Golirea României de români este realizată și prin corupția din justiție
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După 36 de ani de democrație și libertate (atât cât am reușit să le avem), s-a ajuns la „performanța” ca 70% din tinerii români să vrea să plece din România, conform studiilor sociologice publicate în ultimele luni. Părinții și bunicii care s-au chinuit să crească măcar un copil știu emoția pe care o trăiești când copilul îți spune că pleacă, din cauza injustiției sociale, a corupției nepedepsite la care ei nu vor să fie parte, a locurilor de muncă foarte prost plătite la început de carieră pentru cei care nu intră în mecanismele sociale corupte (de exemplu, cei care nu caută angajări la stat pe pile), a aerului poluat pe care nu-l pot respira etc.
Cuprins:
Interesant este că, potrivit Inscop, același procentaj (cam 70%) din totalul populației din România crede că în țara noastră legea nu este aplicată egal pentru toți cetățenii.
Dacă încă trăiești în România, printre cele mai mari daruri pe care ți le poate face Dumnezeu, în imensa Lui bunătate, sunt:
- să te ferească de spitalele din România (în majoritatea lor clădiri prea vechi, impregnate cu tot felul de bacterii ucigașe) și
-să te ferească să ai nevoie să-ți cauți dreptatea în instanțele de judecată din România.
În democrațiile occidentale (spre care cei mai mulți dintre noi au aspirat să evoluăm în aceste ultime decenii), mentalitatea predominantă este că sănătatea și justiția sunt servicii publice esențiale.
La noi, mulți dintre liderii din sistemul public al justiției care apar în mass-media par animați mai degrabă de orgolii personale și de dorința de îmbogățire prin beneficii la care cetățenii obișnuiți nici măcar nu visează, decât de preocuparea de a oferi publicului servicii de calitate. Subliniez: mă refer la mulți (nu toți) dintre liderii justiției care fac spectacol public, iar nu la magistrații obișnuiți, dintre care cunosc personal mulți și care sunt foarte diferiți (în sens bun) de cei din vârful acestei profesii.
De ce se comportă prea mulți dintre cei care ajung în topul acestei profesii diferit de majoritatea colegilor lor de breaslă? Pentru că nu rezistă la tentația corupției!
Corupția nu înseamnă doar să iei șpagă la plic (sau la sacoșă, sau altfel), ci tot corupție este și să primești de la politicienii aflați la putere legi prin care încasezi pe viață niște beneficii financiare uriașe, pentru care sistemul judiciar nu oferă contra-prestație cinstită, la nivelul așteptat de cei care le plătesc.
Iar cei care plătesc magistraților români acele beneficii pe viață nu sunt prietenii lor politruci, care le-au dat diverse legi cu dedicație, la schimb cu închiderea ochilor de către magistrați în fața abuzurilor clasei politice. Adevărații plătitori sunt oamenii obișnuiți, cărora nu le ajung banii din salariul și pensia câștigate din muncă cinstită (uneori mai grea decât a multor magistrați) pentru cheltuieli de bază (mâncare, medicamente, facturi energie etc.).
Spectacolul mediatic oferit de liderii din justiția română nu pare a fi despre cum să fie oferit publicului un serviciu public mai performant. De exemplu, nu am văzut un concurs de idei sau vreo dezbatere despre cum să fie date mult mai rapid hotărâri definitive de calitate mai bună.
Personal, am propus din partea societății civile o soluție concretă de reducere a actualului grad de încărcare nerezonabil, prin popularea rapidă a sistemului judiciar cu oameni noi, competenți și doritori să ajute magistrații existenți, încă din data de 23 octombrie 2025: Domnule președinte Dan, domnule prim-ministru Bolojan, faceți o pace dreaptă cu magistrații!
Lupta taberelor din justiția română pare a fi mai degrabă despre cine să aibă puterea de a pune cătușe adversarilor politici și, respectiv, de a mușamaliza dosarele prietenilor (dacă vorbim de justiția penală, vedeta mediatică a sistemului judiciar).
Despre alte procese foarte importante, precum cele civile sau de contencios administrativ nici nu se mai vorbește public, pentru că majoritatea oamenilor sunt cu ochii pe cătușe. De exemplu, în data de 30.10.2025, în calitate de cetățean plătitor de impozite și taxe, am cerut justiției să se pronunțe asupra legalității HG 890 și 891 din 23.10.2025, despre organizarea alegerilor locale parțiale tot într-un tur.
După ce pe 18.11.2025 o doamnă judecător de la Curtea de Apel București a respins acțiunea mea (gest perfect democratic), cineva din conducerea Curții de Apel București a manevrat mai departe dosarul, din punct de vedere administrativ, astfel încât să nu ajungă la timp (înainte de 7.12.2025, data alegerilor) pe masa ÎCCJ (Înaltei Curți de Casație și Justiție) pentru judecarea recursului.
Rezultatul organizării alegerilor tot într-un singur tur: un primar general al Bucureștiului pentru care NU au votat peste 88% din cetățenii cu drept de vot. Spre cinstea lui, dl Ciprian Ciucu a declarat la cald, în seara zilei de 7.12.2025, că regretă că nu are destulă legitimitate democratică pentru un mandat atât de important și va propune colegilor din PNL trecerea la alegeri în două tururi, în viitor, desigur…
În loc de concluzii
Doctrina Gherasimov (asumată de actualul șef al marelui stat major al celei mai mari armate din Europa, cea a Federației Ruse, deja vecină de facto cu noi în Marea Neagră) prevede că o țară poate fi atacată și supusă nu doar militar, ci și prin tactici viclene, precum coruperea liderilor.
Câteva întrebări retorice:
- Liderii corupți din justiția română oare se amăgesc că nu ar fi lucrați informativ de structurile de apărare națională a României?
- Oare acțiunile lor antinaționale, de slăbire a încrederii poporului român în justiție, sunt contracarate eficient de aceste structuri? Uneori pare că niște mâini nevăzute nu îi lasă să facă prea mult rău României, alteori par că sunt mai rapizi decât cei care luptă, departe de ochii publicului, ca să le zădărnicească acțiunile iresponsabile.
A părut că nu s-a auzit prea tare la București declarația-șoc a secretarului general al NATO de zilele trecute (11.12.2025), despre nevoia de a ne pregăti pentru un război uriaș, de amploarea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Sau poate s-a auzit și a fost băgată repede sub preș de actualii conducători nevolnici ai României, cu speranța naivă că, dacă nu vorbesc public despre nevoia de pregătire comprehensivă a României pentru a înfrunta o agresiune similară cu cea de acum 85 de ani (din vara anului 1940), nu va fi stimulată accelerarea părăsirii României de către alte sute de mii de români, lipsiți de orice încredere că un asemenea stat român îi poate apăra…
