De ce e bine să-i citești pe cei pe care nu-i suporți?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Principala lecție democratică a zilei este să reușești să citești opinii ale unora pe care nu-i suporți. E un exercițiu bun. Arta e să alegi unii „inamici” de idei inteligenți. Nu vă pierdeți timpul cu propagatori de clișee din ăia fără imaginație.
Cuprins:
Lumea noastră vestică e cea mai bună. Din când în când, lumea noastră vestică mai face câte o prostie, invadează țări, omoară civili, dar, spre deosebire de alții, o facem în numele democrației. Ne înarmăm, dar numai defensiv.
Plătim cu drag facturile mari la curent și gaz, pentru că ele susțin economia noastră greu încercată de război. Dar le plătim numai de-al dracu‘ ca să moară Putin de oftică.
Suntem gata să ne pierdem și joburile, sancționând economia rusească, numai să moară dictatorul. Susținem războiul pentru valori europene dus de ucraineni. Sigur, se moare, dar pentru ce cauză nobilă! Să se ia banii de la oligarhii ruși! Dar cu atenție, nu cumva să îi afectăm pe plutocrații noștri democratici! Să fie dați afară de prin joburi putiniștii! Ne sufocă și ne strică armonia democratică. Ei sunt cei care-i dau argumente lui Putin să ne agreseze. ETC.
Vreți să scriu așa? O pot face rapid, fără bătăi de cap și poate aș fi mai puțin înjurat. Nu pot. De ce nu pot? Sufăr probabil de masochism democratic.
Adică, îndată ce simt că trăiesc într-un mediu democratic oricât de mic, m-apucă pofta de testare a respectivei democrații. Cum îi văd pe unii că se umflă de „europeni” ce sunt, cum le dau motive să se verifice dacă chiar sunt europeni din ăia buni sau sunt doar putiniști vopsiți.
Exercițiul citirii complementului tău democratic e unul foarte util. Cel mai greu pas e să recunoști că poți avea adversari ideologici sau parteneri de discuție cel puțin la fel de inteligenți ca tine. De obicei, acest pas e imposibil de făcut pe rețelele de socializare. Să recunoști că poți dialoga contradictoriu cu altul e ca și cum ți-ai face selfie cu mâna altuia. Imposibil, facebookul a fost creat ca să ne dăm în cap unul altuia.
Cum stăm cu războiul?
Vreo șansă să se termine? Sau intrăm în scenariul „Afganistan de Europa”? Apropo, ultimele vești din Afganistanul de unde au plecat forțele noastre armate binecuvântate (am fost și noi acolo să „îi salvăm”, nu doar rușii în anii ‘80): 13.000 de copii morți din cauza malnutriției numai de la începutul anului 2022, conform Human Rights Watch. Sigur, sunt talibanii de vină. Imperiile care s-au perindat pe acolo în ultimii 40 de ani, fără să știm exact de ce, nu au nicio vină.
Nu sunt singurul care citește pe buzele oficialilor americani (și a sateliților) o lipsă de grabă în găsirea unei soluții de oprire a conflictului; pe buzele rușilor nu mă interesează să citesc, agresiunea cu damf de țarism ortodox a închis orice speranță; la ucraineni, prinși între blocuri geopolitice, degeaba citești pe buzele oficialilor, asta e urgia când ești prins între fronturile unui nou război rece (sau a unei „păci calde”, cum o numea Zizek).
Preligâdea de la televiziunea antenadigi
Nu înțeleg graba cu interzicerea propagandelor sau a opiniilor prea ferme „proruse”. Prostia e un bun indiciu câteodată. În bruma de ziarism pe care o știu mi-a folosit întotdeauna să citesc în zațul din gândirea lingăilor urmele intențiilor originale. Lingăii spun fără să vrea intențiile ascunse ale șefului – asta dacă știi să citești atent.
E util să vezi putiniști la lucru, iar în România, atât de antirusistă cum o știm, pericolul să ne sucească cineva mințile în direcția Putin e minim. Vedeam și noi cu ce se mai „droga propagandistic” inamicul.
La noi, în spațiul public, a mai rămas un soi de proamericanism de anii ’90. Pe unii zici că i-au scos din criogenie de pe timpul Războiului Rece. Prefer îngrijorarea europeană, nu isteria estico-americanizată prezentă la noi sau la baltici.
E utilă și o astfel de peltea de război antenadigi, cum bine o numea cineva. Ea e populată de un personaj hibrid, ceva cu Prelipceanu, Gâdea, și să nu uităm de marele specialist în jocuri pe calculator Radu Tudor. Un Preligâdea, cum i se mai spune.
Acești Preligâdea ne transmit ce aud prin diverse culoare ale puterii. Îngrijorătoare nu e superficialitatea lor, ci forța cu care își propagă zemurile de tiktok și mesaje „strategice”. Dacă ce iese din materia noastră cenușie militaro-strategică e ce emit alde Preligâdea sunt sincer îngrijorat. Pentru că nu de litanii și de blesteme anti-Putin avem noi nevoie acum, pe Putin nu-l dai jos că-l faci nebun, diliu etc.; avem nevoie de inteligență, de reprezentanți ai zonelor militare care când ies la televizor să lumineze ecranul, nu să-l facă să roșească de jenă.
De unde senzația că nu prea se vrea pace?
De ce să vrei pace e considerat putinism? Tot încercând să-mi dau un răspuns valabil, am tot citit oameni pe care nu-i suport. Am dat peste Niall Ferguson, un istoric, jurnalist, vedetă TV și ce o mai fi, extrem de apreciat mai ales în mediile conservatoare, mare expert în creat controversă. Neoconservator, „neocon”, deci deloc pe placul meu. Este acel tip de intelectual struțo-cămilă și aproape de cercurile puterii, cu surse mai bune uneori decât ziariștii pursânge, și legitimat academic, și un expert în oportunisme mediatice și ideologice.
De ce e util Ferguson acum? Pentru că pe ăsta chiar nu-l poate suspecta nimeni de putinism, e un apărător dezlănțuit al Imperiului Binelui, Vestic, nu-și pune întrebări morale prea des, pentru el treaba e clară, Vestul trebuia să conducă lumea și a făcut-o.
A publicat un material interesant, unde rezumă, adăugând sursele pe care le are, o strategie neagră. Și anume că echipa Biden vede drept un scenariu plauzibil menținerea alimentării cu arme a Ucrainei pentru a-l face pe Putin să cadă. Ferguson nu doar vede, relatează ce-i spun prietenii din apropierea lui Biden.
Pe scurt, team Biden crede cu tărie că poate face să sângereze grav regimul Putin dacă susține de la distanță partea ucraineană. Mai mult, ei cred că i-ar putea descuraja și pe chinezi cu pretențiile lor asupra Taiwanului. Doi iepuri dintr-un foc!
Greșit! spune Ferguson. Și mai spune același că e o combinație aici de cinism cu optimism: îi lasă pe ucraineni să se bată și să sufere pierderi enorme, iar oficialii americani nu iau în calcul deloc o posibilă încetare a ostilităților.
Să fie ras Putin, iar chinezii (cei vizați cu adevărat de americani) să se sperie de acest scenariu. „E o greșeală colosală”, scrie Ferguson trist. Ar fi vrut să creadă în optimismul unui Fukuyama, care scria că e de ajuns să le trimitem dronele turcești ucrainenilor și aceștia vor rezolva situația.
Ferguson e uimit de naivitatea strategiei cu o singură ieșire „bună” pentru tabăra vestică. Eu sunt uimit că în unele puncte sunt de acord cu el. Este suficient de sugestiv să vedem și cât de palidă apare UE în toată această luptă pe tabla geopolitică. Este palidă în timp ce plătește miliarde pe gaz, în timp ce unele sancțiuni o pot vulnerabiliza grav (pierderi de joburi, sărăcie etc.). Și mai ales este principala care este și va fi asaltată de refugiați. Și din Ucraina, și din Africa, și din alte locuri pe care acest război le vulnerabilizează și mai grav decât înainte.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
