Imagini cu iadul urbanistic din Chişinău: bordeie specifice satelor se lipesc de blocurile vechi, în timp ce monumente pier
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
”Cartierele de lux” din capitala Republicii Moldova au ceva din drama care se întâmplă și în România, povestește scriitorul Vasile Ernu. Nu sunt decât bani furaţi, în mare parte bani negri, care se întorc violent în diverse forme de ”investiţii strategice”.
Cuprins:
- Amintiri cu Tarkovski
- Distruge tot ca să poți dijmui
- Construcţia ca fomă de demolare sau despre gentrificare
- Când blocul devine anexa unui sat
- Intri în muzeu prin magazinul de mobilă
- Orașul se favelizează
- Bani furați, care se întorc împotriva oamenilor de la care au fost luați
- Calamitatea pe care o lăsăm copiilor
Am ajuns în Chișinău. Când vii dinspre sud, intri pe la Telecentru. Cobori de pe deal spre centru. Aici este o intersecție a străzilor Asachi cu Hînceşti: închide un unghi şi deschide alt unghi. Este una dintre cele mai bine armonizate urbanistic intersecții din Chişinău.
În faţă ai un mic spaţiu deschis, orizontul e bine proporţionat de Cinematograful Gaudeamus cu părculeţul aferent, iar în faţă, verticala e străpunsă de un monument suplu şi bine proporţionat. În spate se află Cimitirul Amenesc.
Chişinăul a avut după război un noroc imens cu câțiva urbanişti foarte buni, care i-au dat contururile şi proporțiile, păstrând mult din stilistica precedentă.
Iar cel care a trasat amprenta de dezvoltare urbanistică a fost marele Alexei Şciusev, poate cel mai important arhitect şi urbanist rus din secolul XX, de origine din Chişinău. Şciusev a ştiut bine să armonizeze trecutul oraşului cu viteza de dezvoltare care se anunţa și pe care a prevăzut-o.
Când am ajuns la intersecție, ce am văzut aici mi-a amintit de un moment din adolescență.
Amintiri cu Tarkovski
Aici, în Gaudeamus, pe atunci 40 de ai komsomolului, am văzut pentru prima data un Tarkovski. A fost filmul ”Andrei Rubliov”. Ştiu că m-a lăsat mască. Până atunci, nu mai văzusem un film cu temă religioasă, iar felul în care o făcea Tarkovski era impresionant.
Acolo era o scenă tulburătoare. Vin tătarii, dau buzna în oraş, pârjolesc tot, ard tot.
Singurul loc care nu arde este biserica: e din piatră. Aici se refugiază marea parte a oamenilor disperaţi. Se încuie pe dinăuntru, cu speranţa că vor scăpa.
Tătarii sparg uşa şi intră călare pe cai în biserică, şi acolo apare o imagine şocantă: oamenii vii, umili,pe jos, mor de frică, iar hanul, pe cal, stă şi priveşte nu spre ei, ci spre icoanele lor şi înţelege că acolo e puterea acestor amărâți, în credinţa lor.
Distruge tot ca să poți dijmui
Înţelege că acele icoane, credinţa lor trebuie distrusă, trebuie distrus tot. De ce? Ca să primească la timp dijma şi impozitul. Nu trebuie să mai existe loc de refugiu. Barbarii înţeleg bine asta.
Dau foc la icoane şi la biserică: distrug totul şi pleacă. Dijma curge.
Când am văzut Gaudeamusul aproape distrus mi-am amintit de această imagine - noii barbari care conduc de ani buni pe aici au o teribilă obsesie de a distruge: tot ce e public trebuie distrus şi făcut dijmă.
Nici nu vreau să-mi imaginez ce monștri idolatri vor apărea aici în noua stilistică urbanistică - mare, mult, de sticlă și să aducă bani pentru noii barbari.
Privat, nu public, ca să nu aibă unde se ascunde norodul.
Acum doi ani a fost demolat Palatul de Cultură al Sindicatelor, cu un spaţiu superb, în cel mai bine armonizat cartier al capitalei, Râşcani, pentru a face loc unui supermarket în inima cartierului.
Iată o scurtă ”istorie a materiei tranziției”: ”În anul 1995, în Moldova existau 671 de cinematografe. După 22 de ani, numărul acestora s-a redus la numai 12” - citeam undeva, acum 3 ani.
Construcţia ca fomă de demolare sau despre gentrificare
În Chișinău se distruge mult, dar se şi construiește. Despre distrugere am dat exemple. Se distrug cinematografe, parcuri, case de cultură, zone de agrement.
Mai simplu spus: bunul public şi spaţiul public dispare, la presiunea imensă a capitalului privat. Fiecare metru ”inutil” trebuie să fie eficient - ce-i cu atâtea parcuri?
Da, se construiește, dar de o manieră atât de agresivă, că ceea ce se construiește e mai degrabă o formă de distrugere structurală.
Nu sunt urbanist, însă urmăresc discuţiile oamenilor care se pricep şi sunt îngrijorați de acest fenomen.
