Dacă fiul premierului are dreptate şi Israelul „nu este tocmai o democraţie”?

Încă din primăvara lui 2023, Yair s-a autoexilat în America, lângă Miami, în Hallandale Beach, într-un apartament elegant, închiriat cu 5.000 de dolari pe lună, beneficiind de serviciile de pază a doi agenţi Shin Bet. Era perioada când Israelul vibra de protestele cetăţenilor împotriva demersurilor Guvernului de extremă-dreapta al prim-ministrului Netanyahu de a-şi subordona Justiţia.

Întrebarea care a ţinut câteva zile primele pagini ale ziarelor a fost din ce bani huzureşte întâiul fiu al ţării într-un loc exotic. Îmi amintesc că răspunsul a fost atunci: din ai contribuabililor. Când a fost descoperit ascuns între „Aripile Sionului” (Air Force One israelian) cu prilejul celei de-a doua vizite oficiale a ilustrului său tată în Statele Unite şi apoi la plecarea în cea mai recentă, opinia publică a fost asigurată că şi-a cumpărat biletul.

Înainte însă de a părăsi Israelul, acum nouă zile (după o scurtă şi reconfortantă vacanţă pe plaiurile natale), tot cu avionul oficial, Yair a oferit un interviu exploziv canalului online TOV.

De câteva zile, de când se vorbeşte tot mai des despre alegeri anticipate – ipoteză în care nu cred, premierul Netanyahu nu-şi permite să abandoneze puterea tocmai acum şi va oferi un recital de iscusinţă politică să nu o facă – mă gândesc tot mai des la declaraţiile apt-combatantului Yair: „Situația actuală nu poate continua deoarece, în practică, regimul din Israel nu este tocmai o democrație (…). În Israel, există un regim foarte similar cu sistemul iranian.

În Iran există o fațadă de democrație la exterior, dar toată lumea înțelege că este o prostie. Toți cei de acolo sunt marionete; există un consiliu de înțelepți nealeși deasupra jocului politic, iar ei chiar conduc. Este destul de similar și aici; avem un consiliu neales – judecătorii Curții Supreme. Se poate spune, cu siguranță, că alegerile din Israel sunt practic o prostie. Mergem la vot la fiecare mai puțin de patru ani, din păcate, și este un fel de joc – pentru a oferi o narațiune a sentimentului de libertate, oarecum asemănător regimului ayatollahilor”.

Ce spune fiul premierului? Că singura democraţie din Orientul Mijlociu – aşa cum ni se prezintă – nu este decât un fake? Mai spune, ce-i drept, în acest interviu, şi că, dacă Israelul mai există, faptul acesta i se datorează tatălui său, care – în schimbul sacrificiului – este persecutat penal în nişte dosare de corupţie inventate. În această privinţă, Yair e consecvent: din 2017 e convins că problemele penale ale părinţilor săi sunt rodul conspiraţiei mondiale… iudeo masonice!

Premierul Netanyahu n-a comentat declaraţiile fiului său. Le comentase la timpul potrivit – memorabil – fostul premier Ehud Barak (cel mai decorat general israelian în viaţă, cu care Yair s-a războit ani întregi). „Ar trebui să-i finanţăm psihiatrul, în loc să-i finanţăm agenţii de pază şi şoferul”.

Şi dacă totuşi, „în practică, regimul din Israel nu este tocmai o democrație”? Un stat împins în siajul intereselor personale ale liderului său nu poate să intre în definiţia unui stat democratic.  

Cel mai recent sondaj de opinie, difuzat de Canal 12, arată că 75 la sută dintre israelieni susţin încetarea războiului în Gaza, inclusiv 60 la sută dintre cei care au votat coaliţia de extremă-dreapta a premierului Netanyahu.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE