Cazul Coliban. Politicianul român, indiferent de partid, nu dă socoteală. El doar face socoteală
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Am avut alegeri. Au fost preferați inclusiv politicienii din partidele noi. Observăm că li se deșiră deja CV-urile. Acum suntem chemați din nou la alegeri, ca să salvăm o democrație aflată la ATI.
Cuprins:
Un autocar plin cu marii fugari extrădați va intra la noapte în România, prin punctul de frontieră Nădlac. Va ajunge în București, în aproximativ patru ore, traversând România pe autostrada A15 și va intra pe B4, tronsonul care traversează munții, unul dintre cele mai spectaculoase din Europa. A fost construit de mineri, pe timpul lui Ion Iliescu.
Vin acasă Adamescu, Săvulescu, Popoviciu
Deținuții joacă Fazan cu numele afacerilor pe seama cărora au strâns averi colosale din banii publici.
Surprinzător, jocul îl câștigă detașat un puștan de bani gata, Mario, care ridică miza la omor prin conducere sub influența drogurilor.
Mario închide jocul cu fuga de justiția din România, ajutat de un întreg aparat de pile ce a funcționat ca uns. La radio se aude “The Day We Die”, a unei formații de pe vremuri, Goodbye to Gravity. Șoferul dă mai tare, călătorii fredonează mustăcind.
Autocarul cu infractori condamnați și, în sfârșit, recuperați e escortat de poliție. În frunte, motociclistul Bogdan Gigină, pe care familia îl așteaptă acasă. Bine că nu e nicio groapă pe autostrada asta, ca-n palmă.
Ce ne promit guvernanții
Această călătorie fantasmagorică va avea loc imediat după ce noua putere va prelua România.
După 30 de ani de promisiuni deșarte, politicienii au ridicat miza. Ne vor învia morții, dacă vor câștiga alegerile. Pentru că, de fapt, asta ne promit acum.
Nu au spitale suficiente, nu au personal, nu au raportări pentru nosocomiale, nu au medicamentele vitale pentru boli cronice, nu au nici măcar vaccinuri antigripale suficiente, dar, dintr-odată, au nevoie de democrația din România.
Din două facultăți, a mai rămas doar una, la nici o lună de mandat
Au trecut deja 5 ani de la Colectiv și orașul meu are în sfârșit un primar din generația nouă de politicieni. L-am votat. Mama mea, care e într-o grupă de risc, s-a dus să-l voteze și ea.
În clipul de promovare, primarul spunea că s-a apucat de politică fix după drama din club: “trebuia făcut ceva...”. A făcut un CV cu două facultăți, din care a mai rămas doar una, după nicio lună de mandat.
Mă simt păcălit, dar asta e problema mea, nu e a lui. Scuzele tardive nu sunt socoteală, căci politicianul român, indiferent de partid, nu dă socoteală. El doar face socoteală.
Așadar, democrația nu va muri în câteva luni de amânare ale alegerilor, căci la cum funcționează ea în România, oricum democrația e la ATI. E precum o buturugă rămasă după tăierile ilegale pentru cotizațiile la partid și despre care ne mințim că e un brad falnic.
Nu pot să nu mă întreb dacă chiar atât de prost e preconizat, să fim conduși în criza asta sanitară.
Să fie atât de speriat Guvernul că va pierde alegerile, dacă le amână? Sau, de fapt, temerea cea mare e că nu va mai supraviețui nimeni dintre cei dragi nouă, cu drept de vot, numai buni, ca de obicei, doar la socoteala lor?
Foto: Vlad Chirea / Libertatea
