, ca nu pot decide, daca sa-l tratez ca pe un pamflet, sau ca pe o opinie electorala. Aici e geniul lui Caragiale.
IulianS 23.03.2023, 14:48
Excelent! Asta ar trebui sa facem pana la alegeri: să-l deslusim zilnic în presa națională pe Caragiale. Doar așa bunul simt și "mintea romanului cea de pe urma" ar mai avea o șansă la revenire. O șansă mică, dar totuși o șansă...
BumBum2 23.03.2023, 15:59
Dar Maestrul C are alta preferinta: Emilia Secan - femeie, in plus fagila, adica tip Maia Sandu; va avea in mod sigur succes, zice Maestrul.
BumBum2 23.03.2023, 16:09
Elvira Godeanu in rolul Zoe din 1954 a fost un fiasco. A fost distribuita in film pentru ca atunci era amanta lui Dej, inaintea Dinei Cocea. Rolul Zoe perfect a fost interpretat in montarea lui Ciulei de sotia lui Rebenciuc.
Albastru15 23.03.2023, 20:56
Am avut o Zoe poate chiar doua pe numele de scena publica Elena. Eu nu le as vota niciodata.