Cât de mari sunt minciunile cu care a fost promovată legea ce ar urma să distrugă o parte din ariile naturale protejate
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu e banc de Radio Erevan, e lege votată în Parlamentul României, săptămâna trecută, cu un impact distructiv major asupra celor mai valoroase zone naturale din România: parcuri naționale și naturale și situri Natura 2000. Legea permite finalizarea hidrocentralelor începute din aceste zone și a căror construcție fusese abandonată. Între motivațiile oficiale și declarațiile publice ale inițiatorilor, respectiv forma finală a legii, adoptată cu o largă majoritate în Camera Deputaților, diferențele sunt uriașe, scrie fostul senator USR Mihai Goțiu, în comentariul său din Libertatea.
Cuprins:
- Context/cronologie
- Proiecte aprobate înainte de 2007 vs lucrări executate până în mai 2022
- 200 de milioane de euro, costuri suplimentare!
- Impact de maximum 0,50%, nu de 5-6%!
- Nu mâine, ci peste aproape... 4 ani!
- Cine plătește costul distrugerilor de mediu? Noi! Dovada, în lege
- Fără studii de mediu!
- Care interes public major și securitate națională?
- Concluzii
- Agent Green îi cere lui Iohannis să nu promulge legea
Amendamentele adoptate cu câteva zeci de minute înaintea votului final1 (!) confirmă cele mai negre previziuni ale contestatarilor legii: râuri băgate pe țeavă pe zeci de kilometri, sute de hectare de păduri defrișate, specii de floră și faună amenințate cu dispariția (printre care și una emblematică pentru apele României – lostrița), sute de milioane de euro direcționate, suplimentar, către firmele clientelare, costuri de mediu socializate, toate sub pretextele (false) ale ieftinirii facturilor la energie ori, mai nou, obținerii independenței energetice față de Rusia.
Pentru proiecte hidroenergetice distructive, Comisia Europeană a deschis deja împotriva României o procedură de infringement, încă din 2015, iar în ultimii ani, petițiile legate de salvarea mai multor râuri din România, fie vizând proiecte punctuale, fie diferite propuneri legislative, au strâns, cumulat, peste 140.000 de semnături pe Platforma Declic (vezi aici, aici, aici, aici, aici, aici sau aici).
Legea a fost adoptată, după cum se poate vedea mai sus, cu 233 de voturi „pentru”, 47 de voturi „împotrivă”, 5 „abțineri” și un deputat prezent, care nu a votat. „Pentru” au fost 101 voturi de la PSD, 60 de la PNL, 28 de la AUR, 17 de la UDMR, 16 de la minorități, 9 de la neafiliați și două de la USR. Împotrivă au votat 45 de deputați USR și 2 de la PNL. „Abținerile” (care sunt tot voturi „împotrivă” în economia adoptării legii) au fost 3 de la USR și două de la neafiliați2.
Context/cronologie
În luna septembrie 2021, la propunerea PSD, a fost înființată Comisia parlamentară comună de anchetă pentru stabilirea cauzelor creșterii substanțiale a prețurilor gazelor naturale și energiei electrice. Inițial, parlamentarii PNL s-au opus demersului, dar în contextul negocierilor pentru o guvernare comună cu PSD, s-au răzgândit și au asigurat majoritatea necesară pentru înființarea comisiei. Scopul real al acesteia a devenit previzibil în momentul în care, la audieri, au fost somați să participe reprezentanți ai unor organizații de mediu care, în ultimii ani, au atacat în justiție actele de autorizare/avizare ale unor proiecte hidroenergetice amplasate în arii naturale protejate (și care au câștigat până acum procesele care au soluții definitive și/sau au decizii favorabile în cazul altor procese trecute doar de primele instanțe).
ONG-urile care au apărat apele și pădurile din cele mai valoroase zone naturale ale României în justiție au fost identificate ca fiind „cauze ale creșterii prețului facturilor la energie” și au fost înfierate public (cu eternul mit că apărarea dreptului la mediu sănătos, prevăzut inclusiv în art. 35 din Constituție, ar „dăuna” dezvoltării, la pachet cu mitul conspiraționist, atât de drag și lui Putin, Viktor Orban, dar și unor populiști de pe la noi, „ong-urilor plătite de străini”). În baza unor astfel de concluzii ale comisiei, senatorul PSD Daniel Zamfir a inițiat propunerea legislativă prin care ariile naturale protejate pot fi distruse fără nicio restricție (propunere asumată de majoritatea parlamentarilor PSD). Propunerea legislativă fost depusă, în procedură de urgență, la Senat (unde s-a încercat și falsificarea avizului CES, care a desființat-o – vezi aici), iar la nicio săptămână după adoptarea de către Senat, legea a trecut și de Camera Deputaților, pe data de 23 martie 2022.
Nu reiau acum toate argumentele legate de toxicitatea propunerii inițiale (am făcut-o pe larg, inclusiv în analizele publicate în „Libertatea”, aici și aici). Revin însă asupra subiectului, pentru că forma finală a legii (modificată miercurea trecută în comisiile de raport ale Camerei Deputaților, după ce marți membrii aceleiași comisii adoptaseră forma inițială, de la Senat!) demonstrează că toate „argumentele” cu care această lege a fost promovată în spațiul public sunt mincinoase! Să le luăm pe rând.
Proiecte aprobate înainte de 2007 vs lucrări executate până în mai 2022
Atât în motivarea propunerii legislative și în forma inițială, cât și în spațiul public, susținătorii au pretins (și pretind) că legea vizează obiective de investiții aprobate prin hotărâri de guvern ori decrete de stat (din perioada comunistă – n.a.) înainte de 29 iunie 2007. Inițiatorii susțin că s-ar fi făcut deja investiții majore înainte ca zonele respective să fie desemnate ca arii protejate și să li se aplice legislația europeană de protecție a mediului (adoptată și de România după 2007). Argumentul în sine este greșit și în contradicție cu directivele europene, asumate și de România, în care se arată că în cazul în care se adoptă norme legislative mai restrictive pentru protecția mediului, este necesară o evaluare ori o reevaluare a impactului asupra mediului, inclusiv în cazul unor proiecte deja în funcțiune (lucru absolut normal, ținând cont de evoluția explozivă a științei, mai ales în ultimele decenii).
Atenție, însă! Forma finală a legii, modificată de pe o zi pe alta, nu se mai referă la proiecte „aprobate înainte de 2007”, ci la proiecte realizate în proporție de cel puțin 60% înainte de 1 mai 2022. („Obiectivele de investiții pentru realizarea de amenajări hidroenergetice în curs de execuție cu procent de realizare mai mare de 60%, la data de 1 mai 2022” – după cum apare în forma finală, adoptată). Această formă finală confirmă ceea ce societatea civilă a arătat atât public, cât și în Justiție: proiectele au fost continuate, în mod ilegal, și DUPĂ 2007.
Pentru proiectul din Parcul Național Defileul Jiului, autorizațiile de construire (declarate ilegale și anulate definitiv de Curtea de Apel București, în decembrie 2017) au fost eliberate după 2012 și 2016. Lucrările de la Răstolița au continuat, fără nicio evaluare de mediu ori alte actualizări, în baza unui decret de stat de dinainte de 1989! Întreaga zonă se află în situl Natura 2000 Gurghiu – Călimani și în imediata vecinătate a Parcului Național Călimani și a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior.
200 de milioane de euro, costuri suplimentare!
Trecerea la forma cu proiecte realizate în proporție de cel puțin 60% înainte de mai 2022 infirmă o altă minciună vehiculată public, potrivit căreia proiectele în discuție ar fi fost finalizate în proporție de peste 90% (chiar 96% în unele declarații!). Povestea cu „peste 90%” a fost folosită pentru a pretinde/justifica două lucruri:
1) că „oricum, deja s-au produs distrugerile de mediu, asta e”;
2) că „banii s-au dat deja, ar fi păcat să-i pierdem”.
