NOI și EI. Care noi, care ei? Libertatea de expresie e o abureală când e pe bani

Rețelele sociale propun mereu „radicalizare”. Dar cum? Prin dezbatere? Prin libertate democrată de expresie? Nu. Prin cele mai perverse forme de cenzură. În timp ce se urlă după libertate, algoritmii produc bani prin unirea fiecăruia dintre noi într-un popor de fraieri pe care-l vând la kil. Nemulțumirile reale sunt scoase la licitație. Cam cum au fost cumpărate și nemulțumirile pentru boții lui Georgescu. 

Apropo de Georgescu, ieșirile procurorului general în care ne explică el cum cumpără boții ruși influență au fost de un penibil istoric. Nene, ați descris acolo felul în care se cumpără orice, clienți pentru alifii contra hemoroizilor, candidați cu apă vie în cap, creme false antiacnee!

Asta nu-i absolvă pe alde Potra și compania de vină. Și ridiculizarea amenințărilor violente, cu origini fasciste clare, educate în cruzime și jaf prin mercenariat în Congo (ce business a supervizat impasibil statul român cu acești ex-soldați e incredibil!), e periculoasă! Oamenii chiar au fost serioși în intențiile lor violente și e normal să răspundă într-un tribunal.

Dar ce nu înțelegem este că libertatea de opinie e o iluzie cât timp e de vânzare, cât timp e o afacere. Nu există fotografie mai tristă decât aceea cu Trump și toți miliardarii „tehnologici” la o masă. Trump le dă mână liberă pentru că știe că el însuși e produsul lor și pentru mai știe că ăia îi vor pupa mâna cât timp le va forța mâna europenilor și altora să le deschidă calea către confiscarea completă a spațiului public de expresie. Ei asta au cumpărat. O grevă generală în stradă nu mai face doi bani fără algoritmii lor.

Două situații triste

În mod neașteptat, am avut un festival de știri externe care au pus România pe jar. Mai întâi, asasinarea unui extremist din SUA, imediat adoptată ca simbol și de extremiștii lui pește de pe aici. O întreagă dezbatere s-a pornit despre un om despre care mai nimeni nu știa nimic. 

Cam asta e puterea rețelelor sociale: s-a creat imediat un „noi” și un „ei”. Apoi, Marea Britanie a fost cap de afiș în ambele „lumi mediatice”: și la televiziunile tradiționale, și în rețelele sociale. Dar cu două știri diferite. Mai întâi, o manifestație uriașă a ocupat Londra. Cea mai mare adunare naționalistă din ultimele decenii. Presa a avansat cifre între 100.000 și un milion de oameni, în funcție de afinități. Cert e că au fost mulți și nu a fost doar naționalism pașnic acolo, ci o întreagă pleiadă de conspirații despre „marea înlocuire” a europeanului alb cu alte populații.

Apoi, pe final de săptămână, Marea Britanie a ocupat ecranele cu vizita lui Trump, întâlnirea cu regele Charles. Un festin de țoale, acareturi, caleașcă și căciuli cu etaj care părea opusul manifestației naționaliștilor. 

Dar dacă te uiți cu atenție, ăia din stradă care cică „protestau” cu sutele de mii spuneau fix același lucru precum marele invitat Donald Trump: afară cu imigranții din țară, dați-ne „libertate” de expresie ca să batjocorim cum vrem pe cine vrem și toate celelalte. 

Rareori vezi impostura media (presă tradițională și rețele sociale) mai clar expusă: protestatarii și puterea urlând că sunt de acord! Au fost câteva mii în stradă și împotriva lui Trump, dar n-au prins știrile. Iar noua stângă care se înfiripa în UK în ultimele trece printr-un scandal care scindează partidul înainte să ia ființă propriu-zis.

De ce Franța n-a prins?

Deci România s-a agitat cu tot felul de războaie culturale inutile în ultima săptămână. S-au creat tot felul de „noi” aiuristici și s-a pierdut din vedere unul singur important: măsuri de austeritate complet nedrepte, orientate exclusiv spre businessul mare, o mare extracție de avere de la pătura medie și inferioară. Franța a trecut printr-un scenariu asemănător până la un punct, cu un fost premier care voia astfel de măsuri. A fost dat jos în Parlament. Au fost manifestații cu sute de mii în stradă. Nimic interesant pentru români, se pare.

Și, se mai pare, că democrația ți-o permiți doar dacă ești Franța. Să dai jos un premier e democratic. La noi, e ceva nedemocratic, vin și-ți explică tot felul că facem rău României dacă suntem antiausteritate. Și, ca să fie depresia completă, o opoziție la Bolojan a apărut și dinspre PSD, nu după zeci de măsuri care slăbesc grav și educație, și sănătate, ci când s-a pus problema datului afară din administrație. 

Primarii nemulțumiți cu Olguța în frunte, ăștia sunt garanția clară că, la următoarele alegeri, vor vota oamenii și cu Mickey Mouse dacă-l pui pe buletin. Sau, mă rog, cu tot felul de oportuniști de extremă dreapta care au învățat de la americani să depună legi antiavort și care chiar vor fi pe buletinul de vot.

Drona și Moldova

M-a lăsat mască toată dezbaterea cu doborâtul dronei rusești. Cine îi plătește pe toți păreriștii care au ieșit în presă să explice că suntem niște slăbani pe lângă polonezii eroi care au doborât dronele? (Și acolo, presa internă cât de cât cu capul pe umeri se întreabă dacă a avut rost toată desfășurarea de forțe la o provocare măruntă și cinică rusească). 

Cine sunt aceia care nu se mai liniștesc în a visa cum îi cucerim noi pe ruși? Treaba a fost simplă. Au intrat niște drone pe teritoriul nostru, Nicușor Dan ne-a și comunicat sincer că mare lucru despre ele nu știm, în afară de faptul că erau rusești. Deci, de ce ne-am fi legat la cap, de ce unii urlă disperați că n-am tras cu rachetele în ele? Aici există un „noi” clar, o majoritate a populației care ar vrea maximă prudență și înțelepciune în toate încăierările astea din zonă. Și un „ei” care ne umplu televizoarele care ne împing cu orice preț înspre război.

M-am uitat cu greu la știrile din Moldova. Noi nu ne permitem democrație. Iar ei cu atât mai puțin. Nu există decât alegere proeuropeană sau dezastru. Orice critică la adresa guvernanților europeniști e rusism. Miliardul ăla dispărut acum câțiva ani să știți că a fost furat de alde „europeniști”, nu de Putin. 

E clar că Rusia bagă bățul prin gard, e clar că se face propagandă antieuropeană cu un scop, asta se întâmplă peste tot, e în interesul Rusiei s-o facă. Însă noi trebuie să ne întrebăm de ce și reușește câteodată. Poate pentru că propaganda elitelor noastre e atât de proastă încât n-o mai cred nici ei. Când se întâmplă așa, ultima soluție rămâne forța, antidemocrația. 

Se anulează alegeri, se caută putiniști. Însă atenție la SUA! Oamenii lui Trump ajunși la putere calcă în picioare orice voce antiputere. Așa se va întâmpla și aici. „Europeniștii” nu oferă decât argumente în plus pentru trumpiștii zonali care vor ajunge cândva la putere. Asta dacă nu se transformă europeniștii direct în trumpiști, că e mai simplu.

Foto: Profimedia

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE