Mintea cea de pe urmă a fanaticului. America, mai mare ca oricând

Fascistul portocaliu Trump este – se pare, se vede – păpușa gonflabilă a lui Musk și sclavul geopolitic al lui Putin. Americii ar trebui să îi crape obrazul de rușine că se transformă, peste noapte, într-o Coree de Nord cu show-uri stupide pentru masele largi, populare. Nu e însă cazul de obraz în era post-adevărului.

E drăguț că există iluzia că un căzut în fundamentalism se poate reconverti – hocus-pocus – la logică, la rațiune, la gândirea critică sau la un minim bun-simț comun. Că trebuie doar să îi atragi, eventual politicos, atenția: amice, ești idiot! Nu e cazul.

Așa ceva nu se întâmplă pentru că nu se poate întâmpla. Fanaticul nu poate fi vindecat nici măcar prin umor, nu avea dreptate Amos Oz. Fanaticul nu are umor. Are certitudini.

Credința în orice ar fi să fie nu îi îngăduie îndoiala. Dubiul nu există. Fanaticul știe. Așa a fost dintotdeauna, nu s-a născut făt-frumos cu moț în frunte în mileniul al III-lea. Nu e făt-frumos zet, nu joacă la snowflecși.

Altceva s-a schimbat: tehnologia îngăduie legiunilor de imbecili să creeze, în sfârșit, armata planetară de rinoceri capabilă să dărâme pământul, întocmai cum ne-a anunțat din vreme (și zadarnic) Umberto Eco. Slavă internetului! Trăiască rețelele!

Recomandări

Câți bani au costat zborurile speciale ale lui Klaus Iohannis în 11 ani (2015-2025). DOCUMENTE

Mein Trump! 

Căci – vai – fanaticul chiar e frate bun cu imbecilul. În cazul extremismului, întâi de toate prostia este cea extremă. Asta e situația.

Fanaticul, dragul de el, se mișcă, la zi, în minunata lume nouă întemeiată pe ură și pe ignoranță. Epoca luminilor s-a încheiat. E timpul ca omul să se întoarcă în grotă, în peșteră, la umbrele de pe pereții virtuali. 

Suspendarea rațiunii revine ciclic la indivizi, popoare, națiuni, acum – iată încă o consecință a globalizării – este un fenomen global. 

Fanaticul nu are minte, are idee puțină și fixă și poate justifica orice atrocitate în numele sfintei idei. Atât îl duce tărtăcuța de arici și chiar nu e nimic de făcut aici.

Legile fundamentale ale imbecilității umane sunt – după cum, de asemenea, ne-a avertizat zadarnic domnul Cipolla – implacabile. Nu e nimic de făcut la apogeul furiei. Trebuie să așteptăm să se mai domolească orbirea. 

Până atunci, mergem direct spre prăpastie, mergem cu capul în zid și nu avem de ce să ne agățăm. Doamne-ajută.

Poate își face asteroidul de peste șapte ani pomana cu noi și ne curmă suferința, altfel e clar că ni s-a terminat interbelicul și până se organizează oamenii care nu s-au convertit la noul limbaj unic al urii mai durează. Și timp nu prea e. E timpul marșului. E epoca „Mein Trump”.

Recomandări

„Regina” contractelor cu statul: cum a ajuns Mihaela Neagu de la o benzinărie în Lehliu la peste 1.000 de contracte cu fonduri publice

Ăsta e nivelul, marșul!, post-sapiensul nu s-a mai tras din maimuță, a luat-o în sens invers, îndărăt spre cimpanzeul primordial. 

Dacă iubești teatrul absurdului, după cum s-a mai constatat, e într-adevăr o epocă măreață, iar America e mai mare ca niciodată, mai mare ca oricând, iar regele portocaliu, dacă vrea, poate să urce și canapeaua nucleară, scoțând, desigur, între timp panglici pe nas și trimițându-i bezele lui Putin la Kremlin. 

Ce lume minunată în care Moscova conduce prin interpuși Washingtonul. Nici marii autori de romane de spionaj nu visau așa ceva!

Sigur, ne putem, la o adică, baza și pe istorie, au mai tropăit și altădată rinocerii pe pământ. Și n-au învins. 

Oricum, de luptat se va lupta, căci nu există alternativă. Războiul oamenilor este o tragedie imposibil de încheiat, o afacere continuă. 

Dar cât arde nebunia, acest sifilis terțiar planetar, cel mai înțelept înainte de toate e să te ferești să decazi în nebunia colectivă. 

Curaj, inima sus și mintea la cap! Totul trece, chiar și erele feroce ale nebunilor. 

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News