Plus că ai câteva fenomene vizibile: te orbesc.
Primul este cel din cartiere - acele intervenții punctuale private ale oamenilor ceva mai fără venituri, dar care au nevoie de spaţiu. Blocurile încep să capete tot soiul de anexe: un balcon în plus, o cameră construită anexă la bloc şi o grădină îngrădită în spatele blocului.
Când blocul devine anexa unui sat
Lângă mine am, în Vatra, o adevărată ”nouă colonie urbanistică” genială, ca un furnicar. Un bloc de 2 etaje din acela amărât s-a extins cu 10 metri, unde a apărut un rând de camere noi + o grădină mică + o curte tip ograda de la ţară cu beciuri sub blocuri cu foişor afară - foarte etno.
Practic, blocul a devenit un soi de anexă la noile construcții tip sat - un soi de ruralizare a blocului.
Aceste ”extensii” în sus, pe lateral şi chiar în pământ sunt peste tot. Foarte agresive. Se ia fără milă din spaţiul public. Firește că toate sunt ilegale. În câțiva ani, ele vor deveni deja parte integrantă a oraşului: un soi de favelizare stranie.
Dar cred că asta e cea mai mică problemă.
Intri în muzeu prin magazinul de mobilă
O alta vizibilă: amplasarea pe spațiul public a diverselor structuri comerciale - aici, fără milă. Parc şi trântit un gard şi o clădire sigur ilegală care devine crâșma-elitnaia sau magazin. Sunt peste tot, peste tot.
Nu mai vorbesc că orice instituţie publică are astfel de hălci luate şi anexate privaților. În principalul muzeu al oraşului, la parter, e magazin de mobilă: e halucinant. Când intri în muzeu treci prin magazinul de mobilă.
E democraţie au ba? Piaţă liberă sau ce plm? Asta, ca să folosesc limbajul incorect, cum e la modă.
Dar nici asta nu e marea problemă. Cu voinţă politică se poate face curăţenie - distruse.
Cea mai mare problemă sunt investițiile mari, banii mari. Peste tot se construiește agresiv, complexe rezidenţiale imense şi înalte.
Cele mai nocive sunt cele mai scumpe, pentru că se bat pentru centru, parc, zone în care tradiţional oraşul e construit pe orizontală, nu pe verticală.
Orașul se favelizează
Din punct de vedere urbanistic este o catastrofă: în ritmul acesta, în 20 de ani, oraşul va fi distrus complet. El încă rezistă doar pentru că în anii 50-60 a avut nişte urbanişti care i-au dat o amprentă de dezvoltare foarte echilibrată, cu deschidere şi potenţial mare.
Poate fi stopat acest fenomen? Nu.
Basarabia devine încet - dar sigur - un soi de ţară tipic subdezvoltată, în care o mână de parveniţi fac ce vor şi controlează aproape tot.
Iar Chişinăul se apropie de fenomene specifice unor oraşe din Africa şi America de Sud: blocuri de lux cu vedere spre parc, alături de casele săracilor care mor de foame. Un lux fără infrastructură publică şi spaţiu public. Iar un oraş fără spaţiu public şi bun comun este un iad urban.
Viteza de gentrificare a oraşului, ”procesul de renovare și revigorare a cartierelor urbane mai deteriorate prin intermediul afluxului de rezidenți mai bogați, care duce la creșterea valorii proprietăților și strămutarea familiilor cu venituri mici și a micilor întreprinderi”, este ameţitoare.
Bani furați, care se întorc împotriva oamenilor de la care au fost luați
Sunt curios: aceste ”noi ghetouri de lux” au un părculeț, o școală și o grădiniță? Nu prea. Apropo, când a fost construită ultima grădiniță sau şcoală publică? În ultimii 20 de ani, nu am auzit de astfel de cazuri.
Multele blocuri care se ridică, toate cartierele ”exclusiviste de lux” se construiesc pe spaţiul public sau încălcând toate normele prin diverse scheme.
Nu sunt decât bani furaţi, în mare parte bani negri, care se întorc violent, în diverse forme de ”investiţii strategice”. Care, în timp, vor produce multe bătăi de cap oraşului şi mai ales locuitorilor lui.
Calamitatea pe care o lăsăm copiilor
Chişinăul era faimos prin spaţiile publice deschise, imense, multe şi diverse.
Şi mai ales prin curţile lui - forţa Chişinăului stătea în curțile şi parcurile lui, care acum sunt puternic puse sub presiunea privatizării prin construcţii.
Cât va rezista oraşul nu ştiu, dar sub acest val triumfalist de construcţii total haotice şi fără noimă urbanistică se ascunde o mare catastrofă. Pe care o vor deconta copiii noştri.
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/p_Wk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2U4bU1CcVB3RzU2S2txdDk1ck1xVmdoQ05RTzgxYTg5U2sxemUwWE4uanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Raiul pe pământ! Cum arată casa cu 5 camere a Mirelei Vaida: Living cu perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 € [27 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
