2019 – reperele unui an politic spectaculos | Reușita României, în ciuda turbulențelor teribile din politica internă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Anul 2019 va rămâne unul dintre anii memorabili ai României europene. Transformarea neîncetată a românilor în cetățeni activi și implicați, dar și a instituțiilor românești într-un sistem fiabil, din ce în ce mai adaptat la acquis-ul comunitar, au dus la celebrarea intrării noastre în Uniunea Europeană, în 2007, prin preluarea - în premieră absolută - a președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, pentru primele șase luni ale anului în curs.
Cuprins:
- Un pas înainte, doi înapoi
- 2019 - anul noilor decidenți ai Europei și al marilor provocări privind unitatea europeană
- Nominalizarea Rovanei Plumb a întârziat - și ea - cu o lună începerea mandatului Comisiei Europene
- 2019 - un BREXIT coordonat, mai mult responsabilitatea europenilor, decât a britanicilor
- 2019 - cutremur politic peste ocean, destituirea președintelui Donald Trump
- 2019 – anul surprizelor politice, finalizat cu perspective sumbre în Republica Moldova
Succesul președinției românești a fost unul real, consistent, decent și încurajator, în ciuda turbulențelor teribile din politica internă. 90 de dosare europene închise în timpul președinției rotative, peste 1500 de evenimente organizate de România, la Bruxelles și în țară, și organizarea Summit-ului de la Sibiu, locul de întâlnire al liderilor europeni, au fost reperele noastre în anul maturizării europene.
Tot la capitolul României europene intră, în 2019, obținerea celui de-al doilea mandat la Cotroceni al președintelui Klaus Iohannis și instalarea la Palatului Victoria a unui guvern 100% liberal, pentru prima dată, după 80 de ani de politică românească bulversantă.
Un pas înainte, doi înapoi
În plan diplomatic, două sunt evenimentele care ne-au demonstrat cât de rău poate face politica internă, politicii externe: decizia guvernului României de mutare a ambasadei României din Israel de la Tel Aviv, la Ierusalim - fără acordul președintelui țării -, și ratarea unui loc nepermanent în Consiliul de Securitate ONU.
Cele două evenimente nefericite s-au influențat reciproc: discuţiile din spaţiul public privind mutarea ambasadei României în Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim, au reprezentat una dintre problemele cu care ţara noastră s-a confruntat în legătură cu voturile ţărilor arabe membre ONU, și care au dus la pierderea locului nepermanent al României în Consiliul de Securitate.
Aceste două mari greșeli ale diplomației românești s-au adăugat la tensiunile legate de votul din diaspora, situație care a provocat remanierea ministrului de externe şi, în final, la schimbarea sistemului de vot pentru românii din străinătate.
Cele trei zile de vot obținute pentru diaspora reprezintă marele succes al democrației românești și dovedesc faptul că întreaga clasă politică a întors definitiv ochii spre românii care au ales să trăiască în lumea occidentală.
În premieră, la prezidenţiale, românii din diaspora au putut vota în 835 de secţii, dar şi prin corespondenţă, în cazul celor care s-au înscris online. La finalul celor trei zile, aproximativ 675.000 de români răspândiți în întreaga lume şi-au exprimat opţiunea prin vot.
2019 - anul noilor decidenți ai Europei și al marilor provocări privind unitatea europeană
O dată cu începerea unui nou ciclu instituţional la nivelul Uniunii Europene, au avut loc schimbări în principalele instituţii - Consiliul European, Parlamentul European, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană. După alegerile europarlamentare din 23-26 mai, a urmat desemnarea conducerilor instituţiilor UE, pentru următorii cinci ani.
La București, alegerile europarlamentare au confirmat forța valorilor și a perspectivelor naționale europene, îmbrățișate de majoritatea cetățenilor români, printr-o prezență uriașă la vot, de 49,02%, mai mare cu 10 procente decât prezența de la alegerile parlamentare din 2016.
Semnalul tras de români, care s-au agățat literalmente de Europa, a demonstrat atașamentul națiunii noastre pentru Uniunea Europeană, un vis împlinit care trebuie menținut și promovat zi de zi.
În Europa, după summit-ul de trei zile din luna iulie, au fost anunțați titularii a patru funcţii de top: Ursula von der Leyen - preşedintele Comisiei Europene, Charles Michel, președintele Consiliului European, Christine Lagarde, preşedintele BCE, şi Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe şi politică de securitate (Josep Borrell Fontelles).
La același summit, Parlamentul European şi-a ales preşedintele, în persoana lui David Sassoli.
În urma alegerilor europarlamentare, Partidul Popular European (PPE) a obţinut 182 de mandate și va deţine preşedinţia Comisiei Europene până în 2024. Este o funcţie asigurată fără întrerupere, încă din 2004, de un reprezentant al PPE (două mandate Jose Manuel Barroso şi un mandat Jean-Claude Juncker). Popularii rămân pe mai departe cea mai influentă familie politică la nivel european, chiar dacă au ''pierdut'' 35 de mandate europarlamentare faţă de alegerile din 2014.
Nominalizarea Rovanei Plumb a întârziat - și ea - cu o lună începerea mandatului Comisiei Europene
Turbulențele din politica internă au a dus la o sumă de alegeri greșite ale fostului executiv român, condus de Viroica Dăncilă. Parlamentul European a stăruit mult pe procedura de audiere a comisarilor europeni desemnaţi.
Mandatul Comisiei Von der Leyen, care trebuia să înceapă la 1 noiembrie, a fost amânat cu o lună, din cauza respingerii a trei candidaţi (franțuzoaica Sylvie Goulard, românca Rovana Plumb şi ungurul Laszlo Trocsanyi) la postul de comisar european de către eurodeputaţi.
În fine, la 27 noiembrie, noua Comisie Europeană condusă de Ursula von der Leyen a fost aprobată cu o majoritate lejeră, de Parlamentul European.
”Guvernul Europei” și-a început mandatul la 1 decembrie 2019 şi îl va încheia la 31 octombrie 2024. Din excutivul comunitar face parte și românca Adina Vălean, comisarul european pe Transporturi.
Misiunea noii Comisii Europene este deja plină de provocări: bugetul UE pentru cadrul financiar multianual 2021-2027, gestionarea imigraţiei, limitarea efectelor schimbărilor climatice, securitatea europeană şi, ca o prioritate și urgență, apărarea valorilor fundamentale europene.
Ursula von der Leyen a subliniat că statul de drept trebuie să fie respectat oriunde în interiorul blocului comunitar şi că nu mai poate fi acordat vreun răgaz guvernelor naţionaliste din Polonia şi Ungaria, aflate în dezacord cu Bruxellesul, în privinţa respectării standardelor democratice.
Șefa Comisiei Europene a mai insistat pe necesitatea consolidării frontierelor externe, dar și a condițiilor de azil, după ce 39 de migranţi au fost găsiţi morţi, în luna octombrie, într-un camion frigorific în apropiere de Londra.
2019 - un BREXIT coordonat, mai mult responsabilitatea europenilor, decât a britanicilor
De departe, cea mai mare problemă a Uniunii Europene, în 2019, a fost și va rămâne ieșirea Marii Britanii din UE.
Coordonarea ieşirii acestei ţări din Uniunea Europeană reprezintă o uriașă responsabilitate a liderilor comunitari, pentru ca punțile și prietenia dintre popoarele europene să nu se rupă. Una dintre sarcinile urgente ale noii Comisii Europene va fi stabilirea condițiilor dintre UE și UK, pentru ieșirea planificată pe 31 ianuarie 2020.
În cadrul acordului de retragere pe care premierul Boris Johnson l-a convenit cu UE, dar care nu a fost încă aprobat de Parlament, Regatul Unit al Marii Britanii ar putea solicita o prelungire de un an sau doi. După ce a câştigat o majoritate confortabilă la alegerile generale anticipate din Marea Britanie din această decembrie, Boris Johnson insistă că nu va cere mai mult timp şi pregăteşte legislaţia care să interzică o astfel de acţiune.
Negociatorii europeni vor avea astfel la dispoziţie doar 11 luni pentru finalizarea unui acord cu Londra - o sarcină aproape imposibilă. Există riscul major ca, dacă nici în 2020 nu va fi încheiat un acord, Marea Britanie să rupă legăturile cu uriaşa piaţă unică a UE, fără acorduri ulterioare, pentru a proteja locurile de muncă şi comerţul de ambele părţi.
2019 - cutremur politic peste ocean, destituirea președintelui Donald Trump
Donald Trump, președintele Statelor Unite ale Americii, a fost supus procedurii de destituire (”impeachment”), sub acuzațiile de abuz în funcție și obstrucționarea Congresului american.
Este al treilea președinte SUA care trece prin această procedură extremă, ceea ce dovedește că lupta politică se duce fără menajamente, chiar și în cea mai experimentată democrație de pe planetă.
Destituirea lui Trump este mai degrabă improbabilă, câtă vreme Senatul, ca și cameră decizională, este controlat de republicani, partidul lui Donald Trump. După ce a fost acuzat că a ajuns președinte, cu sprijinul rușilor, miliardarul american este pus la zid pentru presupuse ingerințe în actul de justiție din Ucraina, pentru compromiterea principalului său contracandidat la alegerile prezidențiale din 2020, democratul Joe Biden.
O conversație dintre liderul american și omologul său ucrainean, Vladimir Zelenski, a dus la interpretări politice și juridice menite să îl distrugă pe Trump.
Deși lipsa probelor evidente va complica demersul democraților, scandalul Biden-Ucraina va rămâne agățat de costumul lui Trump pe tot parcursul anului electoral 2020.
Aceasta pare a fi strategia Partidului democrat, care îl va determina pe Donald Trump să adopte permanent o atitudine defensivă și îl va împiedica să se concentreze pe succesele mandatului său. Cel mai important dintre acestea – revigorarea economică a SUA, după peste opt ani de stagnare.
2019 – anul surprizelor politice, finalizat cu perspective sumbre în Republica Moldova
În Republica Moldova, au avut loc alegeri parlamentare în 2019. Rezultatul acestora a dus la un blocaj politic, rezolvat printr-o soluție-capcană: coaliția dintre socialiști și blocul de dreapta ACUM.
Formarea guvernului toxic a destabilizat profund Partidul Democrat din Moldova și pe liderul acestuia, omul de afaceri Vlad Plahotniuc, care a fost nevoit să fugă din țară, pentru a nu fi arestat. La Chișinău au fost schimbate trei guverne, iar în toamna acestui an, în premieră, funcția de primar al municipiului Chișinău a fost câștigată de reprezentantul unui partid de stânga.
Guvernul Maia Sandu a avut susținerea partenerilor externi, în pofida componenței greu de digrat, între socialiști și pro-europeni. Perspectiva unei guvernări stabile, care să rezolve marile probleme de sistem, să continue lupta împotriva corupției, pentru găsirea miliardului de euro furat, nu a adus rezultatele scontate.
Schimbarea oamenilor lui Plahotniuc din instituțiile statului a întârziat, în coaliția guvernamentală au apărut disensiuni, iar în noiembrie 2019, guvernul Maia Sandu a fost demis în urma unei moțiuni de cenzură, înaintată de socialiștii aflați la guvernare, și votată de PDM; partidul fugarului Plahotniuc.
În doar 5 luni, socialiștii au recăpătat pe deplin puterea în parlament și în guvern. Soluția guvernului PSRM-ACUM, asistată internațional, s-a dovedit o capcană uriașă, care a pulverizat pentru ani de zile de acum înainte, șansele formațiunilor pro-europene de a mai prelua conducerea Republicii Moldova.
Pentru socialistul Igor Dodon, actualul președinte al R. Moldova, 2019 a fost anul succeselor pe linie: în criza de după alegeri, a inițiat negocierile dintre partide, a fost foarte activ în timpul guvernării Sandu, criticând exclusiv membrii blocului ACUM.
Igor Dodon a fost cel care a anunțat că va demite guvernul Sandu, tot el a numit actualul executiv. Președintele Republicii Moldova încheie anul dând ordine guvernului socialist, deși nu are prerogative prezidențiale care să îi permită ingerința în actul guvernamental. După cum se poate constata, relația cu moldovenilor cu frații de peste Prut, românii, nu a prea ajutat, în spectaculosul an 2019.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
