Cât de întemeiate sunt protestele agricultorilor? Studiu de caz: viticultura

De ce cred că nu ar beneficia omul de rând sau antreprenorii mici din Mercosur de o astfel de mișcare? Pentru că nici măcar cei din Uniunea Europeană nu o fac, într-un cadru legal mult mai legiferat, cu toate politicile Uniunii Europene la un loc, aspect pe care îl voi detalia mai târziu.

Politica Agricolă Comună (2023-2027) are la bază trei elemente:

– plăți directe pentru fermieri;

– măsuri de stabilizare a piețelor;

– sprijin pentru zonele rurale.

Numai că unul dintre obiective face referire la „o distribuire mai echitabilă a fondurilor pentru a sprijini mai bine fermele mai mici și fermierii mai tineri”. Ei, aici apare problema cea mai mare a societăților europene și anume a modului de plată a subvențiilor. Acest aspect are o profundă amprentă asupra depopulării zonelor rurale, întrucât a dus la formarea mogulilor din agricultură, cu interese până la înființarea unor noi activități în agricultură, precum celebra paludicultură – un tertip prin care Stănescu, baronul de Olt, a încercat să primească subvenții creând o nouă ramură a agriculturii (creșterea de papură în Delta Dunării).

Aici însă intervine clivajul din agricultură și neîntemeierea protestelor față de o parte a reformei propuse de Consiliul European, întrucât existența unor latifundiari a dus la un monopol pe resursele locale din acest domeniu. 

De ce ar trebui să existe limitări în agricultură?

Odată cu tehnologizarea agriculturii, suprafețele agricole au dat un randament mult mai bun la hectar, contribuind la asigurarea necesarului de hrană către populație. Totuși, prin acest aspect, zonele rurale, chiar dacă poate părea cinic, au fost private de importanță. Dacă excludem ariile periurbane, activitățile pe care le întâlnim în mediile rurale sunt cele specifice sectorului primar, și, acolo unde factorii o permit, activitățile din domeniul HoReCa. În condițiile acestea este mult prea puțin raportat la o populație de 46% care trăiește în mediul rural în România. În acest caz, prin monopolizarea resurselor (și așa puține) s-a ajuns la creșterea inegalităților în rural și, implicit, la sărăcirea lor. Este de notorietate că acolo unde oamenii nu și-au înstrăinat pământurile avem o stabilitate demografică, deci putem spune că interesul demografic național ar trebui să primeze interesului unor afaceriști sau al unor fonduri de investiții din domeniu.

Ce soluții ar trebui luate în acest sens? Studiu de caz: Viticultura

La nivelul viticulturii trebuie să plecăm de la faptul că avem următoarele probleme: există o supraproducție și stocuri pe măsură; o eventuală deschidere a pieței către Mercosur ar crește cantitatea de pe piața UE; prețurile acestor vinuri ar fi mici; avem o scădere a consumului de alcool datorată politicilor de sănătate publică; sunt deja state care limitează suprafața cultivată anual tocmai pentru a menține un echilibru în piață, iar acest acord ar îngreuna și mai mult acest efort.

Măsuri pentru susținerea viticulturii în zonele rurale defavorizate: o abordare fiscală și economică Studiul realizat în cadrul unei burse post-doctorale analizează impactul potențial al viticulturii asupra reducerii sărăciei în zonele rurale defavorizate, comparând județul Argeș din România cu Regiunea Autonomă Galicia din Spania. Rezultatele sugerează o serie de măsuri fiscale și economice care ar putea sprijini dezvoltarea sectorului viticol și îmbunătățirea situației economice din aceste zone. 

1. Subvenții viticole progresive. Este necesară creșterea subvențiilor viticole, în raport cu culturi comune, precum grâul. Subvențiile ar trebui să varieze în funcție de mărimea fermei, iar fermele mici și mijlocii să beneficieze de sprijin suplimentar pentru a încuraja dezvoltarea acestora. 

2. Sistem de finanțare pentru marii producători. Un sistem bazat pe finanțarea suprafețelor viticole de mari dimensiuni ar putea include obligația de a sprijini producătorii mici prin achiziții directe. Aceasta ar reduce intermediarii, ar combate evaziunea fiscală și ar contribui la stabilitatea economică a regiunilor viticole.

3. Legislație și stimulente pentru producția ecologică. Pentru a proteja mediul și a promova sănătatea consumatorilor, ar trebui alocate sume suplimentare pentru viticultura ecologică. Aceasta ar sprijini dezvoltarea unor practici agricole durabile și ar impulsiona exporturile de vin ecologic. 

4. Sprijin pentru cooperarea între producători. Încurajarea formării asociațiilor și cooperativelor de producători ar aduce beneficii economice și ar sprijini micii viticultori să-și consolideze afacerea. De asemenea, cooperarea între producătorii mici și mari ar permite accesul acestora din urmă la infrastructura necesară procesului de vinificație. 

5. Accesul piețelor și promovarea produselor locale. Statul ar trebui să sprijine accesul micilor producători în rețelele de distribuție, cum ar fi hipermarketurile și piețele locale, prin stimulente fiscale. Proiectele „colțul micii producători” și facilitarea accesului în piețele urbane ar putea contribui la creșterea vizibilității și succesului acestor afaceri. 

6. Stimularea turismului viticol. Creșterea cooperării între producători și industria HoReCa, în special în turismul local, ar putea adăuga valoare produselor viticole. Promovarea vinului în turismul rural ar atrage atât turiști, cât și locuri de muncă noi în regiuni mai puțin dezvoltate. 

7. Taxare diferențiată pentru micii producători. O politică de taxare mai favorabilă pentru primele 5.000 de sticle de vin produse anual ar sprijini producătorii mici, încurajând în același timp vinificația de calitate, certificată DOC (Denumire de Origine Controlată) sau IG (Indicație Geografică).

8. Politici economice pentru protejarea dreptului de proprietate. Statul ar trebui să îmbunătățească legislația privind dreptul de proprietate și să protejeze mai bine afacerile viticole. Totodată, distribuitorii de vin ar trebui să respecte termenele de plată pentru a asigura transparența în relațiile comerciale. 

9. Sisteme de finanțare pentru extinderea suprafețelor viticole. Statul ar putea implementa un sistem de finanțare care să sprijine tinerii fermieri și femeile, stimulând astfel diversificarea și modernizarea sectorului viticol românesc. 

Măsurile propuse ar stimula sectorul viticol și ar contribui la reducerea sărăciei în zonele rurale defavorizate prin crearea de locuri de muncă și dezvoltarea turismului viticol. Un sistem fiscal și legislativ adaptat realităților fermelor viticole ar putea transforma viticultura într-o resursă importantă pentru dezvoltarea locală și națională. În contextul resurselor financiare limitate ale zonelor rurale, promovarea asociaționismului și captarea pieței interne ar trebui să devină fundamentul expansiunii produselor agricole.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.