Cât de fals este primul argument (indiferent de gradul de realizare al barajelor), am arătat deja, pe larg, aici. Cele mai grave efecte distructive asupra mediului se vor produce după darea în folosință, nu în faza de construcție. Coborârea procentelor de la „peste 90%” în declarații la „minimum 60%” în lege arată doar că și distrugerile din faza inițială, de construcție, sunt departe de a se fi încheiat.
În același timp, acel procent de „minimum 60%” din forma adoptată ne arată că trebuie să ne așteptăm și la costuri suplimentare majore. Până acum, Hidroelectrica și susținătorii legii pretind că s-au cheltuit aproximativ 150 de milioane de euro în proiectul de pe Jiu, respectiv 200 de milioane de euro (potrivit celor mai recente declarații) în proiectul de la Răstolița. Dacă 350 de milioane de euro reprezintă „minimum 60%”, ne putem aștepta nu doar la zeci de milioane de euro pompați suplimentar în aceste proiecte distructive, ci poate chiar la peste 200 de milioane de euro! Bani direcționați, probabil, tot către firmele clientelei de partid (cum s-a întâmplat și până acum, principala beneficiară a banilor fiind fosta firmă de comerț exterior a Securității comuniste Romelectro, controlată, după 1989, de fostul ministru PSD Dan Ioan Popescu).
Inutil a mai spune că de 200 de milioane de euro s-ar putea obține o capacitate instalată din solar și/sau eolian cu mult mai mare decât cea produsă de cele două proiecte.
Impact de maximum 0,50%, nu de 5-6%!
Și așa ajungem la o altă minciună sfidătoare. Potrivit inițiatorilor, cele două proiecte ar reprezenta 5-6% din capacitatea de producție de energie la nivel național, urmând să asigure curent pentru aproximativ 300.000 de gospodării/locuințe (a se vedea declarațiile deputatului PSD Bogdan-Gruia Ivan, la TVR Cluj, pe 25 martie, aici, șeful Hidroelectrica, Bogdan Badea, vorbea, chiar la Digi 24, de 3 milioane de gospodării)! Citim, însă, pe site-ul Hidroelectrica că proiectul de la Răstolița va avea o putere instalată de 35,2 MW (fiind încadrat la categoria „de mică putere”), iar cel de pe Jiu, de 65 MW. Așadar, 100 MW. Continuând lectura pe site-ul Hidroelectrica, mai aflăm că puterea instalată a Porților de Fier (I și II, la un loc) este de 1417,6 MW, iar complexul de pe Dunăre ar asigura aproximativ 10% din producția la nivel național. Potrivit Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), la data de 28 martie 2022, puterea instalată în capacitățile de producție de energie electrică din România este de 18538,183 MW (sursa aici).
Așadar, dacă ar funcționa la puterea maximă instalată (lucru extrem de puțin probabil, ținând cont de declinul hidrologic deja resimțit în ultimii ani și care se va accentua în deceniile care vin), cele două proiecte ar putea produce undeva pe la 0,53% din energia din România (asta dacă nu s-ar mai investi deloc, între timp, în solar, eolian și/sau nuclear). Orice om normal la cap și cu minime cunoștințe gimnaziale poate să înțeleagă că râurile Răstolița și Jiu, la un loc, nu au cum să atingă jumătate (ju-mă-ta-te!) din debitul și puterea Dunării la Cazane! Cifrele cu 5-6% din producția națională și cu energie pentru 300.000 ori 3 milioane (!) de gospodării sunt minciuni în cea mai pură formă, care l-ar face și pe Pinocchio să se ascundă de rușine. Dar nu și pe parlamentarii PSD.
Nu mâine, ci peste aproape... 4 ani!
