Opinie de
Costi Rogozanu
Toate articolele autorului

Ieșim din case, foarte mulți fără joburi, cu salariile micșorate eventual, cu prea multă făină în debara. Ieșim și e normal să ne întrebăm ce ne-a lovit. Am înșirat niște concluzii personale, poate ajută. Numărătoarea e doar orientativă, nu e un top.

1. Un cuvânt de înțelegere pentru conspiraționiști

Două întâlniri din trei în perioada asta s-au terminat invariabil cam așa: totuși, domnu‘ Costi, e ceva exagerat, ceva nu e în regulă, ăștia ne pregătesc ceva, e totuși doar o gripă etc. Iar mama tuturor conspirațiilor ne-a stat în față tot timpul sub formă de întrebare: Ce i-a apucat pe ăștia grija?, aveam morți pe capete de la cancer nediagnosticat, avem un sfert dintre copii care se culcă flămânzi, avem mame minore care n-au văzut vreun medic, avem războaie sinistre în Siria sau Yemen, clima e făcută praf de poluare, iar noi importăm gunoaie, de ce i-a apucat grija tocmai acum?

Am avut de zece mii de ori ocazia să ne facem cu toții viața puțin mai bună, le-am ratat pe toate, și acum vrei să-mi spui că ăștia nu mai pot de grija noastră de la un virus? Aici e fermentul conspirațiilor COVID. Era rău și înainte pentru mulți, cum de n-a văzut nimeni până acum? Grija subită a statului este din start suspectă. Așa că să le dăm conspiraționiștilor ce e al lor: deși au tot felul de răspunsuri greșite, întrebarea e corectă: eram virusați de milioane de injustiții, de ce au grijă de noi acum?

Răspunsul poate suna cinic: e o criză reală care e mai pe înțelesul liderilor noștri; cu inegalități, foame și război care le decimau supușii se obișnuiseră, cu ideea că s-ar putea infecta de la șofer sau de la servitor încă nu s-au obișnuit.

2. Am căzut în capcana libertăților

E un efect straniu al informării în Pandemie. Concentrarea până la paroxism pe niște idei fixe. M-au înnebunit și libertarienii, dar și destui stângișiti cu dreptul la ieșire din casă. Problema e că,  între milioanele de dezbateri și știri despre ”când bem bere în centru”, apar prevederi precum suspendarea dreptului la muncă, la protest organizat etc.

Avem o ieșire din starea de urgență într-o stare de alertă. În afară de faptul că ne putem plimba prin parcuri și putem merge toți la muncă, aveți mare grijă că pierdem pe drum tot felul de chestii: restrângeri temporare ale dreptului la muncă, dreptul la viață intimă și, ce să ne mai lungim, ”precum și ale exercițiului altor drepturi și libertăți fundamentale” (vezi articolul 2 din proiectul Guvernului pentru trecerea la ”starea de alertă”). Cum să-ți dea prin cap să scrii așa ceva? Am văzut un protest al celor de la Cartel Alfa, bine au făcut. Așa ceva nu are voie să treacă prin Parlament.

3. Dă-i mediocrului o stare de urgență și apoi să te ții

”Groaznic ca naiba”, spune ministrul britanic al apărării despre experiența ca bolnav cu coronavirus
Dani Amariei / MEDIAFAX FOTO

Una din calamitățile acestei perioade a fost prestația de cătană pătrunsă de fiorul mistic covidian a ministrului de interne, Marcel Vela. Era lansat oricum într-o campanie de publicitate personală încă de la începutul guvernării. Amintirea lui Gabi Oprea începuse să pălească în afața acestui nou ambițios comandant de oști de provincie. COVID i-a dat șansa desfășurării.

4. Statul român, cum nu a investit mai nimic în sănătate, a calculat corect:

Băgăm poliția cu amenzi peste ei, îi rupem cu controalele. N-avem paturi de terapie intensivă, dar avem pulane. A fost cumva ca amenințările mamelor generației mele, pline de dragoste nu mă îndoiesc, dar care au sădit absurdul în creierele decrețeilor: ”Dacă mai plângi, te bat!”.

5. Oameni tradițional fără idei s-au trezit cu o situație extraordinară:

Planuri de control social care mai de care, lupte imaginare duse cu eroism imaginar. Nu au idei politice, nu gândesc societatea ca pe un întreg, nu știu decât protocol, funcții, comision și, dintr-o dată, a venit istoria peste ei și s-au trezit importanți.

Imaginea perfectă a fost cea a președintelui Iohannis, cel care descoperise izolarea în Palat mult înainte de COVID, oricum nu mai vorbea decât singur în studioul propriu, filmat de angajații lui.

Avea nevoie de un COVID ca să și capete legitimitate, dar el descoperise distanțarea socială cu vreo 5 ani înainte de virus.

6. Grijile clasei de mijloc ne-au covârșit

Avem vreo 10-15 amărâte de procente de români care se califică la statutul de ”clasă de mijloc”. Dar totul a fost despre ei. Vai, nu mergem în parc, vai nu mergem la mall, vai, ne iau ăștia banii de la școlile și grădinițele private, vai, să facă statul ceva.

Între timp țara a gemut de nevoi precum: vai, sunt milioane de oameni care dacă nu ies din casă să muncească își pierd și bruma de avut care le asigură supraviețuirea. Oamenii care muncesc în afară au fost în general tratați cu superioritate și dispreț – cine-i pune, ăștia ne îmbolnăvesc, se duc voluntar la sparanghel etc.

Șantierele au fost deja redeschise

În țară, în multe domenii nu neapărat esențiale, s-a muncit la foc continuu. Construcțiile au duduit, de exemplu. Pentru ei nu a existat COVID, cum nu a existat nici pentru cei din transporturi, retail alimentar, sănătate și câte altele. Oamenii au fost în continuare adunați cu microbuzele și autobuze de prin bazine rurale sau orașe mici și duși la fabrici. Riscurile au rămas mari pentru prea mulți, asta în timp ce zgomotoșii ”esențiali” ai societății ne-au înnebunit pe instagram cu exerciții fizice și rețete de făcut pâine.

7. Un mit care a bântuit încă  de la început a fost cum COVID 19 e un mare “egalizator”

Suferim toți la fel, indiferent de clasă, rasă, virusul nu alege! Poate la început virusul a lovit în partea de sus a ierarhiei sociale: politicieni, manageri, patroni care vântură lumea cu avioanele au fost mai expuși. Dup-aia lucrurile s-au așezat. De la lucrătorii din Bangladesh înghesuiți în apartamente minuscule în New York, până la românii cu buletinele luate, înghesuiți în dormitoare comune prin Germania, toți aceștia au simțit COVID-ul altfel decât ăia cu resurse.

8. SARS-COV-2 provoacă apocalipsă stranie

Deprivată de efecte speciale hollywodiene, de eroi, de raderi spectaculoase, explicite, de populație. O înfiorătoare imagine, mai puternică decât orice efect, a existat totuși: metropolele pustii. Ca Will Smith în ”I am legend”, în orașe părăsite, dar fără zombies, am făcut turism virtual prin toate capitalele pustii ale lumii. Un antiturism fascinant.

9. Ce cuminți suntem!

Știu că ați fost hrăniți mai ales cu știri excepționale despre cazuri de nesupunere. Dar jumătate din criză am lucrat zi de zi, deci am ieșit din casă, și am văzut obraznicul București cuminte, cu botul pe labe. A fost un bun indicator și ăsta. Polițienismul a avut o parte din rol, dar suntem o combinație ciudată de individualism și cumințenie. Separat lumea bombăne, dar colectiv suntem foarte ascultători. Nu atât responsabilitatea și grija de celălalt au generat o carantină de succes, ci o stare de suspiciune și precaritate care nu au început din martie. Erau vechi. Mulți dintre noi eram izolați social oricum.

10. Ne-am închis vârstnicii în casă

foto: Raed Krishan/GSP
foto: Raed Krishan/GSP

Poate nu realizați violența acestei măsuri. Când oamenii mureau pe capete în Italia și Spania iar noi aveam doar câțiva infectați, un medic român a spus o vorbă foarte înțeleaptă: la ei vârstnicii sunt foarte prezenți în viața publică, ”șansa” noastră e că ai noștri nu sunt ”sociali”. Noi ne țineam vârstnicii închiși în casă oricum. Cei mai mulți cu pensii la limita supraviețuirii, mulți pe post de părinți sau bone pentru copiii generației 40-50 de ani.

Câți vârtsnici vedeați la terase, la mall, la film, la un espresso înainte de COVID? Noi ne țineam vârstnicii în carantină în mod tradițional. Acum nu am făcut decât să înăsprim această situație. Poate măcar acum ne dăm seama în ce hal ne tratăm bătrânii. Pentru prea mulți ieșirea la pensie e ieșirea din societate.

11. Tot felul de tendințe antidemocratice s-au activat

Show-uri întregi cu analiști de prestigiu și jurnaliști quality care alergau după țărani prin satele României să-i întrebe dacă au declarația completată corect. Spectacole încurajate de instituțiile statului de activare a sentimentelor rasiste.

S-a apelat la arme populiste de cea mai joasă speță, totul culminând cu un editorial naționalist recitat de Iohannis care ne-a informat că în timp ce coceam pâine în casă, ungurii se pregăteau să fugă cu Ardealul.

12. Fake news

Industria fakenews, de fapt încurajată și de giganții facebook și google și promovată de o presă derutată care supraviețuiește cu clickuri, ca în terapie intensivă, are o contrapondere: industria antifakenews, chiar mai penibilă decât tot soiul de conspiraționiști.

Am avut știri false din surse oficiale? Multe. Îmi amintesc numai de cum urla Cîțu că i-au atacat rușii și pesediștii site-ul prin care prelua programe de finanațare de la IMM-uri. A taxat cineva acest fakenews? A dat măcar o erată Iohannis după ce a aberat despre nu știu ce infectări în școli franceze pe care autoritățile de-acolo le-au dezmințit consternate? Nu.

13. Prin ordonanțe militare au suspendat inspecția muncii

Era o mare grijă. Vă veți întoarce la job cu mai puține drepturi, asta e clar, chiar dacă urgența se numește alertă acum.

14. Teleșcoala sucks big time

Am supraevaluat puterea tehnologiei. Marele mit Silicon Valley era tocmai ăsta: nici n-o să mai avem nevoie de servicii publice, o să ne educăm online (dacă n-avem bani de școli private), o să ne tratăm online (Google ne va urmări când tușim și Amazon ne va livra aspirina). O prostie. Școala înseamnă o mică societate. Interacțiunea în clasă e vitală. Poți să ai chiar și profesori slabi, tot înveți mai mult de la ei în clasă decât online.

foto: 123rf.com

Trei sferturi din orele teleșcolii au fost ocupate cu mesaje precum: mă auziți?, mă vedeți?, n-am semnal destul etc. Plus penibilități de școală cu toată familia călare. Una din esențele școlii, nu vă supărați dragi părinți, este aceea că mai scapă copiii de voi. Oricât i-ați iubi, le faceți și rău. Educația e o a doua societate intimă în care te dezvolți, în care îți formezi o altă personalitate decât aia de clan. Sigur, asta nu exclude tehnologia, ea oricum trebuia folosită mai mult decât se făcea până acum.

Măcar aici a fost și o latură pozitivă, ne-am dat seama că dreptul la educație înseamnă acum și dreptul la internet și la un ecran pe care să lucrezi, cam cum era dreptul la caiet și manual acum 50-60 de ani. Dar nu e suficient, nici pe departe.

15. “Patronul  meu nu crede în Covid”

Mi-a spus un prieten la un moment dat. Unele personalități și instituții media au plusat: noi suntem oamenii de fier, muncim indiferent de risc, suntem eroii capitalismului. Și aici au fost sursele religiei ”COVID e o conspirație”. Cred și eu. Oameni care n-au mai văzut concediu de ani de zile s-au trezit cu o lună de stat acasă. E angoasant. Așa a părut o ciudată intedependență între afaceristul care nu crede în COVID, crede doar în profit, și angajatul care nu-și permite carantină de COVID.

16. Au suferit enorm cei care sufereau deja

foto: 123rf.com
foto: 123rf.com

Gândiți-vă numai la sutele de mii de bolnavi de cancer care nu știau cum va arăta următoarea zi, de tratament, de deplasare, de medicație. Gândiți-vă cu cât cinism au fost stocate medicamente esențiale de unele companii românești sau străine pentru că exportul paralel a duduit și duduie – guvernanții l-au suspendat doar puțin, după aceea lobbyul și-a făcut treaba și au suspendat suspendarea. Gândiți-vă și la acei pacienți plimbați aiurea (unii au murit pe drum) de cadre medicale zăpăcite de frica de COVID – aceste realități nu ciobesc cu nimic respectul nostru pentru munca celor din prima linie.

17. Ați auzit de lucrătorii în asistență socială?

Deși am avut impresia că suntem informați, de fapt au fost lăsate milioane de detalii pe dinafară. Dar au fost mișcări de organizare ale autorităților și slab argumentate, și violente.

De exemplu, lucrătorii din asistență socială, din cămine de vârstnici și rezidențe pentru oameni cu nevoi speciale. După un semn grav apărut la Galați de infectare a unui astfel de centru, s-au luat măsuri de tip heirup care au izolat zeci de mii de lucrători câte două săptămâni la grămadă cu bolnavii în astfel de centre. 14 zile izolați în spital, apoi 14 zile izolați acasă. Nu peste tot au  existat cazări speciale pentru personal medical, hrană asigurată cum trebuie etc. Munca lor nu trebuie ignorată.

18. În unele cazuri, descentralizarea e o mare prostie

S-a văzut la Suceava. Și-au făcut spital frumos pe care l-au făcut praf mahării locali. O lecție ar fi că descentralizarea sănătății e o mare prostie. Serviciul trebuie făcut public pentru toți, iar strategiile ar trebui coordonate foarte clar din câteva nuclee, nu lăsate la mâna unor Flutur.

19. Orice om de bine înjură bugetarii

Ba chiar liberalii au avut intenția să le mai taie din salarii. Dup-aia s-au apucat să-i numere și și-au dat seamă că, hopa, avem nevoie cam de toți, că bugetarul ăla hulit nu stă chiar ‘geaba, are multă treabă, mai ales în situații de urgență. E timpul să ne schimbăm percepția. Nu toți sunt niște pile plictisite prin birouri, astea sunt mai curând excepțiile. Iar pile și management fără rost găsim și în mari companii private, oricum.

20. Toată lumea cere ajutor guvernamental prin toată UE

Marile afaceri trebuie taxate corespunzător, altfel de unde ajutor? Că măștile sunt cam scumpe. UE va trebui să fie socială sau se va surpa complet.

21. Boomul businessurilor dezinfectării și supravegherii

Trebuie să le supraveghem la rândul nostru. Pierdem și drepturi, și bani aiurea. Să învățăm din alte crize. Am luptat cu teroriștii până am reușit să cheltuim și mai mult pe înarmare și războaie stupide. Riscul de deturnare în afacere cinică e permanent.

23. PSD central a mai dat din gură atunci când a fost atacat

Strategia a fost clară: dăm puțin din gură și așteptăm să ne refacem cifrele pe seama prostiilor puterii. În schimb a fost dezmăț local. COVID a dat energie tuturor expiraților care ne conduc. La cum se văd lucrurile acum, rata de păstrare în funcție a primarilor și șefilor de județ a crescut enorm.

Alegerile locale viitoare nu vor fi decât reconfirmări de mandate în mare parte. Măcar vor lua comisioane pe cheltuieli de curățenie, mai puțin pe panseluțe. Deși în București, pe timp de COVID, s-a lucrat la peisagistică la foc continuu. Rețineți însă efectul COVID: tendința e de conservare a puterilor locale actuale.

24. Starletele virusologi

Au fost medici și savanți care au ținut sus imaginea de responsabilitate în comunicare. Au fost, nene, unii însă care au făcut adevărate coregrafii cu știința în mână.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

La noi, Streinu Cercel a jucat în scenete cu Firea despre lupta cu virusul.

Dar și pe la alții am avut fie negatori ai virusului absolut penibili (mai ales ăia cu ”vindecarea de turmă” de prin UK și SUA), fie ”interpreți” ai crizei de-a dreptul cinici: tocmai mă uitam la un specialist german care explica riscul ca muncitorii estici să aducă virus în Germania…

25. Lupta propagandelor

A existat și asta. Formula ”virusul chinezesc” a făcut carieră și a fost încurajată de oficialitățile vestice, mai ales americane. S-a transmis constant ideea că s-a fabricat virusul și a fost eliberat peste lume. Și contrapropaganda chineză bineînțeles că n-a fost mai prejos.

Mai interesantă a fost nevoia europenilor de a-și fabrica eroina-șefă: Germania. Ce bine s-au descurcat, nici nu au închis cu lacătul lumea în case, ce mult au testat! S-au descurcat pe măsura sistemului public puternic pe care îl au în timp ce au predicat austeritate și tăiere de costuri publice în tot restul UE. Asta nu e o răfuială cu germanii, ci cu politici europene influențate puternic de conservatorii germani, politici care nu mai pot merge așa. Lupta propagandelor generează monștri.

Auzim toată ziua că dacă știrile vin din Vietnam (unde criza nu a făcut victime, aproape), Iran sau China sunt contrafăcute, nu sunt democratice ca la noi. În SUA sau UK e dezastru, dar asta e pentru că suntem democratici și spunem tot. Proiectul Suedia n-a mai fost așa luminos când s-au numărat morții. Așa că aveam nevoie de un far călăuzitor: Germania. Ce bine ar fi să putem sparge din când în când acest război al imaginii inutil.

25,5. Nu se termină

Am pus un număr cu virgulă pentru că suntem în plin suspans. Nu s-a terminat, strigă experții. Ok, nu s-a terminat, dar ce facem mai departe? Că deocamdată avem doar idei de cum să ne ținem unii pe alții la distanță.

Ne vom obișnui cu ideea ”morților necesari”, cam asta e tendința sinistră pe care o văd încurajată.

Citeşte şi:

Mesaj către „privilegiații” care urlă după ajutoare de la stat: Haideți să vorbim despre taxarea progresivă a averilor!

Ce blestem pe poporul ăsta, să îl ai pe Rizea în loc de Snowden

La 4 ani era declarată„cea mai frumoasă fată din lume”.Cum arată la 18 ani fiica fostului fotbalist
GSP.RO
La 4 ani era declarată„cea mai frumoasă fată din lume”.Cum arată la 18 ani fiica fostului fotbalist
Horoscop 3 iunie 2020. Balanțele se lovesc de câteva complicații, Taurii au probleme financiare
HOROSCOP
Horoscop 3 iunie 2020. Balanțele se lovesc de câteva complicații, Taurii au probleme financiare