Putin, Trump și biata Europă. Să privim chestiunea dinspre Rusia și dinspre Estul neinvitat la Washington
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cu atâta festival de cinism geopolitic, patronat de Donald Trump - dă-mi banii și te apăr, fă pace, dar nu mai face afaceri cu China și India -, poate e momentul să depășim genunchiul broaștei în analiza recentelor întâlniri Trump-Putin, UE-Trump.
Mai întâi a fost întâlnirea din Alaska, pe care mai toată presa vestică a taxat-o drept eșec, mostră a prostiei lui Trump, cedarea în fața lui Putin etc. Apoi, întâlnirea de la Washington cu liderii europeni a fost branduită ca fiind o reușită serbare a „unității Vestului” în fața agresorului. Vă propun să privim chestiunea și din alte unghiuri decât cele sforăitoare, cele despre războiul binelui contra răului etc. De când a început războiul din Ucraina, propaganda mediatică a atins totuși un infantilism insuportabil, iar întrebările cheie lipsesc aproape cu desăvârșire. Nu e vorba să stabilim un vinovat, e vorba să înțelegem ce mecanisme îi mână în luptă pe toți.
O perspectivă excelentă ne oferă un intelectual extraordinar, aflat în închisoare în Rusia, pentru că e militant anti-război. (Se pare că să fi împotriva războiului este de neacceptat și în lumea bună, vestică – unde măcar nu faci pușcărie -, și în lumea lui Putin). Este vorba despre Boris Kagarlitski care a semnat zilele trecute un articol scris împreună cu un prieten intelectual refugiat, în Le Monde diplomatique. Cei doi observă că Putin este el însuși supus unor critici acasă, venite dinspre mai multe fronturi.
Kagarlițki observă că existau două fronturi care susțineau acțiunile lui Putin. Unul era anti-imperialist, adică anti-american; celălalt e cel ortodoxist, cu Putin văzut ca apărător al tradițiilor (cu intelectuali ca Dughin susținându-l). Primul front, cu intelectuali oficiali precum Serghei Karaganov în spate, susținut și de ministrul de externe, Lavrov, spune pe scurt că Rusia se orientează către interesele a 85% din populația de pe glob, că vrea să iasă din sfera de influență americană.
Între aceste două grupuri care până acum îl susțineau pe Putin s-a produs o falie. Dughin vede strategică o alipire a trumpismului cu putinismul, ca apărând aceleași valori. Tabăra Dughin crede că e la fel de periculos să urmezi calea BRICS, să te supui unui nou hegemon care vrea o nouă globalizare cu un nou lider, China. Cealaltă tabără însă o consideră o trădare. Scriitorul (și membrul unui partid naționalist rus) Zahar Prilepin a sărit la apărătorii filozofiei Dughin criticând tipul de politică a Globului în doi, cum pozau Trump și Putin, și criticându-l pe Putin că se duce să se gudure pe lângă Vest când i se oferă ocazia.
De ce nu încheie Rusia o pace? După unele voci publice din Rusia, citate de Kagarlițki, n-o face pentru că ar reintra în rolul de satelit al vestului. Războiul din Ucraina, în mod paradoxal, ar fi readus o brumă de respect pentru Rusia și o pace ar însemna reintrarea în rolul de vasal al pieței vestice. Cu alte cuvinte, o pace acum n-ar dezavantaja doar Ucraina, ci ar fi văzută de unii critici ruși ca un dezastru, sacrificii inutile fără niciun câștig strategic. Cred că doar privind așa, putem înțelege cât de departe suntem de rezolvarea conflictului în vreo direcție.
De cealaltă parte, din Europa și SUA nu aud decât cuvintele cheie „reconstrucție” și „înarmare”. Fonduri de investiții își freacă mâinile la ideea că ar putea țopăi într-o țară distrusă de război cum e Ucraina și ar putea extrage profituri cum nu s-au mai văzut de la căderea Cortinei de Fier. De cealaltă parte, Europa însăși a început să aibă visuri umede cu o relansare a economiei prin înarmare. Estul Europei – care n-a fost invitat la întâlnirea de la Washington – nu are de făcut altceva decât să pregătească împrumuturile și să se pregătească să tot cumpere.
Polonia și România, țările tampon și vecine conflictului neinvitate la Washington ne arată că Vestul știe, în ciuda discursurilor antiputiniste de duzină, că ar fi o reușită să atragă din nou Rusia pe orbita vestică. Probabil n-aveau nevoie de fricile esticilor la o astfel de întâlnire. Doar speculez, dincolo de evidența că se fac din ce în ce mai multe cluburi de privilegiați la care cei mici n-au bani de bilet.
demostene1 19.08.2025, 12:05
Polonia a fost invitata, băiețaș, dar se cearta președintele cu prin ministrul de cine sa se ocupe de politica externa în situațiile astea. Nu ar strica sa te documentezi puțin. Și țările estice ce să facă? Sa vina Bulgaria ? Care sa zică ce? Ce putere are Bulgaria sau Romania? Sau sa vina și Orban sa comenteze ceva aiurea? Țările estice o sa fie invitate când o să dovedească maturitate politica. Dar e greu când nu te documentezi sau nu cunoști politică și totuși te încăpățânezi sa scrii de politică