Mergi direct la conținut »
De ce sistemul judiciar nu permite reforma la vârful său
Opinii Libertatea > Opinii > De ce sistemul judiciar nu permite reforma la vârful său

De ce sistemul judiciar nu permite reforma la vârful său

Una dintre marile probleme ale sistemului judiciar românesc constă în faptul că funcțiile de conducere, care decid sau influențează direcțiile în sistem, sunt ocupate de mai bine de zece ani de aceiași magistrați roși de jocuri și corupție morală, care blochează o reformă reală la vârful său.

Opinie de
Sidonia Bogdan
Toate articolele autorului

Dacă în funcțiile de jos, ale magistraturii la început de carieră, în sistem intră tineri curați, școliți la standarde europene, nu aceleași lucru vorbim de vârfurile justiției, captive unui cerc restrâns de privilegiați, o adevărată castă însetată de putere, care nu se lasă dusă de la butoane.

Magistratul cameleon, care, pe de o parte, se mulează discret semnalelor politice, la fiecare schimbare de guvernare, iar de pe alta, știe să-și prezerve puterea în interiorul sistemului, cultivându-și și fidelizându-și o rețea de colegi magistrați, este rețeta puterii în sistemul judiciar din România.

Fie că vorbim de actualul procuror-șef adjunct al DIICOT, Oana Schmidt-Hăineală, de șefa CSM, Lia Savonea, de procurorul-șef interimar Bogdan Licu, de șeful Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru, de Giorgiana Hosu, care conduce interimar DIICOT, de procurorul CSM Codruț Olaru sau de vicepreşedintele Curţii de Apel Bucureşti şi fost preşedinte al CSM Alina Ghica, ca să înțelegi jocurile de putere din justiție, este obligatoriu să știi traseul și conexiunile acestor magistrați-cameleon, care își schimbă rolul și paradigma de acțiune la fiecare guvernare în parte.

Deși puternici în luarea unor decizii, în fapt, toți acești magistrați nu au profil moral de incoruptibili. Din contră, sunt șantajabili, de fiecare atârnând controverse în spațiul public care îi transformă în magistrați vulnerabili.

Bogdan Licu, Codruț Olaru și Lucian Netejoru sunt acuzați oficial că și-au plagiat tezele de doctorat, așadar, sunt niște magistrați acuzați că au furat munca intelectuală a altor autori în folosul unei false ascensiuni profesionale.

Nici unul dintre ei nu mai poate reprezenta un model la vârful magistraturii. În orice țară civilizată, demisia dintr-o funcție de conducere devine un act obligatoriu în aceste cazuri.

Lia Savonea și Georgiana Hosu prezintă vulnerabilități prin prisma soților lor. Averea Liei Savonea, acumulată împreună cu soțul său avocat, este cercetată în prezent de ANI, iar soţul Giorgianei Hosu, Dan Hosu, are dosar penal, fiind acuzat de DNA de trafic de influenţă.

Lia Savonea a fost în trecut un judecător care aproba fără mari dileme juridice mandatele de interceptare venite din partea SRI, iar în prezent este o mare susținătoare a Secției Speciale de Investigare a Magistraților, ultima armă prin care pot fi controlați cu ușurință magistrații.

Studiul “Promovarea judecătorilor în funcțiile de vârf din sistemul judiciar. În căutarea meritocrației”, publicat săptămâna trecută de Forumul Judecătorilor din România (FJR), o acuză pe șefa CSM că desemnează cu predilecție anumiți magistrați în comisiile de concurs în cazul promovărilor la Înalta Curte sau în funcțiile de conducere din instanțele judecătorești, nu pe criterii meritocratice, cum ar fi normal, ci în baza gradului lor de obediență, așa cum se practică în sistemele închise, roase de corupție.

Alina Ghica și Oana Schimdt-Hăineală sunt și ele jucătoare vechi în sistem, pentru care orientările politice s-au dovedit a fi mai importante decât principiile imuabile ale justiției.

Este de notorietate faptul că infama Ordonanță 13 o prindea pe Oana Hăineală pe scaunul de secretar de stat în Ministerul Justiției condus de pesedistul Florin Iordache. Sau faptul că Alina Ghica a dispus anularea completelor de cinci judecători, hotărâre care a dus la suspendarea proceselor în care au fost judecaţi Liviu Dragnea, Toni Greblă, Victor Ponta sau Viorel Hrebenciuc. Potrivit presei, Ghica ar fi intrat cu nesocotirea unor reguli în completul care a luat acea decizie. 

Nici unul dintre aceste vârfuri ale magistraturii nu mai poate fi considerat modele pentru tinerii magistrați.

Practicile și modul în care fac politică în interiorul sistemului aparțin trecutului pe care noul val de magistrați curați ar trebui să le condamne de fiecare dată când vocea lor poate fi auzită în societate.

Prin aceste personaje și slăbiciunile lor, sistemul judiciar devine mai ușor de controlat de actorii politici interesați sau de servicii secrete.

Și niciodată nu va putea fi cu adevărat liber.

Close
Închide
  Close