„Netanyahu vinde securitatea Israelului, pentru încă o zi în funcție”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La început, cu luni bune în urmă, au circulat nişte zvonuri pe reţelele de socializare din Orientul Mijlociu. Mai recent au apărut şi nişte imagini neconcludente, apoi câteva informaţii, destul de rezervate, în presa de limbă arabă. Pe 30 mai, Hamas, pe contul său oficial de Twitter, a transmis un videoclip în care se putea distinge un grup de bărbați mascaţi şi înarmați cu arme de asalt, lângă o clădire din Gaza, cu puţin timp înainte ca grupul să fie aruncat în aer. Hamas a explicat că grupul respectiv acţionează împreună cu Tzahal (armata israeliană), având misiunea de a inspecta clădirile, înainte ca soldaţii să intre. (Am văzut astfel de descinderi ale armatei, efectuate, după caz, cu câini sau, mai ales în tuneluri, cu roboţi). La câteva zile după acest videoclip, un ziar libanez a contactat surse Hamas (ce au dorit să îşi păstreze anonimatul), care au povestit că cei aruncaţi în aer fac parte din clanul Abu Sabab, o miliţie ostilă lor, localizată la graniţa cu Egiptul, în zona Rafah (aflată sub controlul armatei israeliene). Banda, au dezvăluit sursele, are aproximativ 300 de luptători, dintre care aproximativ 50 au fost recrutaţi direct de şeful lor, Yasser Abu Shabab (32 de ani), iar restul prin serviciului de informaţii al Autorităţii Palestiniene din Cisiordania.
Nu s-a făcut mare vâlvă în jurul acestor informaţii, în primul rând fiindcă, furnizate de Hamas, credibilitatea lor era din start redusă. Dar nici prea multe dovezi n-au putut fi strânse, până când, în seara de miercuri, 4 iunie, la Canal 12 - unul dintre cele două posturi private de televiziune cu mare audienţă în Israel - a intervenit Avigdor Lieberman (liderul notoriu al unui partid de opoziţie şi fost ministru al Apărării). Acesta a afirmat că premierul Netanyahu (care este şi comandantul armatei) a transferat arme către bande criminale din Gaza ce au conexiuni cu Daesh (ISIS). A doua zi dimineaţă, pe 5 iunie, Lieberman şi-a întărit şi detaliat acuzaţiile la postul public de radio Kan. A informat despre faptul că transferul de arme către „grupul de criminali şi infractori identificaţi cu Statul Islamic” s-a efectuat la indicaţiile prim-ministrului de la Ierusalim şi a fost aprobat de acesta fără consultarea Cabinetului de Securitate. „Nimeni nu poate garanta că aceste arme nu vor fi întoarse împotriva Israelului. Nu avem capacitatea de a le supraveghea sau urmări”, a subliniat Lieberman.
De la Cabinetul premierului a apărut imediat un comunicat, care nu contrazicea acuzaţiile, încercând să argumenteze necesitatea unei astfel de decizii scandaloase: „Israelul acționează pentru a învinge Hamas în diverse moduri, la recomandarea șefilor sistemului de securitate”. În puţin timp, opinia publică a putut urmări poziţia premierului însuşi, care a transmis – printr-un videoclip (conform ciudatului său obicei din ultimele lui, care merită o analiză dedicată) – că activarea şi înarmarea acestei miliţii sau bande criminale (deosebirea, prin părţile locului, e aproape irelevantă), care se opune Hamas, a fost şi este „un lucru bun”, făcut „la sfatul elementelor de securitate” şi pentru a salva vieţile soldaţilor.
În sfârşit, a trebuit să iasă din umbră şi Yasser Abu Shabab, şeful miliţiei lui Netanyahu, numită „Forţele Populare” sau, în anumite situaţii, „Unitatea Antiteroristă”. Parte dintre justificările acestuia s-au dovedit de-a dreptul aiuritoare, începând cu „Nu am fost niciodată și nu vom fi niciodată un instrument al ocupației” şi terminând cu negarea vehementă că ar fi primit arme din partea Israelului (deşi premierul însuşi apucase să o recunoască, aproape cu mândrie): „Nu lucrăm cu Israelul. Scopul nostru este să-i protejăm pe palestinieni de teroarea Hamas. Armele noastre nu provin din Israel - sunt arme simple pe care le-am colectat de la populația locală”. (În videoclipuri, oamenii pe care îi conduce apar într-un soi de costume militare, cu căşti militare, cu kalaşnikovurile pe umăr. Trebuie spus însă că, în ce priveşte moda din regiune, kalaşnicovul e un must have). Yasser Abu Shabab a negat, de asemenea, că gruparea sa ar avea relaţii cu ISIS, mai mult, „nu avem legături cu nici o țară sau organizație. Aceste zvonuri sunt menite să ne afecteze reputația și să creeze ostilitate între noi, Israel și statele arabe”. Într-o altă ieşire publică, a admis totuşi că ar lucra cu forţele de securitate ale Autorităţii Palestiniene din Cisiordania, ba chiar şi că ar fi primit sprijin din partea unor „organizaţii umanitare internaţionale”. Abu Shabab a ţinut să evidenţieze nobleţea obiectivelor miliţiei sale: „Scopul nostru este să-i protejăm pe palestinieni de teroarea Hamas (…) În prezent, ne putem concentra doar pe obiectivul nostru, care este de a ne proteja poporul de teroarea Hamas și de dominația sa inacceptabilă asupra poporului și guvernului”.
Nu-mi propun, deocamdată, să „afectez reputaţia” ziselor „Forţe populare”, care uneori apar în imagini cu insigna bilingvă (în limbile arabă şi engleză) „Unitatea Antiteroristă”, mereu în „avangarda” sau „ariergarda” trupelor armate care „curăţă” teritoriul. Apar frecvent şi în locurile unde sunt distribuite ajutoare de către controversata GHF (Fundaţia Umanitară Gaza, o însăilare americano-israeliană) şi unde se petrec scene atroce. Asupra acestei teme voi reveni curând.
Cât despre persoana lui Yasser Abu Shabab este documentat până în prezent că acesta se afla, când a început războiul, într-o puşcărie din Gaza, închis pentru contrabandă cu arme şi droguri, şi s-a autoeliberat profitând de unul dintre bobardamente.
Liderii opoziţiei israeliene au condamnat la unison acţiunea lui Netanyahu de a-şi afilia o bandă criminală în lupta cu Hamas, punctând riscurile enorme. Avigdor Lieberman, cel care a denunţat operaţiunea, a calificat-o drept „nebunie completă”. Un alt lider al opoziţiei, Yair Golan (general-maior în rezervă, fost adjunct al Şefului Marelui Stat-Major), cunoscut pentru declaraţiile sale tăioase, a sintetizat perfect: „Netanyahu vinde securitatea Israelului, pentru încă o zi în funcție”.
Dacă până nu demult a alimentat Hamas contra Fatah, astăzi, cu nonşalanţă, Netanyahu se aliază cu teroriştii… buni. Nu m-ar mira ca - în cazul în care cineva de la Washington ar face această observaţie - premierul israelian să răspundă în maniera-i bine-cunoscută: uitaţi că şi voi, americanii, i-aţi înarmat, în Afganistan, pe mujahedini. Ce-i drept, finalmente, mujahedinii s-au aliat cu Al-Qaeda…