Și pentru că am ajuns la teoreticele „beneficii”. Forma finală a legii spune că proiectele ar avea ca termen de finalizare 31 decembrie... 2025 (adică peste 3 ani și 9 luni). Asta fără a se spune nimic ce se va întâmpla dacă nici data prevăzută în lege nu va fi respectată (plătește cineva de la el din buzunar, își face cineva bocceluța pentru Poarta Albă ori Rahova?). Citind acest termen, trecut expres în lege, revin la „debutul” întregii povești: cel cu celebra comisie care avea treabă cu creșterea facturilor de gaze și energie electrică. Chiar și dacă proiectele astea distructive ar fi soluția pentru scăderea prețului la energie (chit că nu sunt, chiar și dacă ar porni mâine), încă patru ani cu prețuri la nivelul ăsta ne vor băga în faliment pe cei mai mulți dintre noi, persoane fizice și/sau antreprenori.
Termenul de aproape 4 ani pentru finalizare arată, dacă mai era nevoie, că distrugerea ariilor naturale protejate n-are vreo legătură cu criza facturilor și nici cu amplificarea crizei energetice din cauza războiului din Ucraina.
Ci doar cu oportunitatea de a folosi aceste crize ca pretexte pentru a-i scăpa de responsabilitate (financiară și/sau penală) pe cei care au spart sute de milioane de euro în proiecte ilegale, ba chiar să mai pună la bătaie sute de milioane de euro pentru firmele clientelei de partid.
Cine plătește costul distrugerilor de mediu? Noi! Dovada, în lege
Modificările din forma finală nu se opresc însă aici. În forma inițială se prevedea că beneficiarul (Hidroelectrica – n.a.) va compensa, pe cheltuială proprie (achiziții de terenuri, studii de mediu, proceduri etc.), suprafețele care vor fi scoase din ariile naturale protejate cu suprafețe echivalente din punct de vedere al mediului. Mi-e greu să înțeleg cum ar putea fi compensată „echivalent” băgarea pe țeavă a 30 de kilometri din râul Jiu, când Parcul Național Defileul Jiului și situl Natura 2000 aferent au fost desemnate taman pentru protejarea speciilor/habitatelor dependente de râul Jiu! Adică unde găsești cei 30 km de Jiu „echivalent”?!
Dar și această „dilemă” a fost rezolvată în forma finală, beneficiarul fiind exonerat de obligație, care a fost transferată către... Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), care ar trebui „să propună” (subliniez „să propună”, că nu legea nu spune nimic despre ce s-ar întâmpla dacă „propunerea” cade) astfel de suprafețe echivalente pentru compensare. ATENȚIE, însă, MMAP și instituțiile din subordine au obligația să identifice și să propună noi arii naturale protejate ori extinderea celor existente, INDEPENDENT de orice proiecte hidroenergetice din arii naturale protejate. Obiectivul general al ONU (a se vedea Declarația de Kunming, din octombrie 2021) ori Pactul Verde al Uniunii Europene (și, implicit, al României) este de a ajunge la 30% din suprafața teritoriului în zone protejate până în anul 2030. La ora actuală suntem pe la 20%...
Ideea că MMAP ar putea compensa anumite activități distructive pentru mediu prin îndeplinirea unei obligații pe care oricum o are (independent de faptul că respectiva activitate se desfășoară sau nu) subliniază cât de aberantă este această lege. Mai mult, că este o tentativă de ascundere a costurilor reale ale acestor proiecte! Pentru că pe lângă sumele care vor depăși jumătate de miliard de euro pentru cele două proiecte (350 de mil. cheltuiți deja, încă aproximativ 200 de mil. pe țeavă), MMAP (adică noi toți) va cheltui pentru instituirea altor arii naturale protejate, în compensarea celor care vor fi distruse. Desigur, avem și opțiunea să nu compensăm și să renunțăm la ideea de a ajunge la 30% suprafețe protejate, adică să ne batem joc de viitorul copiilor și nepoților noștri, fără nicio remușcare – ba chiar și al nostru, că efectele schimbărilor climatice deja le resimțim.
Fără studii de mediu!
În spațiul public s-a tot împrăștiat, cu aerul doct al unor vorbe de duh și/sau înțelepciune populară superioară, că prețul facturilor la energie ar fi crescut din cauza nu știu căror gândaci, lăcuste, pești, lilieci ori păsări protejate în zonele în discuție. Mai pe la sfârșitul săptămânii trecute, la TVR Cluj, deputatul PSD de Bistrița, Bogdan-Gruia Ivan, repeta fără să clipească și că „nu știu ce libelulă n-ar mai fi fost văzută de nu știu câți ani” pe la Răstolița și că „ar exista studii de mediu” pentru proiectele în discuție. Nu știu dacă omul chiar n-avea habar că Justiția a anulat autorizațiile de construire de pe Jiu (eliberate în 2012 și 2016) tocmai din cauza lipsei studiilor de impact asupra mediului (obligația efectuării acestora fiind în sarcina beneficiarului) ori habar n-are ce prevede legea la care apare ca inițiator și pe care o votase cu doar două zile înainte!
Pentru că alt amendament adus formei finale, de pe o zi pe alta, la propunerea MMAP (!), prevede expres exceptarea acestor proiecte de la procedurile de evaluare de mediu!
Păi dacă există studii de impact asupra mediului, de ce Dumnezeu au votat deputații exceptarea proiectelor în discuție de evaluările de mediu?!
Asta fără a mai discuta că legea votată a ajuns să definească drept „situație excepțională”... încălcarea legii (dovedită prin decizii definitive ale Justiției, care au confirmat autorizarea lor ilegală).
Care interes public major și securitate națională?
Cireașa de pe tort e declararea, în forma finală a legii, a proiectelor hidroenergetice în arii naturale protejate ca fiind „de interes public major”, respectiv „de importanță/securitate națională”. În primul caz („interesul public major”), pentru a justifica posibilitatea construirii de hidrocentrale în arii naturale protejate, respectiv de a le modifica limitele pentru astfel de proiecte. Asta chiar dacă într-un răspuns al Comisiei Europene pentru Agent Green se arată, negru pe alb, că asemenea proiecte nu pot justifica modificarea limitelor ariilor naturale protejate, iar în art. 1 din OUG 57/2007, în care se transpune o prevedere similară din Directiva habitate, se menționează expres că „interesul public major” este protejarea mediului.
Art. 1, OUG 57/2007: „Scopul prezentei ordonanțe de urgenţă îl constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă”.
În al doilea caz („importanța/securitatea națională”), pentru a putea defrișa sute de hectare de păduri, demonstrând, o dată în plus, că efectele distructive asupra mediului încă n-au fost produse nici măcar în prima fază, cea a construirii hidrocentralelor.
Concluzii
Forma finală a „Legii Zamfir”3, care va duce la distrugerea ariilor naturale protejate, demonstrează că nimic din motivările publice – cele oficiale, cele promovate în declarații și comunicate de presă, în intervenții televizate ori pe rețelele sociale – nu au legătură cu realitatea.
Distrugerile de mediu aferente fazei de construcție sunt departe de a se fi produs; la costurile finale se vor mai adăuga sute de milioane de euro facturilor de sute de milioane de euro deja plătite către rețelele clientelare de partid; compensarea costurilor suplimentare cauzate de distrugerile de mediu de după finalizarea proiectelor va fi suportată de noi, copiii și nepoții noștri; finalizarea peste 3-4 ani (cel mai devreme) a investițiilor nu are nicio legătură cu actuala criză a facturilor ori agravarea crizei energetice din cauza războiului din Ucraina; legea nu se aplică unor „proiecte aprobate înainte de 2007”, ci și pentru acoperirea lucrărilor executate pe baza autorizațiilor de construire ilegale ori a lucrărilor fără autorizare (!) făcute după 2007; că proiectele nu sunt realizate în proporție „de peste 90%”, ci „au un procent de realizare mai mare de 60%”; producția de energie a acestor proiecte este derizorie în raport cu producția națională de energie, cu costurile intrinseci de construcție și cu energia care s-ar putea obține cu investiții financiare similare în solar și/sau eolian, dar cu distrugeri de mediu mult mai mici.
Mai mult, ne paște un infringement iminent și/sau agravarea celui deja deschis de Comisia Europeană, în 2015 (detalii aici și aici), pentru proiecte hidroenergetice în arii naturale protejate, și, mai devreme sau mai târziu, o condamnare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Pentru a înțelege gravitatea situației: aceste arii naturale protejate nu sunt un lux ori un moft al conservaționiștilor, ci ultimele rezervoare de biodiversitate de care dispunem, în România, pentru a putea supraviețui și a trece peste efectele dure ale schimbărilor climatice.
Dacă vreți o comparație mai simplă: e ca și cum într-un moment în care stocurile de semințe pentru culturile agricole ale anilor viitori ar fi insuficiente și, în loc să încercăm să le completăm, le-am distruge pe cele pe care le avem. Apoi ne-am plânge că ne lovește foamea!
Siguranța și independența energetică (asupra căreia aceste proiecte au un impact potențial de sub 0,5%) este, de bună seamă, o prioritate strategică, dar asta nu justifică cheltuieli exorbitante și distrugeri de mediu uriașe, pentru că, până la urmă, apa și aerul curat sunt, totuși, mult mai importante decât energia pentru supraviețuirea speciilor. Inclusiv a speciei autointitulate ca fiind inteligentă.
Agent Green îi cere lui Iohannis să nu promulge legea
P.S. Organizațiile Bankwatch România și Agent Green, alături de Federația Coaliția Natura 2000, comunitatea Declic și organizația Greenpeace, au sesizat Avocatul Poporului și președintele României pe tema legii votate de Parlament, se arată într-un comunicat de presă.
„Această lege nu ne ajută nici la atingerea independenței energetice, nici la conservarea naturii. Este o insultă gravă la adresa democrației și valorilor europene. Solicităm autorităților să oprească acest masacru al ariilor protejate”, a spus Cătălina Rădulescu, avocatul asociațiilor Bankwatch și Agent Green.
Și USR a depus marți sesizare la Curtea Constituțională.
Note:
- Legea a fost modificată substanțial, cu câteva zeci de minute înainte de votul final, de pe 23 martie, din plenul Camerei Deputaților, în Comisiile de raport (Industrii, respectiv Politică economică). Cu doar o zi înainte, pe 22 martie, aceleași comisii adoptaseră forma care a trecut de Senat! Amendamentele au venit de la MMAP și au fost asumate de comisii. Diferențele majore se pot vedea comparând coloana 3 (Text Senat) cu coloana 4 (Text propus de comisii) din Anexa nr. 1 a raportului, „Amendamente admise”, disponibilă aici. De menționat că, la Camera Deputaților, Comisia pentru Mediu nu a fost comisie de raport și nu a dat nici măcar aviz pentru modificarea unei legi esențialmente de mediu OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate!
- Modul în care a votat fiecare deputat această lege poate fi consultat aici.
- Daniel Zamfir, senator PSD, pe Facebook, după adoptarea legii în Senat: „Cum să te opui să se continue construcția unor hidrocentrale care sunt deja executate în proporție de peste 90%?”. O săptămână mai târziu, la Camera Deputaților, în forma finală, s-a votat că e vorba de „amenajări hidroenergetice în curs de execuție cu procent de realizare mai mare de 60%”. Dincolo de distrugerile de mediu suplimentare, diferența de 30% poate duce și la costuri suplimentare de 150-200 de milioane de euro!
Foto principală: Agent Green
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
