Scholasticide sau războiul împotriva educației

Henry A. Giroux, McMaster University Chair Professor for Scholarship in the Public Interest English and Cultural Studies Faculty of Humanities McMaster University Hamilton, Ontario, acum în vârstă de 81 de ani, este unul dintre cei mai influenți teoreticieni critici contemporani în domeniul educației, culturii și politicii. 

Gândirea sa se situează la intersecția dintre pedagogia critică, analiza ideologică și angajamentul civic. Scrierile sale explorează modul în care educația poate deveni un act de rezistență și eliberare într-un context marcat de inegalitate, represiune și violență simbolică. Amintesc aici două volume importante publicate de acesta în ultimii ani:

• Theory and resistance in education: Towards a pedagogy for the opposition – Teorie și rezistență în educație: către o pedagogie a opoziției (Bloomsbury Publishing);
• Teachers as intellectuals: Toward a critical pedagogy of learning – Profesorii ca intelectuali: către o pedagogie critică a învățării (Bloomsbury Publishing). 

Pentru a trece mai departe, să lămurim termenul scholasticide, unul care nu a intrat încă în vocabularul limbii române. Cuvântul „scholasticide” este un termen compus din „scholastic” (legat de educație sau școală) și sufixul „-cide” (ucidere sau distrugere), deci face referire la distrugerea intenționată a instituțiilor și proceselor educaționale, în contextul unui conflict sau al unui proiect ideologic.

Pe scurt, care-i ideea articolului din Journal of Holy Land and Palestine Studies?

Făcând referire la războiul purtat de Israel în Gaza, autorul argumentează că violența nu se limitează doar la dimensiunea militară, ci include un amplu aparat de cenzură, delegitimare a criticii și distrugere metodică a instituțiilor sociale și educaționale palestiniene.

În acest fel, Giroux introduce conceptul de „scholasticide”, adică distrugerea sistematică a instituțiilor educaționale ca parte a unui genocid cultural. Autorul argumentează că acest proces nu doar ucide oamenii, ci și memoria, cultura, istoria și capacitatea unui popor de a-și educa tinerii și de a rezista. Bombardarea deliberată a școlilor, universităților și bibliotecilor este însoțită de suprimarea cercetătorilor și profesorilor care critică politica israeliană, inclusiv în Israel.

Sunt oferite cifre despre dimensiunea dezastrului educațional (evident, sunt date valabile înainte de martie 2025, atunci când autorul și-a scris articolul) – via ONU: 90% dintre școlile din Gaza au fost distruse și toate cele 12 universități au fost bombardate. Aproximativ 5.479 de elevi, 261 de profesori și 95 de universitari, inclusiv poeți, activiști și academicieni, au fost uciși. Peste 90.000 de studenți au fost nevoiți să-și întrerupă studiile. Aceste acțiuni sunt parte a unei strategii de eradicare a identității palestiniene și de golire a regiunii de capacitatea de a transmite cultura, memoria și istoria.

Autorul denunță, de asemenea, represiunea educațională din universitățile israeliene, care sunt din ce în ce mai militarizate. Universități precum Hebrew University instruiesc soldați pentru propagandă, iar profesorii care cer încetarea focului sunt arestați sau concediați. În paralel, sute de studenți palestinieni sunt arestați pentru postări pe rețelele sociale sau activism pașnic.

Scholasticidul se extinde și în afara Israelului și Palestinei, afectând campusurile occidentale, în special în SUA. Universități precum Columbia sau Northwestern suspendă profesori și pedepsesc studenții care susțin cauza palestiniană. Anumite ONG-uri exercită presiuni asupra politicienilor și instituțiilor pentru a reduce la tăcere critica față de Israel. În Florida, autoritățile au cerut monitorizarea cursurilor universitare pentru „conținut antisemit sau anti-israelian”.

Această cenzură globală, afirmă autorul, este o formă contemporană de McCarthyism educațional, care subminează nu doar educația critică, ci și însăși democrația. Se construiește un climat de frica, unde orice critică este etichetată ca antisemitism, iar universitățile sunt transformate din spații de gândire liberă în bastioane ale conformismului ideologic.

McCarthyism = o formă de persecuție politică caracterizată prin acuzații nefondate de trădare sau subversiune, în special legate de comunism, promovată în anii 1950 în SUA de senatorul Joseph McCarthy. Termenul a ajuns să desemneze, mai general, vânătorile de vrăjitoare politice și suprimarea libertății de exprimare prin frică și intimidare.

Această formă modernă de McCarthyism, concluzionează Giroux, afectează nu doar libertatea academică, libertatea de exprimare, educația critică, ci însăși democrația.

Articolul lui Henry A. Giroux se poate citi aici.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE