DD în acțiune, serie nouă. Privatizarea învățământului de stat

Sau pentru că elevii sunt întrebați cum se simte poetul în Somnoroase păsărele. Păi, cum să se simtă, adormit. Asta-mi amintește de un text din manualul meu de română din clasa a V-a, unul semnat de Ana Blandiana, în care România era comparată cu un vas de flori înmuiate în Marea Neagră și înflorite spre Becicherecu Mic. Anii 80 sunt the new 2020.  

Așadar, cum rezolvăm problema? Formăm altfel profesorii? Nu. Ne adunăm să mai modificăm programele din facultăți – la limbi străine, sunt aceleași discipline ca acum 30 de ani, când erau 10 candidați pe un loc? Nu. Încercăm să uniformizăm și betonăm examenele naționale? Nu. Stârpim un pic industria meditațiilor gândind niște scheme de after-school remunerate, mai ales că avem o rată de risc de sărăcie de peste 45% în două regiuni din țară (vezi aici: https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/ddn-20241219-1)? Nu. 

Încurajăm profesorii să predea în mediul rural – încurajare pe bune, bani, infrastructură, dotări? Nu. Încurajăm colaborarea dintre departamente ale unor facultăți cu profil comun – Litere, Arte, Sociologie, Științe Politice, Filosofie? Nope. 

Nu. Statul să stea, să stea deoparte. Cât mai multe instituții să aibă cât mai multă autonomie. Vrea cutare colegiu național să scoată posturi titularizabile separat? Da sigur, mai ales dacă e din centru. Facem din directorii de licee baronași locali. Pe de altă parte, acolo unde ai deficit de cadre, capul jos, spinarea-ncovoiată. Doar nu compari un liceu de provincie mică, cu pantalonii rupți în fund, cu un liceu în frac și cu măciulie de sidef la baston. Se supără părinții care-și permit să se supere că nu iau copiii 10 pe linie? Dăm note mai mari. Ne pasă de ce spun părinții care nu-și permit să se supere? Nu – nici nu-i auzim, nu există. 

Recomandări

Cum l-a influențat Putin pe Trump și ce urmează. Dezvăluirile fostului consilier de securitate al SUA

Soluția: privatizare și inegalitate. Permitem universităților să-și deschidă licee proprii, școli, grădinițe administrate loco, de care beneficiază în primul rând personalul. Universitatea din Târgu Mureș are mai nou liceul ei (https://umfst.ro/info-studenti/studii/preuniversitar/liceul-g-e-palade/).

Politehnica din București, care se numește acum Universitatea Națională de Științe și Tehnologie, are școală primară și grădiniță. Ești copil de prof la Politehnică? Norocul tău. Are un elev de la Liceul Goga Ionescu, cu media de admitere 3,17 în 2024, părinți brutari la brutăria Matteo din Titu? Să se descurce. 

O schimbare pe bune ar fi complicată, ar costa mult și ar implica mulți oameni care ar trebui plătiți. Statul nu are chef. El vrea pe loc, simplu, ceva care se rezolvă cu xanax, l-ai luat, te-ai calmat. Ieftin și rapid. Cum ar fi ca examenele de titularizare să fie organizate în anumite centre din țară, pentru a avea certitudinea unor condiții de examen identice pentru toți – ca în Franța? Cum ar fi să te asiguri că oriunde te naști în țara asta ai șanse egale, sau măcar să încerci să reduci decalajele? 

Nu. Nimic din toate astea. Tai ore și schimbi nume, ca să dea bine ba la UE, ba la BOR, capra și varza. Latină? Istorie? Științele naturii? Română? Nu contează ce faci la ele, fă mai puțin. Lasă copiii să se joace. Cum, n-au cu ce? Să se ocupe părinții. Să-și ia apartament la Nordis, dacă vor copii cu școală și joburi bune. 

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News