Dacă ar fi, pentru o zi, președinte…
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Este, oare, președintele României lipsit de puteri? Atât de lipsit de puteri cum pretind aceia care, în loc să caute soluții, umblă mereu, de-a bușilea, după scuze?
Încercând să explice ce a vrut să spună poetul când a declarat că, dacă era președintele țării, tragedia de la Caracal nu ar fi avut loc, Dan Barna vorbește despre rolul CSAT și despre rolul președintelui în coordonarea instituțiilor ce se ocupă de siguranța națională.
Și are dreptate.
Un președinte, în conformitate cu prevederile Constituției, chiar se poate implica în domeniul siguranței naționale. Poate chiar participa la ședințele de guvern în care se discută probleme care țin de asigurarea ordinii publice și de siguranța națională.
În mandatele lui Traian Băsescu, întrunirile CSAT erau frecvente.
În acest prim mandat al președintelui Iohannis, CSAT se întrunește din an în Paște, în special pentru ca președintele să bată cu pumnul în masă și să ceară majorarea bugetelor serviciilor secrete.
Așadar, da, președintele nu este chiar lipsit de puteri, are îndatoriri constituționale cu care, dacă și le îndeplinește, poate schimba lucrurile în bine.
Dacă președintele ar mai și colabora cu guvernul și cu Parlamentul, am putea asista și la evoluție, nu doar la încrâncenare și stagnare.
Așadar, da, Dan Barna are dreptate atunci când vorbește despre puterile președintelui în domeniul siguranței naționale, nu are dreptate atunci când spune că un caz particular ar putea fi împiedicat de un președinte, iar în alte cazuri, Dan Barna decolează direct.
Așa cum a făcut luni, când a postat pe Facebook o propunere cel puțin bizară: „instituirea unei celule de criză coordonate de la cel mai înalt nivel, prin CSAT și cu eventuala participare a unor misiuni din partea unor parteneri externi“.
Probabil că domnul Barna nu știe exact ce a vrut să spună, are nevoie de câteva zile ca să construiască niște explicații mai aprofundate.
Dar din afara gândirii domniei sale, propunerea se citește ca o intenție de a implica și cetățeni străini în deciziile care țin de siguranța națională și chiar de a-i implica în conducerea operativă a unor astfel de instituții. Or, asta este aberant, mai ales venind din partea unui om care vrea să fie președintele României și președinte al CSAT.
Oricât de buni amici ne-ar fi partenerii străini, nu-i poți invita la discuțiile din Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Închipuiți-vă că în CSAT se discută, printre altele, și probleme de siguranță economică. Cum ar putea fi contracararea influenței economice a unei țări, chiar parteneră în NATO și UE. Ce interesant ar fi ca aceste discuții să aibă loc în fața unor consilieri care sunt cetățeni ai acelei țări. Sau cât de interesant ar fi ca discuțiile despre construirea unei conducte strategice pentru transportul gazelor să se poarte, pe față, în prezența reprezentanților a două state care au interese contrare într-un astfel de proiect. Sau cât de interesant ar putea fi ca șeful SRI să prezinte în CSAT un raport despre activitățile neautorizate ale unui serviciu străin în România, iar reprezentanți ai acelui serviciu să fie prezenți în ședința CSAT, ca parte a misiunii străine trimise să ne ajute la reformă.
Probabil că, într-adevăr, dacă Dan Barna ar fi fost președintele României, multe lucruri nu s-ar fi întâmplat. În mod cert, însă, o astfel de cedare de suveranitate la nivelul instituțiilor de siguranță națională nu a avut loc.
Poate de aia e bine că domnul Barna nu a fost până acum președintele țării. Iar dacă nu-și modifică serios ideile de acest gen, poate că ar fi bine să nici nu ajungă vreodată.
