Ce a înțeles Ion Iliescu

Sunt pe planeta pământ sute de milioane, poate chiar miliarde de junkies ai internetului. Și deja intrăm în era post-internet, dominată de inteligența artificială, care în curând va deveni atotputernică. Urmează coabitarea cu roboții, care va fi pașnică sau nu va fi deloc.

Cert e că epoca omului uman (cum ar spune Gică Hagi, și bine ar spune!) a apus.

Păstrarea atributelor umane nu mai e posibilă fără un refugiu rațional și consecvent din fața consecințelor cele mai radicale ale revoluției tehnologice.

Același Iliescu observa că rețelele sociale te fac radical fără să-ți dai seama. Și aici are dreptate. Așa funcționează algoritmii. Te bagă în bulă și te încuie acolo. Ai și opțiunea de block, nici nu trebuie să mai chemi minerii.

Dincolo de faptele sale politice, câteva alegeri catastrofale, care au întârziat România vreme de un deceniu, Iliescu este un om indiscutabil inteligent, care și-a înțeles vremurile, ba chiar a găsit puterea să se reformeze pe sine.

E o nedreptate să spui că Iliescu moare tot bolșevic în 2025. Sensibilitatea la agenda de stânga nu trece, e drept.

Dar Iliescu nu mai e același ca pe vremea când conducea tinerii comuniști români. Ceea ce, din nou, nu înseamnă că nu trebuia să moară în pușcărie. Trebuia, dar nu s-a întâmplat și nici nu se putea întâmpla.

Abolirea justiției a fost una dintre condițiile menținerii la putere a partidului unic, decăzut în rețea lipsită de altă ideologie decât parazitarea resurselor. Cetățenii au rămas în tot acest timp o simplă masă de manevră. Gloată. Mațe.

Iliescu a avut o sensibilitate certă față de politicile sociale, el n-a tratat mulțimea separat de indivizii care o compun, dar regimul pe care l-a consolidat a făcut-o. Și continuă să o facă.

Totodată, Iliescu minte consecvent de zeci de ani cu privire la faptul că ar fi sărac și cinstit. Un om sărac n-a trăit de la Revoluție încoace doar pe banii statului, în vile de protocol. Iar cinstit a fost în măsura în care e cinstit să faci totul pentru a nu pierde puterea și abia după aceea, dacă mai rămâne ceva și pentru restul lumii – hai, fie, treacă de la tine.

Dar uite că și de la Ion Iliescu se pot învăța multe lucruri. Unul, extrem de important, pe care firește că nu-l vedem, deși e ditamai elefantul din cameră, repet, e rolul extrem de toxic pe care îl poate juca tehnologia în viețile noastre. Dacă ne controlează algoritmii pe noi, nu invers.

Iar Ion Iliescu a înțeles acest adevăr fundamental al secolului XXI.  

Foto: Shutterstock

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE