Cimitirul cu necunoscuți din Dumbrava. Viorel Pașca: „Toată lumea, indiferent de religie, are cruce la fel. Ca să nu se supere niciunul”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 20 de ani, de când Viorel Pașca primea în casele din Dumbrava, Incești, Bicăcel și Tinca sărmanii pe care autoritățile îi aduceau în poarta lui, aici au murit „peste 1.100 de oameni”. Estimativ. La fel ca și la Revoluție. În 35 de ani, statul n-a reușit să învețe matematica suferinței și-a propriului eșec.
Cuprins:
- Doar trei „Necunoscuți” pe cruce, printre morții din casele lui Viorel Pașca
- Scrie pe monument că „de îngrijirea bolnavilor se ocupă femei fără pregătire”
- „Peste 1.100” sau „aproximativ 1.020” de morți, însă doar vreo 800 de cruci în cimitir
- Crucea, ca o uniformă, și slujba de 5 minute ținută de preotul greco-catolic din sat
Cei „peste 1.100” de decedați din casele lui Pașca sunt îngropați la marginea unui sat și acoperiți de iarbă. Toți, convertiți la creștinism, post-mortem.
Doar trei „Necunoscuți” pe cruce, printre morții din casele lui Viorel Pașca
La intrarea în satul Dumbrava dinspre Oradea se întinde un câmp de cruci metalice, cu brațe subțiri. Par niște schije negre, căzute din cer. Pământul e tasat și nu știi încotro sunt mormintele și dacă nu cumva calci pe ele, când umbli printre cruci.
Cimitirul celor care au murit în casele lui Viorel Pașca nu e nici pe câmp, așa cum au susținut unii, și nici plin de cruci pe care scrie „Necunoscut”, așa cum au exagerat alți.
În interviul pe care l-a acordat Libertatea, Pașca spune că a primit, în cei 20 de ani de activitate filantropică, „două sigur, maxim trei” persoane cu identitate necunoscută. „De a treia persoană nu mi-aduc aminte, dar ca să nu greșesc, zic că poate trei”, recunoaște el.
Și trei au fost. Cu toții sunt îngropați la marginea satului, iar pe crucile lor scrie că unul a murit în 2016, altul în 2021, iar ultimul - în 2023.
În cimitir, mai sunt însă și alte câteva cruci pe care nu scrie nimic: nici vreun nume, nici „Necunoscut”.
Unele cruci au fost doborâte de vânt la pământ. Altele au rămas fără de un braț și par niște cârje înfipte în pământ de cei care au plecat să moară și să se odihnească sub ele, după o viață de suferință.
Cei care s-au dus anul acesta au prins un petic de teren în capătul cimitirului, la poalele unui releu de telefonie mobilă. Și au fost îngropați în pământul plin de gunoaie, răscolit de cupa unui buldozer.
[libvideo id="5811157"]
Scrie pe monument că „de îngrijirea bolnavilor se ocupă femei fără pregătire”
În stânga terenului unde-s îngropați morții din casele lui Viorel Pașca e un câmp pe care a fost cultivată rapiță. În spate, sunt releul și lanuri de porumb, iar în partea dreaptă - cimitirul satului.
Potrivit datelor obținute de Libertatea de la Primăria Comunei Holod, tot acest teren, dar și împrejurimile sunt în proprietatea celor de la Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Dumbrava.
Iar cimitirul celor „peste 1.100 de oameni” nu e undeva, pe câmp, ci e în continuarea cimitirului greco-catolic al satului.
În celălalt capăt, în partea dinspre stradă, Pașca a construit acum doi ani, prin Asociația Dumbrava DPG, o capelă, dar și „un monument, în amintirea acestor oameni”.
[libvideo id="5811355"]
Pe zidurile monumentului, sunt prinse plăcuțe cu informații despre activitatea din centrele lui Viorel Pașca. Probabil că de aici și-au luat notițe cei de la DIICOT, în dimineața în care au făcut descinderi în celălalt capăt al satului.
Căci, Pașca și membrii familiei lui sunt acuzați acum că „au acționat sub paravanul compasiunii, carității și filantropiei”, pentru că, printre altele, „persoanele aflate în stare de vulnerabilitate nu au beneficiat de personal cu calificarea și pregătirea medicală necesară, raportat la nevoile lor specifice”.
Dar de vreun an, scria pe pereții monumentului că „la îngrijirea bolnavilor au contribuit în mare măsură persoane angajate în acest sens, majoritatea fiind femei simple din Dumbrava, fără pregătire în domeniu, dar care prin activitatea lor au adus un plus de mai bine în viața multora”. Era un soi de autodenunț la margine de cimitir.
„Vedeți?!”, întreabă Viorel Pașca, arătându-ne plăcuța. „Eu am scris, înainte de asta... Și au descoperit că n-aveau pregătire! Sunt... Numai răutate!”.
„Peste 1.100” sau „aproximativ 1.020” de morți, însă doar vreo 800 de cruci în cimitir
Pe același monument mai scrie că în cimitirul din spatele lui sunt înmormântați „peste 1.100 de bolnavi fără adăpost, fără familii sau abandonați de acestea”.
Care este numărul real al celor care au murit după ce au fost internați în casele lui Viorel Pașca? „Peste 1.100” poate să însemne și 1.101, dar și 1.999.
Cei de la DIICOT spun că „din anul 2006 și până în prezent, aproximativ 1.020 de persoane dintre cele 3.300 exploatate de Viorel Pașca au decedat, fiind îngropate în cimitirul din localitatea Dumbrava”. Cu alte cuvinte, mai puțin decât aprecia cel prin mâna cărora trecuseră toate certificatele de deces...
Dar în acel cimitir, și estimativ, și aproximativ nu sunt, pe numărate, decât vreo 800 de cruci negre din metal.
Viorel Pașca susține că ar fi „vreo mie și-o sută de cruci, în jur de... Mai mulți, nu”. Tot cam atâția oameni au murit și la Revoluția din 1989. „Diferența e că aceștia au murit în 20 de ani. Și-au murit în patul lor. Și o să vă arăt acasă cum veneau ei la Dumbrava. Că doar n-au venit sănătoși tun! O să vă arăt imagini, că le avem”, spune Pașca.
Anchetatorii acuză că acest cimitir „a fost înființat fără autorizație”. Iar „victimele erau tratate ca simple mijloace de profit, inclusiv după moarte”, „prin încasarea ajutoarelor de înmormântare”, căci „din sumele încasate cu acest prilej, doar o parte infimă era destinată înhumării, diferența fiind însușită de membrii grupării” conduse de Pașca.
Crucea, ca o uniformă, și slujba de 5 minute ținută de preotul greco-catolic din sat
Potrivit DIICOT, sicriele erau cumpărate doar pentru a-i ridica pe cei care mureau în spitale, iar ceilalți „erau înmormântați în niște scânduri de lemn, bătute cu cuie, în formă de sicriu”. Iar slujba de înmormântare dura vreun sfert de oră, cu tot discuțiile de dinainte și de după ce băgau mortul în groapă.
„La înmormântare sunt doar eu și groparul. Preotul termină slujba în 5 minute, că n-are cui predica”, recunoștea și Viorel Pașca, într-un articol publicat de ebihoreanul.ro acum cinci ani.
Preotul pomenit de el e de la biserica din Dumbrava. Numele i-a rămas gravat pe o plăcuță prinsă cu nituri în zidul monumentului: „Slujbele de înmormântare au fost efectuate de Iulian Terec, preot greco-catolic din localitate”. Am încercat să stăm de vorbă cu el, dar ni s-a transmis că nu vrea să mai facă nicio declarație.
În comuna Holod există și un preot ortodox, însă n-a fost niciodată chemat la slujbele de înmormântare ale celor decedați în casele lui Pașca, iar asta pentru că acel cimitir era greco-catolic.
Nu se știe ce religie avuseseră cei decedați. Viorel Pașca spune că nu-i întreba, pentru că „după aia ziceau că ce urmăresc?”. Unii erau de prin zona Constanței, iar după nume, păreau a fi turci, deci musulmani, povestește Pașca, dar „toată lumea are cruce la fel, ca să nu se supere niciunul. Fiecare cruce e la fel ca celelalte, și gata!”.
[libvideo id="5811360"]
Estimativ, deși Dumnezeu ne-a lăsat liberul arbitru, oamenii aceștia n-au prea avut șansa să ia vreo decizie, nici pentru viața lor de aici, dar nici pentru cea de Apoi.
Pe mormintele lor crește iarba și nu vine nimeni, ca să le aprindă vreo lumânare. Ceea ce dovedește că față de ei, mila societății care cere acum dreptate, în numele lor, e aproximativ la fel de infimă ca și pe vremea când acești oameni au ajuns la mila lui Viorel Pașca.
gheorghe_2 10.07.2026, 12:22
Ce nu spune nimeni este că în fiecare județ al patriei noastre există asemenea stabilimente, unde se mănâncă oameni, bătrâni sau copii. Este o întreagă industrie, în țara noastră, care se hrănește de pe urma celor vulnerabili, cu sprijinul direct al statului și al indiferenței nației. Cazul ăsta a fost scos la suprafață de organele, care sunt chiar tartorii sistemului de exploatare a vulnerabililor, în special a copiilor atât de profitabili, când sunt vânduți la export, anume organele DIICOT. Circul se datorează faptului că s-a vrut să se ajungă la tartorul local al azilelor din Bihor, baronul local Bolojan, dar fiecare baron local păstorește asemenea stabilimente, cu ajutorul tuturor celorlalte instituții locale, a căror menire teoretică este tocmai să îngrijească asemenea persoane vulnerabile, în speță spitalele și direcțiile de asistență socială. Toate poveștile astea sunt micile secrete estivale ale nației, scoase la suprafață, ca să-i stea micul în gât la mare.