Starea noțiunilor. Muncă multă – bani puțini

Dacă în România exista un sistem funcțional de justiție nu mai aveam astăzi clasa politică zero. Codul Penal există pentru a fi luat la mișto. 

Simion toarnă gaz pe focul discursului antimigrație în Perfidul Albion plin de români. Care nu mai vor alți imigranți, ca și cum ei sunt british pursânge, nu aterizați de la Turnu Măgurele. Asta e lumea azi și nu e bine. 

La români, rareori lucrurile sunt ceea ce par a fi. De pildă, democrația. Ea este o farsă.

Partidele politice. Puterea. Opoziția. Până și președintele. Miniștrii.

Miniștri la români ajung cei care n-ar trebui să ajungă nici mâna a doua la tavan. La justiție, dacă te asiguri că nu se face, la muncă, dacă n-ai muncit o secundă în toată viața matale, la transporturi, dacă n-ai mai văzut o căruță CFR din timpul epidemiei de lăței din 93 și tot așa – spre nicăieri.

La educație, desigur, dacă disprețuiești educația și suferi de sindromul salvatorului. Spiru Haret în chiloții lui Superman, practic.

Lumea românească, fiind fundamental greșită, ea este, iată, pe dos. 

Excelențele sunt niște nulități. Valoarea e confundată cu lătratul mai agresiv, Ciolacu, cu toată durerea în orgănuțul genital, atât de delicat evocată de popa Boloș, e confundat cu Churchill.

Și Biserica Ortodoxă Română e confundată cu religia. Dar la români merge și așa, în sensul că nu ne deranjează să trăim în acest ospiciu în aer liber, în care femeile sunt omorâte mai des decât putea penalul Dragnea (și corul său de lingăi din Parlament – vorba vine Parlament) să lase în libertate infractorii.

Până și Georgescu, care nu e nici jumătatea unei jumătăți de semidoct, e confundat de o gloată lipsită de discernământ, cu un „intelectual”. Păi, nea Petrică Daea, oierul minții, era Hawking direct pe lângă alde guru minion în nădragii roșii.

Țara are deficit de muncitori necalificați și românii îl țin pe Gică Simion în Parlament să facă agitprop. Agitație și propagandă atât de plăcută urechilor moscovite, mai mare dragul.

Românii au nevoi democratice speciale, din pricina retardului istoric sever, dar parcă prea. Răstimp, se plimbă dronele rusești pe la noi ca pe bulevard.

Când în ele nu se află și oameni (și nu prea se află), instituțiile românești iau doar chipul celui/celei care le conduce.

România este genul ăla de țară subdezvoltată democratic în care până și alde Florin Roman e luat în serios, deși el e parlamentarul care s-a remarcat mai ales prin faptul că, acum câțiva ani, a făcut în Parlament (mă rog) într-o zi greva foamei între prânz și cină.

Fiind pasionat de reality-show-uri cu vlahi cu funcție, mărturisesc: politica românească nu m-a dezamăgit decât o singură dată. Merita mai mult în carieră Mihăiță Calimente. Prea puțin i-a dat țara lui Calimente.

În rest, impecabil, bravo ai noștri. Nici bulgarii n-au avut așa specimene deosebite.

Iar Tanasă și Gavrilă nu sunt bune, totuși, nici de personaje de meme, darămite să conducă o țară.

Și, deloc în ultimul rând, poporul. Care suferă reforma prin amputare prescrisă de felcerul Bolojan.

Să nu uităm, deci, că la noi, la români, e și o vorbă înțeleaptă din bătrâni: muncă multă – bani puțini. Cum frumos spun și analfabeții: se merită!

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE